1.2. Protocol de monitorizare a speciilor de gâște care iernează în România

Gârlițe mari (Anser albifrons) în zbor spre locurile de hrănire - Balta Albă (BZ)

Metodologia descrisă mai jos are ca scop evaluarea periodică a statutului populațional pentru speciile de gâște care iernează în România. Metodologia urmărește obținerea de date populaționale care să permită în timp detectarea tendințelor numerice la nivelul populațiilor speciilor-țintă. Suplimentar, datele vor fi folosite, împreună cu alte date disponibile, pentru a realiza harta de distribuție a speciilor-țintă.

Gârliță mare (Anser albifrons)

Gâscă de vară (Anser anser)

Metode de eșantionaj la nivel național

Unitatea de bază pentru evaluarea speciilor în cazul acestei metodologii este punctul (point monitoring), conform Anexei II. Aceste puncte sunt amplasate în zonele-cheie de iernare a gâștelor în sud-estul României (care sunt prezentate în Anexele I și III).

Procedurile de selecție la alegerea punctelor de observație pentru gâște trebuie să respecte criteriile de mai jos:

1. Vizibilitate excelentă în perimetrul definit (un minimum de 500 m până la 4.000 m) în jurul punctului de observație.
Aceasta presupune:
• observarea directă a locului de înnoptare sau a direcției din care vin gâștele;
• punctul de observație trebuie să fie situat într-un spațiu deschis;
• punctul de observație trebuie să fie mai înalt față de zonele înconjurătoare;
• trebuie evitate obstacolele care pot împiedica observațiile directe, precum pădurile adiacente, perdelele forestiere sau clădirile înalte;
• acces ușor la punctul de observație în timpul iernii.

2. Zonele de înnoptare de dimensiuni considerabile, în care acoperirea de ansamblu nu poate fi realizată printr-un singur punct de observație, trebuie acoperite din mai multe puncte de observație. Atunci când se selectează mai mult de un punct de observație, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
• trebuie evitată suprapunerea perimetrelor punctelor de observație situate în zona de studiu;
• distanța minimă dintre două puncte de observație, între care nu există nicio barieră vizuală, să fie de 1 km.

Metodologia este elaborată pentru implementare la nivel național (adaptările specifice pentru zonele mai reduse ca suprafață sunt date în secțiunea 1.2.6. Alternative ale metodologiei pentru implementare în arii protejate sau alte evaluări locale). Realizarea eșantionajului la nivel național pentru această metodologie a ținut cont de distribuția spațială a speciilor-țintă: suprafețe mari de apă și habitate deschise cu terenuri arabile.

În eșantionajul elaborat conform metodologiei, unitatea de bază este punctul. În total au fost amplasate 46 de unități de eșantionaj (puncte predefinite) în limita Ariilor de Protecție Specială Avifaunistică desemnate pentru conservarea speciilor de gâște (vezi Figura 1).

Localizarea geografică a acestei metodologii este în sud-estul României, deoarece în această regiune sunt concentrate în perioada de iernare populațiile speciilor țintă. În această regiune sunt și cele mai importante habitate care corespund cerințelor ecologice ale speciilor-țintă, suprafețe mari de apă ca zone de înnoptare și terenuri arabile ca zone de hrănire.

Elaborarea eșantionajului a ținut cont de următoarele principii (atât la nivelul amplasării SPA-urilor, cât și la nivelul amplasării punctelor):

• reprezentativitate la nivel spațial și tipuri de habitate: conform acoperirii cu habitate țintă, atât la nivelul regiunilor, cât și la nivelul tipurilor de habitate deschise cu suprafețe mari de apă;
• reprezentativitate la nivelul rețelei Natura 2000, respectiv la nivelul Ariilor de Protecție Specială Avifaunistică: amplasarea unităților de eșantionaj a avut în vedere distribuția siturilor Natura 2000, pentru ca datele colectate să fie utilizabile și în cadrul analizelor specifice rețelei.

Figura 1. Harta cu distribuția eșantionajului

Repetabilitatea

Deoarece două dintre speciile-țintă sunt specii periclitate la nivel global, se recomandă ca repetarea întregului eșantion să se facă anual.

Perioada observațiilor în teren

Se vor efectua una sau două vizite pe lună, în perioada cuprinsă între 1 noiembrie și 28 februarie, conform datelor calendaristice stabilite de coordonatorul Grupului Internațional de Lucru AEWA pentru gâsca cu gât roșu și restul speciilor prioritare. Sunt patru ieșiri pe sezon, care sunt absolut obligatorii și importante, atât la nivel internațional, cât și la nivel național. Cele patru ieșiri sunt planificate la mijlocul fiecărei luni și făcute simultan în țările din arealul de iernare al gâștelor cu gât roșu (România, Ucraina și Bulgaria). Două ieșiri sunt suplimentare, una dintre ele fiind la sfârșitul lunii decembrie iar cealaltă la sfârșitul lunii februarie.
SOR/BirdLife România va oferi tuturor observatorilor calendarul fiecărui sezon de monitorizare la sfârșitul lunii septembrie a fiecărui an.

