4.1. Protocol de recensământ al populaţiei de berze albe (Ciconia ciconia)

Cuib de barză albă cu un adult și doi pui mari

Metodologia descrisă mai jos are ca scop evaluarea periodică a speciei-țintă, prin colectarea de date privind distribuția berzei albe în România în sezonul de cuibărit. Prin implementarea acestei metodologii se urmărește obținerea de date care să permită, în timp, detectarea tendințelor la nivelul populației speciei-țintă (monitorizare).

Suplimentar, datele pot fi folosite (împreună cu alte date disponibile) și în alte scopuri, precum calcule populaționale sau modelarea distribuției speciei (realizarea modelelor de abundență și prezență/absență).

Barza albă (Ciconia ciconia), exemplar adult

Metode de eșantionaj la nivel național

Realizarea eșantionajului la nivel național pentru această metodologie a ținut cont de distribuția spațială a speciei-țintă: la cuibărire, barza albă este asociată cu habitatele antropice. Marea majoritate a cuiburilor se află în intravilanele localităților, fiind amplasate pe structuri artificiale (stâlpi, clădiri etc.). Astfel, la realizarea eșantionajului de colectare a datelor s-a ținut cont pe de o parte de distribuția așezărilor umane (mediul rural), iar pe de altă parte de distribuția altitudinală – barza albă cuibărește între 0 și aproximativ 1.100 de metri.

În eșantionajul elaborat conform metodologiei, unitatea de bază este unitatea administrativ-teritorială (UAT). S-a ales gruparea localităților în UAT-uri pe de-o parte pentru accesibilitate, iar pe de altă parte pentru că reprezintă o unitate fizică ușor de urmărit și repetat în timp (pentru datele de tendință).
În total au fost amplasate 800 de unități de eșantionaj (UAT-uri), din totalul de 3.186 existente la nivel național.

Pentru elaborarea eșantionajului s-a utilizat metoda aleatorie bazată pe stratificare (stratified random sampling). Această metodă presupune amplasarea aleatorie a unităților de eșantionaj, însă ponderat cu procentul diverselor categorii. În realizarea eșantionajului, stratificarea s-a făcut pe două niveluri:
• altitudinal, pentru a asigura acoperirea echitabilă a diverselor etaje altitudinale;
• în funcție de densitatea speciei – zonele cu densitate mare cunoscută au fost favorizate la sampling, din cauza constrângerilor metodologice (datele sunt folosite atât pentru calcularea tendințelor, cât și pentru estimarea populației speciei, astfel încât este imperios necesară o acoperire cât mai bună a populației speciei).

Elaborarea eșantionajului a ținut cont de următoarele:
• reprezentativitate la nivel spațial și a diverselor categorii altitudinale;
• reprezentativitate la nivelul rețelei Natura 2000, respectiv la nivelul Ariilor de Protecție Specială Avifaunistică: amplasarea unităților de eșantionaj a avut în vedere distribuția ariilor Natura 2000, pentru ca datele colectate să fie utilizabile și în cadrul analizelor specifice rețelei;
• principiul compensării – pentru zonele cunoscute cu densități mai mari de cuiburi s-au amplasat mai multe unități de eșantionaj (pentru asigurarea colectării unui număr suficient de date, care să permită analizele corespunzătoare).

Figura 1. Harta cu distribuția eșantionajului

Repetabilitatea

Pentru monitorizare, respectiv păstrarea continuității și consecvenței programului, este necesar ca minimum 200 de unități de eșantionaj să fie evaluate în fiecare an.
Suplimentar, pentru monitorizare, este recomandabil ca repetarea întregului eșantionaj să se facă o dată la 3 ani (fiecare unitate de eșantionaj să fie evaluată de 2 ori în intervalul de 6 ani).
În cazul în care nu este posibilă repetarea în acest mod, este obligatoriu ca toate eșantioanele să fie evaluate cel puțin o dată în intervalul de 6 ani.

Perioada observațiilor în teren

Pentru fiecare locație este nevoie de 1 vizită/an (sezon).
Perioada de efectuare a observațiilor de teren în care se pot colecta date pentru această metodologie este cuprinsă între 10 iunie și 5 iulie. Alegerea perioadei din cadrul acestui interval în care va fi vizitată o anume UAT trebuie să țină seama de particularitățile dezvoltării puilor de barză din zona respectivă și din sezonul respectiv, urmărindu-se ca, în momentul vizitării, puii să fie suficient de mari încât să fie bine vizibili în cuib, dar să nu fi atins încă stadiul în care părăsesc cuibul.

