Ferestraș moțat

Mergus serrator

Autor: depositphotos.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specie cu un areal foarte mare, holarctic, cuibărind în nordul Europei, al Asiei şi al Americii de Nord. Populaţiile europene sunt migratoare sau parţial migratoare, iernând pe coasta Mării Baltice, a Mării Nordului şi a Oceanului Atlantic. O parte din populație iernează pe coasta Mării Negre.
În România, poate fi întâlnită în timpul migraţiei şi pe ape din interiorul țării, dar şi în timpul iernilor (în special pe coasta Mării Negre și pe râurile mari).

POPULAȚIE

Populaţia cuibăritoare europeană este estimată la 70.100-120.000 de perechi, tendinţa fiind descrescătoare.
Populaţia care iernează pe coasta românească a Mării Negre și în alte habitate acvatice rămase neînghețate este cuprinsă între 4 și 195 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Specia este cantonată în special în mediul marin pe timpul iernii. În timpul migraţiei poate fi întâlnită şi pe ape de interior (lacuri naturale, heleșteie, lacuri de acumulare, cursul râurilor), însă pe timpul iernii este prezentă preponderent pe coasta Mării Negre. Indivizi izolaţi sau mici stoluri (3-5 indivizi) pot fi întâlniţi şi iarna pe lacurile de acumulare de interior. Are un comportament gregar în marea majoritate a anului. Este o bună zburătoare, ajungând în zbor la o viteză de aproximativ 130 km/h.
Hrana este formată în principal din peşti. Pentru procurarea hranei preferă ape de 3-6 m adâncime, deoarece aceasta este procurată în special prin scufundări. Se poate hrăni individual sau în grupuri, cooperând la prinderea peștilor. Hrana este suplinită de crustacee, insecte, icre pe pește și chiar materii vegetale diverse. În țara noastră hrana acestei specii este formată preponderent din guvid de baltă, Neogobius fluviatilis, în special între lunile aprilie şi decembrie.
Perioada de reproducere începe în aprilie și se finalizează în iunie. Imediat după împerechere, femela își caută un loc de cuib, în general, până la 25 m depărtare de apă. Masculii, după împerechere și depunerea pontei, părăsesc femelele și pleacă pentru a năpârli. Cuibărește pe sol, femela făcând un cuib în preajma tufelor din rămurele, iarbă și pene. Ponta constă din 8-10 ouă și este incubată numai de către aceasta, timp de 31-32 de zile. Puii sunt nidifugi și își urmează imediat mama în habitatul acvatic. Ei sunt acoperiți complet de pene la 60-65 de zile de la ieșirea din ou și vor fi pregătiți să se reproducă la vârsta de doi ani.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Vânătoarea ilegală.
- Mortalitatea cauzată de uneltele de pescuit.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie.
- Managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Interzicerea vânătorii și controlul braconajului.
- Reducerea utilizării plaselor pescărești poate preveni prinderea accidentală a păsărilor.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.