Acvilă țipătoare mare

Clanga clanga

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Acvila țipătoare mare cuibărește rar și în număr mic în nordul și estul Europei, dar și în centrul și sudul Asiei. Cuibărește în Estonia, Polonia, Belarus, Rusia, Ucraina, Kazahstan, China continentală și Mongolia, de asemenea, aparent regulat, se reproduce în număr mic în Pakistan și nord-vestul Indiei. Au fost raportate și unele cazuri izolate de cuibărire în Finlanda, Letonia și Lituania, fără confirmări recente. În perioada de pasaj sau în sezonul rece apare în număr mic într-un teritoriu foarte întins, care cuprinde Europa Centrală și de Est, nordul și estul Africii, Orientul Mijlociu, Peninsula Arabică, India și Asia de Sud-Est, iar păsări care iernează au fost raportate chiar și în Hong Kong.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare din Europa este cuprinsă între 810 și 1.100 de perechi, reprezentând 25-49% din populația globală, estimându-se un declin de 50-79% în decursul ultimelor trei generații (aproximativ 50 de ani).
În România este o specie rară de pasaj (50-100 de indivizi) și oaspete de iarnă localizat. Iarna poate fi întâlnită în special în Delta Dunării, foarte rar și în alte zone din țară. Se poate estima că între 6 și 19 exemplare iernează pe teritoriul țării noastre.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Acvila țipătoare mare este o specie caracteristică zonelor împădurite, cu altitudine joasă, situate în apropierea zonelor umede. Spre deosebire de acvila țipătoare mică, manifestă o preferință clară în toate anotimpurile pentru prezența în proximitate a apelor sau a zonelor umede, chiar a celor antropizate. Zboară cu bătăi rapide de aripi, asemănătoare șorecarului. Atunci când alunecă prin aer, aripile acestei specii sunt arcuite în jos.
Este foarte asemănătoare atât în ceea ce privește dieta, cât și metodele de capturare a prăzii cu acvila țipătoare mică, doar că prada are de regulă talia mai mare și cuprinde mai multe păsări. Dieta obișnuită este formată din mamifere mici, păsări, amfibieni, reptile, ocazional pești, insecte, cadavre. Prada este capturată din zonele umede, iar în Europa din terenurile agricole.
Cuibărește mai des în copaci înalți în zonele cu pădure rară, în grupuri izolate de pădure sau în copaci singuratici, mai ales dacă sunt întrepătrunse cu zone umede. Locurile preferate de cuibărit sunt copacii mai înalți, iar în lipsa acestora tufișuri, de obicei la înălțimi cuprinse între 3 și 25 m. Cuibul este construit din crengi și ramuri și căptușit cu frunze și iarbă; este împodobit cu ramuri și frunze verzi și este reutilizat mai mulți ani la rând. Este o specie monogamă și teritorială. Perioada de cuibărire este din aprilie până în august în Europa de Est și din noiembrie până în martie în Pakistan. Uneori se înregistrează cazuri de hibridizare cu acvila țipătoare mică (Clanga pomarina). Atinge maturitatea sexuală după patru sau cinci ani. Femela depune 1-3 ouă. Incubația durează în medie 42-44 de zile și este asigurată de către femelă, care este hrănită de mascul în tot acest timp. Acesta stă la cuib o perioada scurtă de timp, de numai câteva minute. Manifestă fenomenul de „cainism“ – puiul mai mic este atacat și chiar omorât de către puiul mai puternic sau moare de inaniție. Foarte rar pot supraviețui ambii pui. Puii devin zburători la vârsta de 60-65 de zile, însă rămân dependenți de părinți încă 20-21 de zile. Juvenilii rămân împreună cu părinții după ce devin zburători, până când ating maturitatea sexuală. În cartierele de iernare, specia este mai socială. Astfel, pot fi văzute împreună până la 10 exemplare de vârste diferite, în grupuri care patrulează după hrană.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Perturbarea cauzată de silvicultură.
- Alterarea resurselor trofice.
- Poluarea și utilizarea ilegală a otrăvurilor.
- Braconajul.
- Perturbarea cauzată de activități antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea oricărui tip de activitate care cauzează alterarea habitatelor de hrănire și reproducere ale speciei.
- Evitarea erbicidelor puternice, care reduc diversitatea speciilor-hrană, precum și a bioacumulării acestor tratamente agricole, care cauzează în mod secundar otrăvirea păsărilor.
- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru reproducerea, hrănirea, odihna sau iernarea speciei.
- Interzicerea realizării noilor infrastructuri liniare care fragmentează habitatele de pădure.
- Interzicerea noilor activități de exploatare (cariere, mine) în păduri și în zonele de tampon și evaluarea necesității de limitare a activităților în derulare aprobate.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei pentru a evita perturbarea ei.
- Obținerea informațiilor despre folosirea de otrăvuri și efectele acestora asupra speciei.
- Stoparea folosirii ilegale a momelilor otrăvite.
- Oprirea devastării ilegale a cuiburilor.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Interzicerea vânătorii de iepuri sau restricția ei temporară în zonele cu densitate redusă.
- Interzicerea construirii de noi parcuri eoliene în apropierea zonelor de reproducere sau de hrănire sau în zonele folosite de către păsări ca rute de migrație.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru specie.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.