Intervalul orar nu este unul fix, iar observațiile se pot face pe întreg parcursul zilei.

Această metodologie are o singură specie-țintă, și anume:

• barza albă (Ciconia ciconia).

Adult (stânga) și pui mare (drepta) în cuib. Se poate observa cum puiul mare diferă de adult mai ales prin ciocul mai scurt și mai închis la culoare. Acest lucru permite identificarea rapidă a puilor mari (pentru a fi numărați la cuib).

Barză albă

Unitatea de bază pentru evaluarea speciei-țintă este unitatea administrativ-teritorială (UAT). În cadrul fiecărui UAT se vor vizita detaliat toate localitățile, pentru înregistrarea completă a tuturor cuiburilor existente. Suplimentar, se notează și cuiburile aflate în afara localităților, conform metodologiei de mai jos.
Observatorul trebuie să parcurgă cât mai bine unitățile alocate (UAT-urile), pentru a identifica toate cuiburile de barză existente. Se vor înregistra inclusiv suporturile de cuib metalice instalate (fără cuib construit). Având în vedere particularitatea de cuibărire a speciei, terenul se va aborda așa cum arătăm mai jos.

În localități

1. Parcurgerea tuturor străzilor. În interiorul localităților trebuie parcurse toate străzile existente, cu excepția unor străzi scurte sau porțiuni de străzi care pot fi văzute foarte bine de la intrarea pe stradă sau dintr-un alt punct. Atenție mare trebuie acordată cuiburilor aflate pe șure, case (pe acoperișuri) – acestea pot fi camuflate de clădirile adiacente. Este recomandată utilizarea aplicațiilor de mobil existente, care oferă hărți detaliate și în același timp înregistrează și parcursul (track-ul), pentru a urmări eficient zonele deja acoperite și zonele rămase.
2. Este recomandat ca în regiunile cu sate care au curți închise, unde berzele cuibăresc frecvent pe clădiri (de exemplu satele săsești din sudul Transilvaniei), să se încerce vizitarea unor puncte mai înalte (pe deal), de unde se vede bine satul, pentru a putea identifica eventualele cuiburi situate pe clădiri, care nu sunt vizibile din stradă.

Barza albă este o specie bine cunoscută de către locuitorii din mediul rural, prin urmare, mai ales în localitățile în care numărul de cuiburi de barză nu este mare, localnicii știu, de regulă, unde sunt amplasate cuiburile de pe teritoriul UAT-ului respectiv, așa că poate să fie util ca observatorul să se informeze de la membrii comunității pentru a repera mai rapid cuiburile.

Cuib pe stălp în localitatea Călugăreni (GR):

Situarea cuibului

Observator sub cuib înregistrând coordonatele GPS

Cuib pe stâlp în localitatea Comana (GR):

Situarea cuibului

Detaliu cu adult și cei doi pui mari în cuib (așa cum vede observatorul prin binoclu)

Cuib pe copac uscat într-o gospodărie din localitatea Gheboaia (DB):

Situarea cuibului

Detaliu cu cei patru pui mari din cuib (așa cum vede observatorul prin binoclu)

Cuiburi pe un acoperiș în localitatea Cristian (SB):

Situarea cuiburilor

 Cei trei pui în cuib. Se remarcă faptul că este necesară o monitorizare atentă și din mai multe unghiuri, pentru că puii care stau pe burtă în cuib pot să fie greu vizibili.

Cuib pe un molid într-o curte din localitatea Cristian (SB):

Situarea cuibului

În afara localităților

1. Verificarea fermelor. Adesea cuiburile de barză sunt amplasate în afara localităților, de exemplu în incinta fermelor. Așadar, toate fermele trebuie verificate.
2. Stâlpii sau alte suporturi în afara localităților. Suplimentar, unele cuiburi pot fi amplasate pe stâlpi aflați în afara localităților, pe câmp (nu în imediata vecinătate a șoselei) sau, în cazuri rare, pe arbori. Prin urmare, observatorul trebuie să urmărească pe cât posibil și acest aspect.

Toate cuiburile găsite se notează preferabil cu aplicațiile mobile; alternativ, se pot folosi formularele de teren.

Nivelul de pregătire al observatorilor

Fiind o metodă facilă din punct de vedere fizic, nu este nevoie de o pregătire specială a observatorilor.
Nivelul de pregătire necesar al specialiștilor este unul redus. La implementarea acestei metodologii pot participa și persoane fără pregătire de specialitate (ornitologi).

