Metodologii

Selectează o metodologie de mai jos:

1.1. Protocol de monitorizare pentru aglomerările de iarnă ale păsărilor de apă (cu excepția speciilor de gâște)

Aglomerare de iarnă de rațe cu ciuf (Netta rufina), în Rezervația Biosferei Delta Dunării

Metodologia descrisă mai jos are ca scop evaluarea periodică a speciilor de păsări legate de zonele acvatice, care iernează în România. În urma implementării metodologiei se urmărește obținerea de date care să permită, în timp, detectarea tendințelor la nivelul populațiilor speciilor-țintă care iernează la noi.
Suplimentar, datele pot fi folosite (împreună cu alte date disponibile) și în alte scopuri, precum calcule legate de efectivele populaționale care iernează la noi în țară sau (împreună cu datele colectate în alte țări) la calcule privind întregul efectiv al populațiilor care iernează în sud-estul Europei.
Această metodologie are și un caracter internațional. Sub coordonarea Wetlands International, colectarea datelor se face sincron, astfel încât informațiile să poată fi relevante la nivel internațional (pe întreaga rută de migrație).

Grup de lebede de vară (Cygnus olor) la iernat, în Delta Dunării

Metode de eșantionaj la nivel național

Unitatea de bază pentru evaluarea speciilor în cazul acestei metodologii este poligonul (zona bine definită de habitat acvatic, care trebuie acoperită în cursul evaluării). Aceste zone acoperă habitate acvatice, uneori împreună cu zonele adiacente (deoarece unele specii se pot hrăni regulat sau ocazional în afara zonelor umede).

Eșantionajul metodologiei naționale

Realizarea eșantionajului la nivel național pentru această metodologie are o particularitate specială, pe care o întâlnim doar la metodologiile care se desfășoară în sezonul rece și care influențează amplasarea unităților de colectare a informațiilor. Dat fiind că această metodologie se implementează iarna (10-20 ianuarie), condițiile meteorologice influențează covârșitor distribuția speciilor-țintă. Majoritatea bazinelor acvatice de la altitudini mai mari (de obicei, de peste 400 de metri) sunt înghețate în această perioadă, așadar speciile acvatice sunt forțate să migreze spre locațiile rămase neînghețate. Excepțiile sunt în anumiți ani cu temperaturi mai crescute, când o parte dintre lacuri rămân neînghețate. În zonele mai reci ale țării, o parte dintre cursurile de apă rămân complet neînghețate și pot găzdui exemplare mai numeroase.
Programul de monitorizare a efectivelor speciilor acvatice care iernează este pe departe programul cu cel mai lung istoric în România; date sporadice sunt adunate încă din anii '70, iar din anul 2000 sunt acoperite constant un număr foarte mare de locații. Astfel, distribuția efectivelor și speciilor-țintă în mijlocul lunii ianuarie este foarte bine cunoscută și confirmă premisele enumerate mai sus.
Implementarea anuală a programului de monitorizare se face în mod tradițional cu observatori voluntari. Astfel, distribuția zonelor cu acoperire mai bună este influențată de acest aspect (zonele cu mai multe păsări/specii, respectiv zonele mai accesibile au fost acoperite mai bine). În realizarea eșantionajului s-a urmărit și abordarea acestei probleme, respectiv echilibrarea distribuției poligoanelor de evaluare.
În realizarea eșantionajului de evaluare pentru această metodologie s-a plecat de la cele mai importante locații pentru speciile-țintă, care au fost consecvent monitorizate an de an. Dată fiind necesitatea acoperirii întregului teritoriu național, unități de monitorizare au fost amplasate și în regiunile mai reci în care, în mod obișnuit, iernează efective mai puțin numeroase. În special în regiunile mai reci (interiorul Arcului Carpatic și nordul Moldovei), zonele de evaluare sunt reprezentate de lacuri de acumulare și sectoare de râu. Suplimentar, s-au desemnat locații noi în zone neacoperite suficient, în zone mai puțin frecventate în mod tradițional de observatori, în special pe sectoarele de râuri (vezi Figura 1).

