Găinușă de baltă

Gallinula chloropus

Autor: Tiberiu Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Găinușa de baltă este una dintre cele mai răspândite păsări, întâlnindu-se pe majoritatea continentelor, excepție făcând Australia, Asia și Antarctica. Este doar un vizitator ocazional în ținutul insular Svalbard din Oceanul Arctic. Poate fi regăsită chiar și pe insule îndepărtate din Oceanul Pacific.
În România este, de asemenea, o specie larg răspândită, fiind întâlnită în mai toate zonele umede, excepție făcând doar zonele muntoase.

POPULAȚIE

În Europa, populația cuibăritoare este mare, fiind cuprinsă între 909.000 și 1.440.000 de perechi, cu tendință stabilă.
În România, populația cuibăritoare este cuprinsă între 36.602 și 61.719 perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Găinușa de baltă poate fi întâlnită într-o varietate de zone cu ape liniștite în care există vegetație abundentă. Preferă râurile, iazurile, lacurile, canalele și mlaștinile adiacente pădurilor sau care au vegetație înaltă în apropiere. Evită în general locurile expuse, lacurile oligotrofe sau saline, însă în timpul migrației poate fi observată și pe pajiști, chiar și departe de apă.
Este o specie diurnă, dar se hrănește și în timpul nopților în care lumina lunii este puternică. Este o specie extraordinar de oportunistă, omnivoră, consumând aproape orice hrană, de la materii vegetale, insecte, râme, până la pești și ouăle altor specii. Se hrănește de obicei solitar, obținându-și hrana de cele mai multe ori de la suprafața apei, însă câteodată se scufundă ori ridică cu ciocul frunze submerse pentru a expune insectele atașate. În condiții de vreme nefavorabilă, se poate aduna în grupuri de până la 30 de indivizi, atunci când caută mâncare.
În principal este o specie sedentară, dar populațiile nordice efectuează migrații parțiale sau chiar totale în funcție de condițiile de mediu, fiind vulnerabilă la îngheț. Când e speriată, găinușa de baltă de obicei se adăpostește în loc să fugă, ocazional își ia zborul, acesta din urmă fiind însă scurt și greoi. În cazul în care migrează, revine în zona de cuibărit în luna februarie, de unde pleacă în luna septembrie. În libertate, longevitatea medie este de trei ani. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an.
În general, perechile sunt monogame, dar se întâlnesc și cazuri de poligamie și poliandrie. Legătura dintre parteneri poate dura mai mulți ani. În ritualul nupțial, masculul înoată spre femelă cu ciocul scufundat în apă și îi oferă ierburi acvatice. Cei doi construiesc un cuib în formă de cupă, fie pe sol, ancorat de vegetația adiacentă, fie într-un tufiș sau într-un arbore. Perechea își apară teritoriul cu agresivitate. Ouăle sunt depuse la mijlocul lunii martie. Cei doi părinți clocesc pe rând ponta formată din 5-9 ouă, care au dimensiunea de 43 x 31 mm. Incubația durează 21-22 de zile. Ambii părinți hrănesc puii, până când aceștia devin independenți, la 40-50 de zile de la eclozare. O pereche are două ponte pe an.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Vânătoarea și braconajul.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Menţinerea şi conservarea stufărişurilor întinse cu apă permanentă ca habitat caracteristic.
- Interzicerea incendierii stufului.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede; încurajarea producției organice.
- Managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Găinușă de baltă (Gallinula chloropus)