Este recomandat ca, atunci când este posibil, în cazul implementării metodologiei pe suprafețe mai reduse, să se păstreze metodologia de bază, cu adaptările de eșantionaj recomandate mai jos. În cazul în care acest lucru nu este posibil, este preferabil ca adaptările metodologiei să fie făcute în așa fel încât alternativele utilizate să permită colectarea de date compatibile cu datele colectate prin metodologia națională. Dacă niciuna dintre alternativele de mai sus nu este fezabilă, pot fi implementate alte metodologii, detaliate mai jos.
Pentru implementarea metodologiei în anumite zone mai restrânse ca suprafață (SPA-uri sau alte arii protejate), sunt necesare câteva modificări, pentru a asigura o mai bună acoperire a speciilor-țintă. Aceste modificări pot viza atât adaptarea eșantionajului (cu păstrarea în linii mari a metodologiei), cât și implementarea unor metodologii alternative, care pot furniza date mai exacte, însă sunt mai solicitante din punct de vedere al efortului uman.
Indiferent de metodologia folosită, aceasta trebuie păstrată pentru evaluările ulterioare, pentru comparabilitatea datelor și obținerea de informații legate de tendințele populațiilor.
România, ca membru al Uniunii Europene, are obligația de a raporta o dată la 6 ani, pe lângă efectivele, respectiv tendințele populațiilor naționale ale tuturor speciilor de păsări, și efectivele, respectiv tendințele populațiilor speciilor listate în Anexa 1 a Directivei Păsări din Ariile de Protecție Specială Avifaunistică (SPA-uri). Cu toate că eșantionajul național acoperă parțial și SPA-urile, ar fi de preferat ca datele din schema națională să fie completate de monitorizarea realizată de administratorii siturilor, în cadrul implementării planului de management. Condiția utilizării acestora este compatibilitatea lor cu datele colectate prin schema națională. Din acest motiv este puternic recomandată utilizarea metodologiei naționale, adaptată nevoilor locale. Coordonatorul național al schemei poate oferi asistență în această direcție, de aceea este recomandată contactarea acestuia.
Menționăm că pot exista multe situații în care, din anumite motive (eficiență, dorința de a obține date de calitate superioară, mai exacte, date cu caractere diferite), este complet justificată aplicarea unei metode diferite, incompatibile cu schema națională. Vor fi prezentate mai jos câteva alternative, însă lista nu este exhaustivă.

A. Adaptarea eșantionajului

În cazul implementării metodologiei pe zone mai restrânse, se recomandă acoperirea totală a sitului respectiv. Se vor acoperi toate localitățile de pe raza sitului (împreună cu zonele adiacente, precum fermele, vezi descrierea metodologică). Suplimentar, vor fi acoperite toate localitățile aflate în apropierea sitului (până la o distanță de minimum 5 km), deoarece berzele pot folosi habitatele din sit ca zonă de hrănire (deci pot fi legate ecologic de situl respectiv).

B. Adaptarea metodologiei naționale în vederea obținerii unor date mai exacte

Pentru o colectare mai eficientă a datelor la nivel local, metodologia poate fi adaptată, în funcție de necesități.

Repetabilitatea observațiilor. Deși metoda națională prevede o singură numărare (în intervalul 10 iunie-5 iulie), pentru informații mai detaliate privind specia-țintă, evaluarea fiecărui cuib poate fi repetată de minimum 2 ori. Repetarea poate fi efectuată și în afara acestei perioade și poate fi adaptată în funcție de condițiile locale care influențează reproducerea berzelor. Planificarea a cel puțin uneia dintre evaluări poate fi sincronizată cu perioada de maximă de dezvoltare a puilor, înaintea părăsirii cuibului. În acest mod, se poate obține o numărare mult mai precisă a puilor (datele putând fi folosite în analize specifice). În acest caz, pentru compatibilitate cu datele colectate la nivel național, este important să fie respectate două condiții: UAT-urile de pe suprafața sitului să fie acoperite integral și una dintre numărători să fie efectuată în intervalul 10 iunie-5 iulie.