Figura 1. Harta cu distribuția eșantionajului

Repetabilitatea

Pentru ca datele să fie utilizabile conform scopului metodologiei, respectiv pentru păstrarea continuității și consecvenței programului, este necesar ca cel puțin 50% dintre unitățile de eșantionaj să fie evaluate în fiecare an.
Suplimentar, pentru monitorizare, se recomandă ca repetarea întregului eșantionaj să se facă o dată la 3 ani (fiecare unitate de eșantionaj să fie evaluată de 2 ori în intervalul de 6 ani).
În cazul în care nu este posibilă repetarea în acest mod, este obligatoriu ca toate eșantioanele să fie evaluate cel puțin o dată în intervalul de 6 ani.

Perioada observațiilor în teren

Pentru fiecare locație este nevoie de 1 vizită/an (sezon). Perioada de efectuare a observațiilor de teren este standardizată, dat fiind caracterul internațional al acestei metodologii.
Perioada standard în care se pot colecta date este cuprinsă între 10 și 20 ianuarie.
Perioada optimă recomandată este, de obicei, de două zile, la sfârșitul săptămânii din mijlocul perioadei standard (aceste zile sunt comunicate de către Wetlands International înaintea evenimentului).

Activitatea de monitorizare se va desfășura pe tot parcursul zilei și doar în condiții meteorologice favorabile: zile fără precipitații, fără vânt puternic (care poate crea valuri ce împiedică numărătoarea) și fără ceață.
Vizita preliminară este recomandată pentru locațiile necunoscute (observatorii noi, care nu sunt familiarizați cu zona). În cursul vizitei preliminare, observatorii vor identifica punctele de vizibilitate cele mai bune, care să permită acoperirea vizuală completă a locației.
De asemenea, la amplasarea punctelor de observare, observatorii vor ține cont și de momentul zilei în care vor face observațiile, respectiv poziția soarelui, care poate influența vizibilitatea (și astfel calitatea observațiilor). Fiecare locație de evaluare poate avea unul sau mai multe puncte din care se efectuează observațiile.

Aglomerare în care predomină lișițele (Fulica atra), iarna, în Delta Dunării

Speciile-țintă pentru această metodologie sunt toate păsările acvatice sau legate de zonele acvatice în perioada de migrație sau iernare.
Din punct de vedere sistematic, în această categorie intră specii din următoarele ordine (sunt listate doar ordinele care au reprezentanți care iernează în mod regulat la noi în țară): Anseriformes, Charadriiformes, Podicipediformes, Gaviiformes, Pelecaniformes, Gruiformes, Suliformes. Suplimentar, există și alte specii legate de zonele acvatice din alte ordine (care au un număr redus de reprezentanți): Coraciiformes (pescărașul albastru), Accipitriformes (codalbul, acvila țipătoare mare, eretele de stuf) și Passeriformes (specii de paseriforme care iernează în zone acvatice).
Suplimentar, observatorii vor nota toate speciile de păsări observate în cadrul deplasării în teren, conform metodologiei descrise mai jos.

Egrete mari (Ardea alba) la iernat, în Delta Dunării

Șorecar încălțat, Stârc de noapte, Rață lingurar, Vrabie negricioasă, Cioară de semănătură, Pescăruș râzător, Rață moțată, Bătăuș, Pescăruș negricios, Șoimul rândunelelor, Ciuvică, Fluierar de zăvoi, Vrabie de câmp, Erete de stuf, Forfecuță, Cioară grivă, Presură de stuf, Rață mică, Cormoran mic, Ferestraș moțat, Nagâț, Lopătar, Coțofană, Corb, Mierlă gulerată, Șorecar comun, Presură galbenă, Buhă, Lișiță, Fugaci mic, Egretă mare, Șorecar mare, Cojoaică de pădure, Stârc cenușiu, Corcodel mic, Rață cârâitoare, Țiclean, Lebădă de iarnă, Pescăruș pontic, Sitar de mal, Rață mare, Barză albă, Șoim de iarnă, Chiră de baltă, Pescăruș cu cap negru, Lebădă mică, Culic mare, Turturică, Botgros, Pelican comun, Vrabie de casă, Stârc de cireadă, Corcodel mare, Cânepar, Cormoran mare, Șoim călător, Porumbel de scorbură, Gârliță mare, Cucuvea, Porumbel gulerat, Erete vânăt, Rață sulițar, Sturz de vâsc, Rață cu cap castaniu, Uliu păsărar, Codalb, Corcodel cu gât negru, Sturz cântător, Acvilă țipătoare mare, Fluierar cu picioare roșii, Huhurez mare, Pițigoi de munte, Gârliță mică, Rață cu cap negru, Ferestraș mic, Rață roșie, Cocoșar, Găinușă de baltă, Pițigoi albastru, Gâscă de vară, Scatiu, Erete sur, Fluierar de munte, Pescăruș sur, Vânturel roșu, Strigă, Ciuf de pădure, Mugurar, Stârc roșu, Pițigoi mare, Pițigoi de brădet, Fugaci de țărm, Egretă mică, Lebădă de vară, Stăncuță, Erete alb, Gâscă cu gât roșu, Sticlete, Guguștiuc, Ferestraș mare, Huhurez mic, Rață catifelată, Rață sunătoare, Pescăruș cu picioare galbene, Pelican creț, Rață cu cap alb, Porumbel de stâncă, Presură sură, Graur, Cojoaică cu degete scurte, Cinteză, Rață pestriță, Acvilă de munte, Mierlă, Rață fluierătoare, Uliu porumbar, Chiră mică, Potârniche

