Erete de stuf

Circus aeruginosus

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specie cu un areal de cuibărit mare, care se întinde din Europa până în Asia Centrală. Specie migratoare în mare parte a arealului său, iernând în sudul Europei, Africa, în Peninsula Arabă şi subcontinentul indian.
La nivel naţional, eretele de stuf este o specie cuibăritoare larg răspândită, foarte frecventă în Delta Dunării şi mai rară în Transilvania. Lipseşte în zona montană. Este întâlnită preponderent în perioadele de pasaj şi în sezonul de cuibărit. În sezonul rece poate fi observată iernând doar în Dobrogea şi în zonele cele mai sudice ale României.

POPULAȚIE

Populaţia cuibăritoare din Europa este estimată la 99.300-184.000 de femele cuibăritoare, tendința populaţională fiind crescătoare. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Ucraina, Polonia şi Belarus.
Pe baza ultimelor date publicate, populaţia din ţară a fost apreciată la 9.334-22.314 de femele cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Eretele de stuf este o specie care preferă pentru cuibărit zonele umede cu stufărişuri extinse. Mai rar, cuibăreşte în culturi agricole intensive (de exemplu în cereale). Teritoriul de hrănire cuprinde zone umede şi terenuri agricole (cu o preponderenţă mai mare în afara perioadei de cuibărit).
Se hrăneşte în principal cu vertebrate acvatice sau terestre de mărime mică sau medie (rozătoare, pui de iepure, raţe, lişiţe etc.). Poate consuma și ouă, broaște, insecte mai mari și chiar pești. Când vânează, zboară la o înălţime cuprinsă între 2 și 6 m de la sol şi plonjează brusc când identifică hrana.
Perechea formată poate rezista împreună mai multe sezoane. Ritualul nupţial este spectaculos, masculul zburând în cercuri deasupra teritoriului de cuibărit, după care plonjează spre pământ rostogolindu-se în aer. Uneori femela îl însoţeşte în zbor şi se rostogolesc împreună în aer, având ghearele împreunate. De asemenea, se poate observa cum masculul oferă hrană în aer femelei. Atunci când are posibilitatea, masculul se împerechează cu 2-3 femele, fiind o specie la care s-a înregistrat uneori și poliginia. Longevitatea maximă cunoscută este de 20 de ani şi o lună.
Perioada de cuibărit se întinde între a doua jumătate a lunii aprilie şi jumătatea lunii iunie. Cuibul este amplasat de obicei în stufărişuri dense şi extinse. El poate atinge dimensiunea de 80 cm în diametru și este construit de către femelă din crengi și stuf, fiind căptuşit la interior cu iarbă. Ponta este formată din 3-8 ouă, care sunt depuse în a doua parte a lunii aprilie, având o dimensiune medie de circa 48,6 x 37,7 mm. Ele sunt incubate de către ambii părinți o perioadă de 31-38 de zile. Puii sunt nidicoli și părăsesc cuibul după 35-40 de zile de la eclozare. Puii sunt îngrijiţi numai de către femelă; în tot acest timp masculul vânează și o aprovizionează cu hrană. Deși sunt zburători și părăsesc cuibul, juvenilii rămân însă în apropierea părinţilor încă 25-30 de zile, după care devin independenţi.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene.
- Managementul deșeurilor în zonele umede.
- Menţinerea şi conservarea stufărişurilor întinse cu apă permanentă ca habitat caracteristic.
- Interzicerea recoltării sau a incendierii stufului.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă pe terenurile din vecinătate.
- Încurajarea măsurilor de evitare a secării și a schimbării artificiale bruște a regimului de ape din zonele umede.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Erete de stuf (Circus aeruginosus)