Extinderea perioadei de evaluare. Datele privind numărul de perechi cuibăritoare se pot colecta suplimentar și în perioada 1 mai-10 iunie. Având în vedere că specia sosește din cartierele de iernare în lunile martie și aprilie, la începutul lunii mai cuiburile sunt ocupate și numărul de perechi cuibăritoare poate fi deja evaluat. Datele obținute în perioada suplimentară pot fi folosite pentru calcule privind numărul de perechi cuibăritoare, însă nu furnizează date legate de productivitate. Pentru a păstra datele compatibile cu cele naționale, localitățile incluse în eșantionajul național destinat monitorizării trebuie însă evaluate în perioada standard (10 iunie-15 iulie), chiar dacă au fost evaluate și în perioada suplimentară.

Se vor nota următoarele informații:

• locația (coordonatele); poziția se marchează în imediata vecinătate a cuibului – de ex. baza stâlpului, dacă este accesibilă (dacă baza stâlpului nu este accesibilă, punctul este marcat pe hartă la locul exact); în cazul în care nu sunt folosite aplicațiile mobile, codul punctului marcat cu ajutorul unui aparat GPS se va trece în formularul de teren;
• date privind amplasarea cuibului:
- stâlp electric fără suport – SE;
- stâlp electric cu suport metalic – SESM;
- horn – H;
- casă – C;
- șură – S;
- alte suporturi (se specifică la observații) – A;
• date privind specia:
- pereche cu pui – PP;
- pereche fără pui – PFP;
- pereche la care numărul puilor nu poate fi stabilit – Hpx;
- barză solitară – BZ;
- cuib neocupat – CN;
- suport metalic instalat fără cuib construit – SM;
• numărul puilor (în cazul perechilor cu pui vizibili);
• fotografia cuibului (se realizează o fotografie din care se vede atât cuibul, cât și suportul; dacă se notează datele pe formular de hârtie, trebuie trecut și numărul fotografiei);
• data observației;
• numele observatorului.

Semnalarea incidentelor (opțional):

• având în vedere că majoritatea cuiburilor sunt amplasate pe suporturi ale rețelelor electrice (stâlpi), pot apărea diferite situații problematice, care trebuie notate (electrocutarea berzelor, contactul cuibului cu firele, prăbușirea cuibului); aceste informații sunt utile furnizorului de electricitate la planificarea acțiunilor care să reducă incidența acestor situații.

Exemplificarea introducerii datelor colectate în aplicația „Uite barza”. Aplicația se poate utiliza atât pentru colectarea ocazională de date referitoare la barza albă, cât și pentru protocolul de recensământ descris aici:

Ecranul de pornire al aplicației „Uite barza”.
Se alege opțiunea „Adaugă un cuib”.

Se introduc detaliile referitoare la cuibul respectiv – se selectează din listă
tipul de ocupare, se introduce numărul de pui observat, se selectează din
listă tipul de amplasare a cuibului.
Opțional, se pot introduce localitatea și alte detalii.

În continuare, se adaugă o fotografie a amplasării cuibului, realizată cu
camera telefonului sau a tabletei pe care este instalată aplicația.
Apoi se marchează locația prin validarea datelor de poziționare a cuibului
furnizate de aplicația GPS de pe dispozitiv.

Criterii minime de calitate a datelor despre speciile-țintă

Pentru ca datele colectate să poată fi folosite pentru îndeplinirea scopului metodologiei, acestea trebuie să conțină minimum următoarele informații:

• data și ora observației;
• numele observatorului;
• coordonatele cuibului;
• fotografia cuibului;
• datele specifice obligatorii (date privind amplasarea cuibului, date privind specia, numărul puilor).

Imediat după terminarea vizitei în teren, observatorii trebuie să trimită coordonatorului următoarele date:

1. datele colectate pentru fiecare cuib, cu toate informațiile auxiliare; acestea sunt fie în format electronic (dacă au fost colectate cu ajutorul aplicațiilor mobile), fie în carnete de teren completate pentru fiecare locație (original și copie scanată/fotografiată);
2. fotografie (cu cuibul);
3. traseele (deplasarea observatorilor) înregistrate cu ajutorul GPS-ului (opțional, pentru verificarea acoperirii zonei).

Coordonatorul trebuie să arhiveze și să păstreze toate datele colectate (atât cele referitoare la specii, cât și datele auxiliare), pentru a fi accesibile în cazul necesității unor analize, precum cele care fac referire la situația națională a metodologiei.

Pentru implementarea în condiții optime a metodologiei este nevoie de următoarele echipamente:

• binoclu;
• aplicație mobilă sau formulare de teren;
• aparat foto (se poate utiliza inclusiv camera foto a unui smartphone sau a unei tablete);
• baterie externă (opțional, recomandat).