Vizita preliminară este recomandată pentru locațiile necunoscute (observatorii noi, care nu sunt familiarizați cu zona). În cursul vizitei preliminare, observatorii vor identifica punctele de vizibilitate cele mai bune, care să permită acoperirea vizuală completă a locației.
De asemenea, la amplasarea punctelor de observare, observatorii vor ține cont și de momentul zilei în care vor face observațiile, respectiv poziția soarelui, care poate influența vizibilitatea (și astfel calitatea observațiilor). Fiecare locație de evaluare poate avea unul sau mai multe puncte din care se efectuează observațiile (vezi Figura 2).

 Figura 2. Harta de detaliu privind amplasarea unităților de eșantionaj

Observatorul va petrece în fiecare punct un timp suficient, care să îi permită efectuarea completă a numărătorii pentru fiecare specie-țintă. Dacă o locație are mai multe puncte de numărare, efectivele pentru fiecare specie vor fi însumate. În cazul în care într-o anumită zonă mai întinsă sunt necesare două sau mai multe puncte de evaluare, se va ține cont și de deplasarea stolurilor, pentru a evita dubla numărătoare.
Alternativ, efectuarea numărătorilor poate fi împărțită între echipe (care fac numărătorile în puncte sincron), fiecare echipă având bine delimitat teritoriul pe care trebuie să îl acopere. Echipele trebuie să comunice între ele, în special în cazul în care observă deplasări de stoluri între zonele delimitate.
Pe lângă speciile-țintă, observatorul va nota toate speciile observate în zona de evaluare. În cazul speciilor suplimentare, se va încerca evaluarea numerică a efectivelor observate în punctele de realizare a numărării, respectiv în cadrul deplasării între aceste puncte.
Realizarea numărătorilor va fi adaptată în funcție de mărimea efectivelor speciilor. Speciile cu efective numerice mai reduse vor fi numărate complet (număr exact de indivizi). Pentru speciile cu efective numeroase, numărătoarea se face prin aproximare. În cele ce urmează sunt date câteva indicații pentru realizarea numărătorilor.

Păsările cu efective reduse se numără individual și apoi se însumează rezultatele, obținându-se un total pentru fiecare specie în respectiva locație. De obicei stolurile păsărilor de apă pot include mai multe specii. Este recomandată o vizualizare preliminară a stolului cu binoclul în vederea unei rapide estimări numerice, pentru cazul în care, din cauza deranjului sau a altor motive, păsările zboară înainte de finalizarea unei numărători detaliate. Apoi, păsările vor fi numărate individ cu individ atunci când este posibil și maximum câte 2 specii deodată; în efectuarea numărătorii sunt utile contoarele de mână (tally counter – care înregistrează un exemplar la fiecare apăsare). Dacă timpul permite, se poate repeta numărătoarea. Prin numărarea repetată cresc atât precizia rezultatelor obținute, cât și șansa detectării exemplarelor din specii mai rare, prezente de obicei în număr mai mic.

