Fugaci de țărm

Calidris alpina

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specia este larg răspândită în zona arctică atât în palearctic, cât și în nearctic. În Europa cuibărește în partea nordică a Scandinaviei și a Rusiei, de-a lungul Oceanului Arctic. Populațiile din Europa iernează pe litoralul Europei de Vest și cel al Mării Mediterane.
În România, specia apare frecvent în migrație la heleșteie, bălți, râuri, brațe moarte ale râurilor sau canale.

POPULAȚIE

În Europa, populația cuibăritoare este cuprinsă între 426.000 și 562.000 de perechi, tendința nefiind cunoscută.
Populațiile care traversează România în timpul pasajelor sunt cuprinse între 10.000 și 100.000 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Specia cuibărește în regiunea de coastă, unde apare în zonele de șes, în mlaștini cu movile de vegetație, în habitate de tundră cu turbării sau alte habitate deschise din zona litoralului care rămân umede de-a lungul întregului sezon de cuibărit. În timpul migrării preferă estuarele cu malurile nămoloase și noroioase, dar apare și în diverse habitate acvatice sărate, salmastre și dulci, precum lacuri, râuri, brațe moarte de râu, canale mai mari cu maluri nămoloase și noroioase, atât pe litoral, cât și în interiorul continentului. Pentru zonele de adăpostire, specia preferă pășunile și alte habitate deschise, lipsite de vegetație înaltă, care poate oferi un avantaj pentru prădători.
Specia este omnivoră atât în timpul sezonului de reproducere, cât și în timpul migrațiilor și al iernării, consumând de obicei insecte adulte și larvele lor, moluște, viermi, plante (în majoritate semințe) și ocazional pești. Activitatea exemplarelor poate să fie atât diurnă, cât și nocturnă.
Cuibul este format într-o adâncitură superficială în sol, fiind căptușit cu vegetație. El este amplasat în colonii mari, în care cuiburile se află la distanță unele de altele. Are o singură pontă alcătuită de obicei din 4 ouă, care sunt clocite de către ambii părinți. După eclozare, puii părăsesc cuibul, dar sunt dependenți de îngrijire parentală în stadiul inițial de dezvoltare, devenind independenți la vârsta de trei săptămâni. Cea mai mare parte a timpului, juvenilii sunt îngrijiți de către mascul, deoarece femela obișnuiește să părăsească ponta și arealul de cuibărit după depunerea ouălor.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate.
- Evaluarea nivelului de poluare a zonei umede și executarea programelor destinate îmbunătățirii calității apei.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Interzicerea proiectelor de infrastructură în zonele umede și a lucrărilor de curățare/mentenanță a canalelor dacă nu sunt necesare pentru managementul sitului. Excepțiile trebuie autorizate de autoritatea de management a ariei protejate.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.