Botgros
Coccothraustes coccothraustes
Autor: Cristian Mihai
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Cuibărește în palearcticul de vest, mai ales în zonele de câmpie și de deal, în unele zone nordice, în zona mediteraneană, stepică, continentală și mai puțin în cea oceanică. În Scandinavia și Peninsula Iberică cuibărește numai în partea sudică. În Asia, arealul de cuibărit se răspândește până în Japonia. De asemenea, cuibărește și în Africa de Nord (Maroc, Tunisia și Algeria). Este o specie cu populații sedentare și migratoare. Populațiile nordice migrează mai mult decât cele sudice. Juvenilii migrează mai mult decât adulții, iar femelele mai mult decât masculii. Migrează mai ales în timpul zilei, dar ocazional se deplasează și în timpul nopții. Exemplarele migratoare petrec iarna în jurul Mării Mediterane.
POPULAȚIE
Populația europeană reprezintă jumătate din populația mondială și este cuprinsă între 2.600.000 și 5.070.000 de perechi cuibăritoare, cunoscând o creștere moderată între anii 1980 și 2013.
Populația de botgros din România este cuprinsă între 812.119 și 1.346.994 de perechi cuibăritoare.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Este o specie care se întâlnește în special în zonele deschise cu stejar și carpen, dar arealul ei se extinde și în zona altor specii de foioase, cu copaci înalți, bogați în fructe și de mărime potrivită, cum ar fi fagul, frasinul, ulmul, platanul sau paltinul. Zboară în coronamentul copacilor sau staționează de multe ori pe vârful crengilor. În afara perioadei de cuibărit se deplasează în stoluri mari.
Se hrănește cu semințe mari și tari, muguri, vlăstari de copaci și tufe. Semințele fructelor zemoase sunt consumate după ce partea cărnoasă este îndepărtată cu ajutorul ciocului. Ocazional consumă și partea cărnoasă a fructelor, dar de obicei sparge semințele tari cu ajutorul ciocului, consumând miezul acestora. Mușchii maxilarului unui botgros exercită o forță echivalentă cu aproximativ 30-48 kg. În perioada de reproducere adună nevertebrate, în special omizi. Frecvent prinde în zbor insecte zburătoare. Primăvara și vara adună hrana din interiorul pădurilor, iar toamna și iarna mai mult din zona marginală a pădurilor sau de pe sol. Hrana preferată o reprezintă semințele de carpen, fag, ulm, paltin, fructele plantelor din familia Rosaceae (îndeosebi cireș sau alte specii de Prunus sp.). În zona mediteraneană consumă cu precădere semințe de măsline. Se hrănesc aproape întotdeauna în cadrul grupurilor, foarte rar fiind observate exemplare singulare.
Cuibărește în copaci bătrâni, înalți, cu coronament bogat, mai ales stejari și pomi fructiferi. Cuibul în formă de ceașcă este clădit în mare parte din rădăcini și fire de iarbă, crengi, licheni și mușchi uscați. În cuibul ascuns în frunziș, femela depune în lunile aprilie-mai un număr de 4-5 ouă verzi-albăstrui sau cenușii, pătate cu negru, pe care le clocește timp de 11-13 zile, puii devenind independenți la 30 de zile după eclozare. Pe timpul cuibăritului este o pasăre teritorială, păzindu-și perimetrul cuibului, însă aceste manifestări teritoriale au fost deseori observate și în afara perioadei de cuibărit (în timpul hrănirii, exemplarele adulte manifestându-se agresiv atât față de alți botgroși, cât și față de indivizi din alte specii, chiar și de talie mai mare). Este depusă o singură pontă pe an.
Numărul exemplarelor migratoare fluctuează de la an la an. Indivizii care cuibăresc în regiunea montană, iarna se retrag în regiunile colinare sau de câmpie. În afara perioadei de cuibărit este în mișcare pentru căutarea locurilor cu hrană abundentă.
AMENINȚĂRI
- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul defectuos al pădurii.
- Poluarea.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru reproducerea, hrănirea sau odihna speciei.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Reducerea folosirii pesticidelor în agricultură și silvicultură.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.
HARȚI JPEG
Harta de distribuție Botgros (Coccothraustes coccothraustes)