Grup de cormorani mici (Microcarbo pygmaeus) la iernat, pe Balta Comana

Rațe cu cap castaniu (Aythya ferina) și o lișiță (Fulica atra) la iernat, pe Balta Comana

Pentru grupuri foarte mari – la care este imposibil de numărat separat fiecare pasăre – totalul se obține prin metoda extrapolării.
Se demarchează vizual pe suprafața acvatică, cu mare atenție, un pătrat sau un cerc în care se numără toți indivizii aparținători speciei evaluate (pătratul/cercul poartă denumirea de unitate de numărare). Pentru o evaluare mai facilă, această unitate poate conține un număr de indivizi ușor de extrapolat (5, 10, 20, 50 etc.). Apoi se calculează de câte ori pătratul/cercul numărat se suprapune peste întregul grup de păsări. Se înmulțește cu numărul de indivizi obținut în numărătoarea din pătratul/cercul reprezentativ pentru a obține în final totalul. În cazul folosirii extrapolării în locul numărătorii directe, acest lucru se menționează în formularul de teren.
În cazul extrapolării trebuie luate în considerare câteva aspecte. În primul rând, este de dorit ca această tehnică să nu fie utilizată decât atunci când grupurile sunt foarte mari și este dificil de numărat individual fiecare pasăre sau atunci când păsările sunt în zbor și timpul disponibil este limitat. Apoi, este necesar ca păsările să fie distribuite uniform în grup, pentru că altfel numărul de indivizi din pătratul/cercul ales ca unitate de numărare nu va fi egal cu numerele din unitățile echivalente de pe cuprinsul întregului grup, astfel apărând o serioasă sursă de eroare.
Observatorii experimentați pot estima cu precizie grupuri de 10, 20, 50, 100 sau chiar mai multe exemplare și apoi să numere de câte ori sunt cuprinse aceste grupuri (unități de numărare) într-un stol. De preferat este să fie folosite ca unități de numărare grupuri mici, de câte 10 exemplare. Grupurile de 100 de exemplare sau mai mari se folosesc în general pentru stoluri aflate în zbor, când timpul de observare este limitat.

Imaginea exemplifică utilizarea metodei extrapolării pentru estimarea numărului de păsări dintr-un stol, în acest caz particular, un stol de rațe cu ciuf (Netta rufina). Imaginea stolului a fost împărțită în 15 pătrate. Numărând exemplarele dintr-un pătrat, vom putea estima numărul total de rațe din stol prin înmulțirea numărului de rațe din pătratul respectiv cu numărul de pătrate. Pentru a avea o estimare cât mai exactă, este recomandat să alegem un pătrat cu o densitate medie de păsări. De exemplu, în pătratul 6 avem un număr de 22 de exemplare (pentru o bună precizie, în acest caz didactic, exemplarele aflate pe limita pătratului se grupează în perechi și se numără ca un exemplar o astfel de pereche). Estimarea rezultată este de 22 x 15 = 330 de exemplare. Dacă se numără tot stolul, vom vedea că avem 310 exemplare, prin urmare constatăm că estimarea este bună (cu o eroare în plus de aproximativ 6%). Desigur că putem crește precizia estimării, de exemplu, numărând exemplarele din mai multe pătrate. Astfel, având în vedere că în pătratul 10 avem un număr de 23 exemplare, iar în pătratul 3 un număr de 16 exemplare, putem face o medie a numărului de exemplare per pătrat, folosind cele 3 numărători. Vom avea numărul mediu per pătrat egal cu (16 + 22 + 23) : 3, adică rotunjit 20 exemplare per pătrat. Estimarea numărului total de rațe din stol este în acest caz 20 x 15 = 300 exemplare (cu o eroare în minus de aproximativ 3%).

Observarea prin binoclu

Observarea prin lunetă

Grup de lișițe (Fulica atra) și lebede de vară (Cygnus olor)

Grup de lișițe (Fulica atra) și rațe cu cap castaniu (Aythya ferina)

Observarea cu ajutorul dronei

 
Nivelul de pregătire al observatorilor

Fiind o metodă facilă și care nu necesită un efort fizic considerabil, nu este nevoie de o pregătire specială a observatorilor din acest punct de vedere.
Nivelul de pregătire de specialitate al observatorilor este unul ridicat. Cunoașterea tuturor speciilor acvatice este obligatorie. Suplimentar, este nevoie de observatori cu experiență în evaluarea grupurilor mari de păsări, având în vedere că modul de numărare specific acestei metode necesită o practică susținută pentru obținerea unor rezultate cât mai apropiate de numerele totale reale.

