Culic mare

Numenius arquata

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Cuibărește mai rar în părțile sudice ale Europei, preferând centrul, nordul și nord-vestul continentului, arealul extinzându-se până în Siberia. Culicul mare este o specie migratoare, care iernează în zonele de coastă din nord-vestul Europei, în zona Mediteranei, în Orientul Mijlociu și în partea sudică a Asiei și a Africii.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare din Europa este mare, fiind cuprinsă între 212.000 și 292.000 de perechi, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din populația globală, estimându-se însă un declin de 30-49% în decursul a trei generații (aproximativ 31 de ani).
Culicul mare nu mai cuibărește în România, dar în timpul migrației tranzitează țara noastră între 2.500 și 5.000 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Trăiește în zone umede, incluzând mlaștini dulcicole ori sărate, plaje pietroase cu bălți, estuare, maluri nisipoase și pajiști inundabile. În general, preferă bălțile și mlaștinile pentru cuibărit și iernează în zonele de coastă. Limita altitudinală pentru arealul de cuibărit este de 600 m.
Longevitatea maximă înregistrată în libertate este de 31 de ani. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de doi ani.
Se hrănește în principal cu nevertebrate acvatice, pe care le capturează sondând cu ciocul lung în noroi, uneori chiar și noaptea. Din dieta sa mai pot face parte și pești mici, amfibieni, șopârle, puii altor păsări, ouă și mamifere mici. Consumă ocazional și hrană vegetală, reprezentată de fructe diverse și semințe, inclusiv cereale.
Pasările părăsesc zonele de cuibărit în perioada iunie-august și se întorc începând cu luna februarie a anului următor. Perechea este monogamă, iar cuibăritul are loc de obicei la același cuib, perechea fiind solitară și teritorială. În cadrul ritualului nupțial, masculul cântă în zbor, avântându-se cât mai sus și apoi planând spre pământ cu aripile întinse la maximum. El construiește la începutul sezonului de reproducere mai multe cuiburi, dintre care femela alege unul în care depune ponta. Cuibul este format într-o mică denivelare în sol și este deseori plasat în iarbă sau pe terenuri acoperite de rogoz. El este căptușit cu iarbă și câteva pene. Ponta constă din 3-5 ouă bej, maronii sau măslinii, cu dimensiunea de 68 x 48 mm, care sunt depuse în perioada aprilie-mai. Incubația este asigurată de către ambii părinți timp de 27-29 de zile. Femela este cea care clocește cea mai mare parte a timpului, iar masculul îi aduce hrană la cuib și o înlocuiește la cuibărit. Amândoi îngrijesc puii, însă de multe ori femela pleacă din teritoriul de cuibărit, lăsând puii încă nezburători în grija masculului. La 32-38 de zile de la eclozare, puii sunt capabili de zbor și devin independenți. Perechile au un singur rând de pui pe an.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.
- Braconajul.
- Mortalitatea și alte efecte cauzate de prădători.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate.
- Evaluarea nivelului de poluare a zonei umede și executarea programelor destinate îmbunătățirii calității apei.
- Elaborarea și implementarea planurilor de management pentru sărături active și abandonate, care determină un regim de apă (ciclu inundare-uscare) corespunzător necesităților ecologice ale speciei.
- Controlul populațiilor de pisici și câini domestici sau sălbăticiți.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.