Nagâț

Vanellus vanellus

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Nagâțul este o specie cu răspândire largă, care se regăsește în toată Europa și din părțile temperate ale Asiei până în Mongolia și în partea nordică a Chinei. Specia migrează la distanțe mici, iernând în jurul Mării Mediterane și în partea de sud a Asiei, până în sudul Japoniei și în nordul Africii.
În România cuibărește în toată țara, cu excepția zonei Carpaților.

POPULAȚIE

Cuibărește în Europa în populații foarte mari, cuprinse între 1.590.000 și 2.580.000 de perechi, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din populația globală, estimându-se însă un declin de până la 30-49% în decursul a trei generații (27 de ani).
La fel stă situația și în România, unde populația cuibăritoare este estimată la 75.080-115.034 de perechi și este în scădere.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Specia are o preferință pentru altitudini joase (sub 1.000 m), întâlnindu-se pe pajiști umede naturale sau în fânețe cu suprafețe fără vegetație. Poate fi găsită și pe terenuri mlăștinoase sau terenuri agricole. După cuibărit, păsările se adună în grupuri mari pentru migrație și rămân împreună tot timpul iernii. Aceste grupuri pot fi de mai multe mii de indivizi, uneori formându-se chiar și stoluri mixte, în amestec cu multe alte specii de limicole. Longevitatea maximă înregistrată în sălbăticie este 24 de ani și cinci luni. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de doi ani.
Hrana este procurată de pe pajiști umede, terenuri inundate, maluri de râuri sau de lacuri și mlaștini cu apă sărată sau dulce. Urmărește prada pe distanţe scurte, iar când se opreşte execută mişcări de vibraţie pe suprafaţa solului cu unul dintre degete, pentru a speria prada care încearcă să scape, devenind astfel o captură mai uşoară. Este o specie omnivoră, dar se hrănește predominant cu nevertebrate, precum adulți și larve de insecte terestre și acvatice, viermi, păianjeni, melci sau broaște. În cartierele de iernare din Africa se mai hrănește și cu pești mici și semințe. Este o specie activă şi în timpul nopţii.
Sezonul de reproducere este în perioada aprilie-iulie. În general, specia formează perechi monogame, dar pe teritorii bogate în hrană un mascul poate să aibă mai multe femele. Masculul sapă cavitatea pentru cuib în timp ce bate din coada ridicată, astfel arătându-i femelei partea portocalie de la baza cozii; în cazul în care femela dorește să formeze o pereche cu acesta, rămâne şi căptuşeşte cuibul. Ea va depune 3-5 ouă de culoare gri-verzui cu pete maroniu-închis, având dimensiunile de 46 x 33 mm. Acestea sunt incubate de către ambii parteneri timp de 21-28 de zile. Puii eclozează sincron, în câteva minute părăsesc cuibul şi sunt conduşi de părinţi pe teritorii umede, bogate în insecte. Ei devin zburători după 35-40 de zile de la eclozare. Specia manifestă atașament față de locurile de cuibărit, atât adulții, cât și păsările tinere, acestea întorcându-se la locurile unde au crescut pentru a cuibări. O pereche depune o singură pontă într-un sezon de reproducere.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului, inclusiv cea cauzată de schimbarea folosirii terenurilor.
- Contaminarea prin produse agricole.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Mortalitate și alte efecte cauzate de prădători.
- Efectul braconajului.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene, inclusiv a celor care vizează construcțiile.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră și ripariană, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie.
- Managementul nivelului apei din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile folosite de specie pentru hrănire sau cuibărire.
- Promovarea cosirii manuale sau a cosirii mecanizate cu viteză redusă, pentru a permite puilor să se refugieze.
- Interzicerea pășunatului pe pășunile inundate mai devreme de 2 săptămâni de la retragerea apelor.
- Ajustarea calendarului agricol cu biologia speciei.
- Menținerea miriștilor și interzicerea arderii acestora; menținerea managementului adecvat al miriștii în zonele unde a fost efectuat tradițional.
- Controlul populațiilor de pisici și câini domestici sau sălbăticiți.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de cuibărit, migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Nagâț (Vanellus vanellus)