Este recomandat ca, atunci când este posibil, în cazul implementării metodologiei pe suprafețe mai reduse, să se păstreze metodologia de bază, cu adaptările de eșantionaj recomandate mai jos. În cazul în care acest lucru nu este posibil, este preferabil ca adaptările metodologiei să fie făcute în așa fel încât alternativele utilizate să permită colectarea de date compatibile cu datele colectate prin metodologia națională. Dacă niciuna dintre alternativele de mai sus nu este fezabilă, pot fi implementate alte metodologii detaliate mai jos.
La implementarea metodologiei în anumite zone mai restrânse ca suprafață (SPA-uri sau alte arii protejate) sunt necesare câteva modificări, pentru a asigura o mai bună acoperire a speciilor-țintă.
Aceste modificări pot viza atât adaptarea eșantionajului (cu păstrarea în linii mari a metodologiei), cât și implementarea unor metodologii alternative, care pot furniza date mai exacte, însă sunt mai solicitante din punctul de vedere al efortului uman.
Indiferent de metodologia folosită, aceasta trebuie păstrată pentru evaluările ulterioare, pentru comparabilitatea datelor și obținerea de informații legate de tendințele populațiilor.
România, ca membru al Uniunii Europene, are obligația de a raporta o dată la 6 ani, pe lângă efectivele, respectiv tendințele populațiilor naționale ale tuturor speciilor de păsări, și efectivele, respectiv tendințele populațiilor speciilor listate în Anexa 1 a Directivei Păsări din Ariile Speciale de Protecție Avifaunistică (SPA-uri).
Cu toate că eșantionajul național acoperă parțial și SPA-urile, ar fi de preferat ca datele din schema națională să fie completate de monitorizarea realizată de administratorii siturilor în cadrul implementării planului de management. Condiția utilizării acestora este compatibilitatea lor cu datele colectate prin schema națională. Din acest motiv este puternic recomandată utilizarea metodologiei naționale, adaptată nevoilor locale. Coordonatorul național al schemei poate oferi asistență în această direcție, de aceea este recomandată contactarea acestuia.
Menționăm că pot exista multe situații în care, din anumite motive (eficiență, dorința de a obține date de calitate superioară, mai exacte, date cu caractere diferite), este complet justificată aplicarea unei metode diferite, incompatibile cu schema națională. Vor fi prezentate mai jos câteva alternative, însă lista nu este exhaustivă.

A. Adaptarea eșantionajului

În cazul implementării metodologiei pe zone mai restrânse, se recomandă acoperirea totală a tuturor suprafețelor acvatice din zona respectivă. Această abordare asigură o imagine mai completă asupra întregii zone și poate furniza informații complete despre toate speciile care o folosesc pentru iernare.

B. Adaptarea metodologiei naționale în vederea obținerii unor date mai exacte

Pentru o colectare mai eficientă a datelor la nivel local, metodologia poate fi adaptată în funcție de necesități. Există modalități prin care metoda națională poate fi modificată ușor, în așa fel încât să ofere date mai exacte, mai adecvate scopurilor definite, dar să fie păstrată și compatibilitatea cu datele colectate prin schema națională.

Repetarea observațiilor. Deși metoda națională prevede o singură numărare (în intervalul 10-20 ianuarie), pentru informații mai detaliate privind speciile care iernează în zona de studiu, se recomandă ca, în cazul în care trebuie furnizate date populaționale de iernare ale speciilor acvatice la nivel local, numărătorile să fie repetate pe tot parcursul perioadei de iernare (sau chiar pe perioade mai largi, care să prindă și migrația). În acest caz, recomandarea este ca frecvența numărătorilor să fie bilunară. Pentru compatibilitatea cu datele colectate la nivel național, este important ca prima numărătoare din ianuarie să fie efectuată în intervalul 10-20 ianuarie. Este, de asemenea, puternic recomandat ca numărătoarea să fie făcută într-o singură zi (de către una sau mai multe echipe, în funcție de dimensiunea ariei protejate și numărul suprafețelor acvatice), pentru a diminua posibilitatea de numărare dublă a aceluiași stol de păsări pe lacuri diferite din aceeași arie naturală.

