Cocoșar

Turdus pilaris

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Cocoșarul este o specie foarte larg răspândită pe glob, fiind prezentă atât în toată Europa, cât și în Asia și în partea de nord a Africii. Poate fi observat excepțional în Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia sau Emiratele Arabe. Migrația este reprezentată mai mult de o mișcare nomadică, deplasându-se în timpul iernii spre câmpie, în stoluri mari, în căutarea hranei.

POPULAȚIE

Populația europeană reprezintă 40% din populația mondială, fiind cuprinsă între 14.200.000 și 28.600.000 de perechi cuibăritoare. Între anii 1980-2013 tendința a fost stabilă.
În România, populația cuibăritoare de cocoșar este cuprinsă între 259.235 și 516.465 de perechi, având o tendință ascendentă pe termen lung. Primele informații legate de cuibăritul speciei la noi în țară datează din anul 1960, în nordul României.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Cuibărește în liziera pădurilor, a arboretelor, a plantațiilor diverse, a parcurilor și a grădinilor. La noi în țară, specia cuibărește în Transilvania și local în Moldova, în regiuni deluroase și muntoase. În afara perioadei de cuibărit, această specie este cea mai gregară dintre toate speciile de sturzi, adunându-se în mai multe mii de exemplare în timpul migrației. Mulți indivizi își apără teritoriile de hrănire pe timpul iernii.
Longevitatea maximă înregistrată în sălbăticie este de 18 ani și o lună. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an.
Cocoșarul se hrănește cu o gamă largă de nevertebrate (insecte, melci, viermi, păianjeni), dar și cu fructe pe timpul iernii. Poate să sape în zăpada de mică adâncime în căutarea hranei, dar și să captureze pești mici în ape puțin adânci. Se hrănește pe sol, în zbor precum graurul, sau în coroana arborilor. Dieta vegetală este foarte variată, fiind alcătuită din fructe de măceș, ienupăr, sorg, cireșe, mere, pere, căpșuni și semințe de diverse plante.
Specia este monogamă, dar cei doi parteneri rareori rămân împreună pe o perioadă mai lungă de 2 ani. Cuibărește atât solitar, cât și colonial, până la 40-50 de perechi, acest comportament fiind mai frecvent întâlnit la populațiile nordice. Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii aprilie și specia poate avea două ponte într-un an, fiecare a câte 3-7 ouă albăstrui, cu pete mici, maronii. Cuibul este construit numai de către femelă și este situat la baza ramurilor groase, sprijinit de trunchiul copacului. Acesta are o formă rotundă, de cupă, este rezistent și este construit din ramuri și frunze. Pe interior este căptușit cu pământ, mușchi și rareori cu fire de păr sau cu lână. În timpul realizării cuibului masculul supraveghează din apropriere, însă nu contribuie la construirea acestuia. Ponta este incubată timp de 10-13 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și zboară din cuib după aproximativ 12-15 zile. Ei sunt îngrijiți și hrăniți de către adulți încă 2-3 săptămâni de la părăsirea cuibului.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Alterarea și pierderea habitatelor în urma activităților agricole sau a schimbării folosirii terenurilor.
- Contaminarea prin produse agricole.
- Vânătoarea și braconajul.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice.
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Interzicerea defrișării care rezultă în scăderea dimensiunii pădurii și în schimbarea folosirii terenului.
- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native, urmărindu-se nivelul cel mai ridicat de diversitate structurală și de specii.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezenţa pâlcurilor de copaci şi a arbuştilor în zonele deschise agricole.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Cocoșar (Turdus pilaris)