Rață cârâitoare
Spatula querquedula
Autor: Daniel Petrescu
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Arealul acestei specii cuprinde zona temperată a Europei și a Asiei. Migrează pentru a ierna în Asia de Sud și Africa Centrală.
În România poate fi întâlnită cuibărind în ape dulci, de mică adâncime, bine adăpostite.
POPULAȚIE
În Europa, populația este cuprinsă între 352.000 și 524.000 de perechi cuibăritoare, cele mai mari concentrații fiind întâlnite în Rusia, Belarus și Ucraina, tendința fiind descendentă.
Populația cuibăritoare din România este cuprinsă între 520 și 5.200 de perechi.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Deși poate folosi ocazional și localizat habitatele marine, specia preferă habitatele de apă dulce, de mică adâncime, ascunse, bogate în vegetație, adiacente zonelor acvatice mai mari, pășunilor inundate sau mlaștinilor. Evită totuși habitatele cu vegetație acvatică foarte înaltă sau foarte densă. Specie migratoare, părăsește zonele de cuibărit la sfârșitul lunii iulie, începutul lunii august și se întoarce în luna aprilie.
Se hrănește cu vegetație și hrană de natură animală, care constă din moluște, insecte acvatice, crustacee, larve diverse, mormoloci și pești mici. Destul de des consumă și lipitori. În afara sezonului de cuibărit se hrănește predominant cu hrană de natură vegetală: semințe, rădăcini, tuberculi, frunze, muguri sau iarbă. Iese frecvent pe pajiștile și terenurile cultivate, aflate în vecinătatea habitatelor acvatice, pentru a paște. Gregară în afara perioadelor de cuibărit.
Perechile cuibăritoare se formează încă din timpul iernii și au teritorii bine delimitate. Ritualul de curtare conține elemente similare celorlalte specii de rațe, dar și comportamente unice: masculul își coboară capul pe spate până ce creștetul îi atinge spatele, timp în care scoate niște sunete specifice. Își face cuibul pe sol în ierburi, în apropierea apelor, în stufăriș; cuibul este o adâncitură în pământ, căptușită de către femelă cu plante, puf și câteva pene. Depune, începând de la mijlocul lunii aprilie, 8-9 ouă, care sunt de culoarea smântânii până la brun-ruginii. Ponta este clocită doar de femelă, odată cu depunerea ultimului ou, timp de 21-23 de zile, astfel încât eclozarea puilor este aproape simultană. Puii sunt nidifugi, acoperiți cu puf și părăsesc cuibul imediat după ieșirea din ou, fiind conduși de femelă spre apă. Ei sunt îngrijiți de aceasta până pot zbura, la vârsta de 5-6 săptămâni. După cuibărit, adulții își schimbă penajul într-o perioadă de 3-4 săptămâni, timp în care își pierd capacitatea de zbor.
AMENINȚĂRI
- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Vânătoarea.
- Perturbarea antropogenă.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede; încurajarea producției organice.
- Managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Crearea insulelor pentru reducerea riscului ridicat de prădare și creșterea succesului de reproducere în zonele umede artificiale sau seminaturale.
- Interzicerea vânătorii și controlul braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.
HARȚI JPEG
Harta de distribuție Rață cârâitoare (Spatula querquedula)