Barză albă

Ciconia ciconia

Autor: Ramona Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Este o specie larg răspândită pe tot teritoriul european, cu populaţii mai mari în zona centrală şi estică. Barza albă este o pasăre migratoare pe distanțe lungi, iernând în Africa, unde cartierele de iernare se întind din Africa tropicală subsahariană până în Africa de Sud. De asemenea, poate ierna în India. Atunci când migrează între Europa și Africa, stolurile de berze evită traversarea Mării Mediterane și ocolesc în est prin Bosfor sau în vest prin strâmtoarea Gibraltar, deoarece curenții de aer pe care specia îi valorifică în migrație nu se formează deasupra apei.

POPULAȚIE

Populaţia cuibăritoare a speciei este semnificativă în Europa, fiind cuprinsă între 224.000 și 247.000 de perechi și aflându-se în creștere ușoară. În perioada 1970-1990, populaţia de barză albă a manifestat un declin considerabil. Deşi, în perioada 1990-2000, specia a marcat o tendinţă crescătoare, încă nu a revenit la efectivele existente înaintea declinului.
Populaţia cuibăritoare estimată în România este de 7.500-9.000 de perechi. În timpul pasajelor se pot observa în țara noastră între 100.000 și 500.000 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Barza albă este o specie caracteristică păşunilor umede şi zonelor mlăştinoase. Adulţii au înfăţişare similară şi se deosebesc de barza neagră prin culoarea albă a capului şi a gâtului.
Se hrăneşte cu broaşte, şoareci, insecte, cârtiţe, pui de păsări şi de iepuri, melci, şerpi şi şopârle.
Barza albă este, alături de rândunică, specia care interacţionează cel mai mult cu populaţia umană, fiind prezentă în majoritatea localităţilor din ţara noastră, cu excepţia zonelor montane.
Fiind o specie obişnuită cu prezenţa umană, foloseşte ca suport pentru cuib stâlpii reţelelor de tensiune medie şi acoperişurile caselor. În mod obişnuit, perechea de berze se întoarce la cuibul ocupat şi în anii precedenţi. Întâi soseşte masculul, care apără cuibul în faţa altor pretendenţi şi, în aşteptarea femelei, îl repară şi îl consolidează. Spre deosebire de stârci, care sunt gălăgioşi, berzele sunt aproape mute, însă comunică la cuib cu partenerul prin intermediul unui „clămpănit“ al ciocului, care se desfăşoară sacadat, în timp ce capul şi gâtul sunt lăsate pe spate. Sunetele scoase prin deschiderea şi închiderea ciocului sunt puternice şi rapide, asemenea unei darabane de tobă. Înainte de plecarea în migraţie, se strâng în număr mare pe pajiştile umede sau în zone inundabile. Distanţa medie pe care o străbate într-o zi în perioada migraţiei este de 220 km, cu o viteză cuprinsă între 30 și 90 km/h.
Soseşte la începutul lunii martie din cartierele de iernare. Cuibul, amplasat cel mai frecvent pe stâlpii reţelelor de tensiune medie, dar şi pe acoperişurile caselor, este alcătuit din crengi fixate cu pământ. Cuibul poate atinge dimensiuni impresionante prin adăugarea de material în fiecare an (1,5 m diametru, 1-2 m înălţime şi o greutate de 40 kg). În interior este căptuşit cu muşchi şi resturi vegetale. În mod obişnuit, masculul aduce materialele, iar femela le aşază şi le potriveşte în cuib. Adeseori, în pereţii exteriori ai cuibului cuibăresc foarte multe perechi de vrăbii de casă (sau de vrăbii negricioase, Passer hispaniolensis, mai ales în cuiburile de barză din Dobrogea). Femela depune 3-4 ouă în perioada cuprinsă între începutul lunii aprilie şi a doua jumătate a lunii mai. Dimensiunea medie a ouălor este de 73,6 x 52,54 mm. Incubaţia este asigurată de ambii părinţi. Noaptea stă pe ouă numai femela. După 33-34 de zile, puii eclozează şi sunt hrăniţi de părinţi la cuib 53-55 de zile.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea.
- Disponibilitatea redusă a hranei.
- Braconajul.
- Perturbările cauzate de activități antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea distrugerii cuiburilor ocupate.
- Considerarea necesității de restabilire a unor locuri potrivite pentru cuibărire și menținerea acestora.
- Instalarea de platforme artificiale pe stâlpii reţelelor de tensiune medie şi izolarea reţelelor electrice.
- Asigurarea resurselor de hrană și întreținere corespunzătoare a zonelor învecinate de site-urile de reproducere.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă pe terenurile din vecinătate.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Barză albă (Ciconia ciconia)