Ferestraș mic

Mergellus albellus

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specie cuibăritoare în nordul palearcticului. În Europa cuibăreşte în nordul Scandinaviei, populaţia principală fiind cantonată în Asia. Iernează în Europa Centrală şi de Est, în Asia Mică, de-a lungul Mării Caspice şi în sud-estul Asiei.
În România, specia poate fi observată cu preponderenţă în migraţie (toamna târziu şi primăvara devreme) şi pe timpul iernii. În România cuibărește localizat, în Delta Dunării.

POPULAȚIE

Populaţia europeană este cuprinsă între 9.200 și 17.600 de perechi cuibăritoare, tendinţa fiind crescătoare.
Populaţia cuibăritoare din România este reprezentată de 1-5 perechi; iernează între 411 și 5.571 de indivizi, iar în timpul pasajelor se pot vedea în habitatele acvatice din țara noastră între 2.000 și 4.000 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Preferă pentru cuibărit zonele umede, mărginite de păduri, cu arbori bătrâni şi cu zone deschise de apă fără multă vegetaţie acvatică (submersă sau emersă). În afara sezonului de cuibărit, poate fi întâlnită într-o varietate foarte mare de zone umede, specia neavând cerinţe ecologice stricte în această perioadă. Iarna rămâne în zonele umede până acestea îngheaţă complet. Specie cu comportament moderat gregar în majoritatea anului. În afara sezonului de cuibărit formează grupuri mici sau mijlocii. În migraţie zboară în grup, cu indivizii dispuşi în linie oblică sau în „V“. În timpul îngheţului, se retrage la ţărmul mării, unde formează cârduri numeroase.
Se hrăneşte cu peşti, crustacee, insecte de apă şi larve ale acestora. Hrana în timpul iernii este formată în special din peşti, care sunt procuraţi prin scufundări rapide, executate aproape vertical. Când este deranjat sau stresat, regurgitează foarte rapid conținutul stomacal. Sosește din cartierele de iernare la începutul lunii aprilie.
Cuibăreşte în scorburi naturale sau în cuiburi vechi de ciocănitoare neagră. Ocupă cu succes și cutii artificiale dacă sunt montate în habitatul optim. Perioada de cuibărit se întinde între jumătatea lunii mai şi jumătatea lunii iulie. Ponta este formată din 6-9 ouă de culoare crem, care sunt clocite timp de 26-28 de zile numai de către femelă. Dimensiunea medie a unui ou este de 53 x 38 mm. Puii sunt nidifugi și rămân dependenţi de femelă, care îi conduce în habitatul acvatic și îi hrăneşte încă 30 de zile de la eclozare, până când devin zburători și complet independenți.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.
- Mortalitatea cauzată de uneltele de pescuit.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie.
- Managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Conservarea pădurilor aflate în vecinătatea habitatelor acvatice și a vegetației ripariene.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Reducerea utilizării plaselor pescărești poate preveni prinderea accidentală a păsărilor.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de cuibărit, migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Ferestraș mic (Mergellus albellus)