Gâscă de vară

Anser anser

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Arealul acestei specii se întinde în Europa, Asia și Africa, din Islanda, Marea Britanie, nordul Rusiei și partea de nord a Peninsulei Scandinave până în nordul Africii, Asia Mică și zona centrală a Asiei. În România, gâsca de vară poate fi întâlnită în apropierea zonelor acvatice deschise, de joasă altitudine, în special de-a lungul Dunării. Câteva populații din nord-vestul continentului nu migrează, dar majoritatea sunt migratoare, deplasându-se spre sud sau spre vest la sfârșitul toamnei, iernând în Spania, Franța și în țările din jurul Mării Mediterane. Părăsesc terenurile de cuibărit în luna septembrie și se întorc în martie-aprilie.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare din Europa este formată din 259.000-427.000 de perechi, cele mai mari concentrări fiind întâlnite în Rusia, Islanda și Suedia, având o tendință ascendentă.
Populația cuibăritoare din România este estimată la 1.000-5.000 de perechi. În timpul pasajelor se pot vedea între 6.110 și 16.162 de exemplare, iar populația care iernează la noi este de 4.598-12.516 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

În timpul perioadei de cuibărit, această gâscă folosește habitatele acvatice înconjurate de vegetație, amplasate în terenuri deschise, pajiști, mlaștini. Cuibărește în apropierea cursurilor de apă, lângă mlaștini, câmpii inundate, zone acvatice cu stufărișuri, delte, lacuri și estuare, amplasate în apropierea zonelor preferate pentru  hrănire: pajiști sau terenuri cultivate. Toamna preferă terenurile arabile, iar iarna poate fi întâlnită pe lacuri sau cursuri de apă. Este o specie foarte gregară în afara perioadei de cuibărit, după schimbarea penajului adunându-se în stoluri foarte mari pentru migrație. Se amestecă frecvent cu alte specii de gâște, în stoluri mixte.
Această specie se hrănește în timpul zilei, în special dimineața și seara, cu iarbă, semințe, rădăcini, frunze și fructe de plante acvatice sau cu semințe de pe culturile agricole. Hrana poate fi completată cu insecte, viermi, moluște etc. Poate zbura până la 10 km de la locurile de odihnă către locurile de hrănit. Atinge maturitatea sexuală la 3 ani.
Cuibărește începând din martie-aprilie în colonii dispersate. Perechile sunt monogame și de obicei stau împreună toată viața. Cuibăritul se face deseori în colonie, iar femelele sunt curtate chiar și în grup. Cuibul este construit din materii vegetale, fiind amplasat pe sol, în stuf sau la baza unor copaci, sub tufe sau în diferite adâncituri, pe insule izolate. Femela depune și clocește 4-8 ouă de 86 x 58 mm, pentru 27-28 de zile, în timp ce masculul rămâne în apropiere, păzind cuibul și femela. Ambii părinți au grijă de pui, care devin capabili de zbor după trei luni. Ei vor rămâne cu părinții până în primăvara anului următor. Perechea scoate un singur rând de pui pe an.
După perioada de cuibărit se adună în stoluri pentru schimbarea penajului, în anumite zone care le asigură condiții de hrănire și acces la locuri de odihnă sigure. Această perioadă durează aproximativ o lună și în acest timp păsările își pierd capacitatea de zbor. Penajul se reface complet în august.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Vânătoarea.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede; încurajarea producției organice.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie.
- Managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Interzicerea vânătorii și controlul braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Gâscă de vară (Anser anser)