Observator introducând datele în aplicația de pe telefon

Observator numărând cu ajutorul binoclului și introducând datele în aplicația de pe telefon

Se vor nota următoarele informații:

Date despre specii:

Obligatorii:
• speciile de păsări observate sau auzite;
• numărul de exemplare;
• tipul numărării (exactă, estimativă);
• data observației.
Opționale:
• sexul indivizilor observați (mascul, femelă);
• vârsta păsărilor;
• locația păsărilor observate (pe hartă, cu ajutorul aplicațiilor mobile).

Date auxiliare obligatorii:

• numele observatorilor și datele de contact (e-mail, telefon);
• acoperirea locației (integral sau parțial, în procente);
• starea bazinului acvatic (normal, uscat, inundat);
• procentul acoperirii cu gheață;
• efectul condițiilor meteo asupra păsărilor (inexistent, scăzut, moderat, mare);
• nivelul deranjării păsărilor (inexistent, scăzut, moderat, mare);
• modul de efectuare a observațiilor (cu ochiul liber, binoclu, lunetă).

Observații ale altor specii:

• pe lângă speciile țintă, observatorul va nota toate speciile observate în locația de monitorizare, din punctele în care face numărătorile sau în timpul deplasării între aceste puncte.

Fotografii (opțional):

• la fiecare locație observatorul va face o fotografie cu habitatul în care se desfășoară observațiile. Fotografiile vor fi făcute cu distanță focală mică (pentru a încadra cât mai mult din peisaj) și cu rezoluție bună.


Exemplu de înregistrare a observațiilor cu ajutorul unei aplicații mobile:

Ecranul de acces în aplicația care permite introducerea datelor în baza
de date Ornitodata. Se selectează opțiunea „Observații metodologii”.

Se selectează task-ul aferent metodologiei care vizează aglomerările
de iarnă ale păsărilor de apă, respectiv „Midwinter”.

Se selectează locația pentru care se vor introduce datele.

Se introduc datele: observatorii, gradul de acoperire a zonei, starea
bazinului acvatic, modul observației, acoperirea cu gheață în % etc.

Informațiile precizate la punctul 4 (anterior) au fost completate.

Se selectează specia observată și se introduc datele referitoare la aceasta.

Datele referitoare la specia selectată au fost introduse. Aplicația
înregistrează automat coordonatele GPS ale dispozitivului folosit
de observator. Opțional, observatorul poate selecta de pe hartă
poziția exactă a păsării, caz în care se înregistrează în baza de date
coordonatele GPS ale acesteia. La finalul sesiunii, aplicația poate
livra un raport sub formă tabelară, compatibilă Excel (vezi Anexa 1).

Criterii minime de calitate a datelor despre speciile-țintă

Pentru ca datele colectate să poată fi folosite pentru îndeplinirea scopului metodologiei, acestea trebuie să conțină minimum următoarele informații:

• data și ora observației;
• coordonatele locației de eșantionaj (suprafața acoperită);
• numele observatorului;
• specia;
• numărul de exemplare;
• tipul numărării;
• datele auxiliare obligatorii (acoperirea locației, starea bazinului, procentul acoperirii cu gheață, efectul condițiilor meteo asupra păsărilor, nivelul deranjării păsărilor, modul de efectuare a observațiilor).

Datele colectate în fiecare locație despre toate speciile țintă trebuie să aibă toate informațiile climatice auxiliare; acestea sunt fie în format electronic (dacă au fost colectate cu ajutorul aplicațiilor mobile), fie în carnete de teren completate pentru fiecare locație.
Date suplimentare colectate despre toate speciile de păsări în locația de numărare pot fi colectate în format electronic (dacă au fost colectate cu ajutorul aplicațiilor mobile) sau cu ajutorul formularului de teren cu structură tabelară.
Opțional, pot fi efectuate fotografii în locația de numărare.
Coordonatorul trebuie să arhiveze și să păstreze toate datele colectate (atât cele de specii, cât și datele auxiliare), pentru a fi accesibile în cazul necesității unor analize, precum cele care fac referire la situația națională a metodologiei.

Pentru implementarea în condiții optime a metodologiei este nevoie de următoarele echipamente:

• binoclu;
• lunetă;
• aplicație mobilă sau formulare de teren și hartă;
• aparat foto;
• baterie externă (opțional, recomandat);
• îmbrăcăminte și încălțăminte potrivite (haine călduroase, bocanci impermeabili etc.).

Formular de teren Midwinter (model necompletat)

Formular de teren Midwinter (model completat)