Numărătorile în zona lacurilor pe care înnoptează gâștele încep din zori, între orele 06:45-10:00. Orele pot varia în funcție de luna în care se realizează numărătoarea. După ora 10:00, monitorizarea poate continua în locurile de hrănire, unde poate fi implementată căutarea mai detaliată a speciilor-țintă mai rare și estimarea proporției dintre adulți și juvenili la gâștele cu gât roșu.

Prin această metodologie pot fi colectate date pentru următoarele specii (cu * sunt marcate speciile prioritare):

• Anser albifrons (gârliță mare)*
• Anser erythropus (gârliță mică)*
• Anser fabalis (gâscă de semănătură)
• Anser brachyrhynchus (gâscă cu cioc scurt)
• Anser anser (gâscă de vară)*
• Branta leucopsis (gâscă călugăriță)
• Branta bernicla (gâscă neagră)
• Branta ruficollis (gâscă cu gât roșu)*

Trebuie precizat faptul că populațiile celor 8 specii-țintă enumerate mai sus care iernează la noi în țară diferă foarte mult ca număr de exemplare. Astfel, estimările actuale (2020) indică pentru România populații de iernare cuprinse între 143.000 și 417.000 de exemplare pentru gârlița mare (Anser albifrons), între 9.900 și 16.100 de exemplare pentru gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis) și între 4.600 și 12.500 de exemplare pentru gâsca de vară (Anser anser). Pentru toate celelalte 5 specii, populațiile care iernează la noi în țară sunt estimate la maximum câteva zeci de exemplare per specie.
Prin urmare, aproximativ 99% dintre gâștele sălbatice care iernează în România aparțin uneia dintre cele trei specii majoritare precizate anterior.

Gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis)

Gârliță mare, Gârliță mică, Gâscă de semănătură, Gâscă de vară, Gâscă cu gât roșu

Toate zonele de înnoptare utilizate de gâște se vizitează dimineața devreme, de două ori pe lună, în perioada 1 noiembrie - 28 februarie. Observatorii trebuie să ajungă în punctele de observație prestabilite, de preferință înainte de răsăritul soarelui, în jurul intervalului 6:45-7:00, în funcție de luna în care se realizează observația.
Punctul de observație trebuie să asigure o vizibilitate bună pe o rază de 4.000 m. Trebuie luate coordonatele GPS ale fiecărui punct de observație. Numărătoarea începe atunci când primul stol de gâște și-a luat zborul spre locurile de hrănire. Gâștele sunt cel mai exact numărate în zbor. Toate speciile de gâscă și numerele lor sunt înregistrate și împărțite în intervale de 15 minute.
Aceste date se înregistrează în Formularul de teren pentru estimarea gâștelor la locul de înnoptare (Anexa IV). Direcția zborului și înălțimea relativă sunt înregistrate pentru fiecare stol. În acest scop vom folosi punctele cardinale – nord, sud, est, vest, nord-est, nord-vest, sud-est și sud-vest. Echipa de teren este formată din cel puțin un observator care va estima numărul indivizilor de gâște și o persoană responsabilă să înregistreze datele în fișa de observare.
Siturile mari sunt împărțite în sectoare, fiecare fiind practic evaluat separat de câte o echipă. Toate echipele încep observațiile simultan. Estimările sunt făcute cu ajutorul binoclului cu o mărire optică de cel puțin 8x și o lunetă cu o mărire optică de minimum 20x. Luneta este folosită pentru a determina stolurile care zboară la distanță mare. În funcție de mărimea stolului, gâștele pot fi numărate în grupuri de câte 2, 4, 6, 8 sau 10 pentru stoluri mici, în grupuri de 10, 20, 30, 40 pentru stoluri relativ mari și în grupuri de 100, 200, 300 pentru stoluri foarte mari de gâște. Primele 10 sau 100 de gâște sunt numărate individual, după care aceste numere se suprapun pe întregul efectiv, așa cum este prezentat în Figura 2. În caz de deranj se poate întâmpla ca un număr mare de gâște să își ia zborul concomitent. În acest caz trebuie estimat mai întâi numărul total de indivizi (nu vor fi identificate speciile) și proporțiile fiecărei specii. Dacă nu este posibilă identificarea tuturor speciilor de gâscă, acestea se înregistrează ca fiind neidentificate (Anser sp.). Numărătoarea ar trebui să se finalizeze în intervalul 9:30-10:00, când, de obicei, nu mai sunt gâște în zonele de înnoptare.
Dacă gâștele sunt găsite mai târziu pe teren arabil, ele pot fi numărate atunci când își iau zborul, dar până la ora 16:00, când condițiile de lumină permit identificarea corectă. În acest caz, se utilizează Formularul de teren pentru estimarea gâștelor în zonele de hrănire (Anexa V).
De obicei, în jurul prânzului, gâștele se reîntorc în zonele de înnoptare pentru a se adăpa. Acesta este cel mai bun moment pentru a le estima, folosind aceeași metodă precum cea prezentată mai sus.
Când nu este posibilă numărătoarea sau estimarea numărului de indivizi în locul de înnoptare, echipa trebuie sa găsească zonele de hrănire în care se poate face o estimare la specia cea mai numeroasă (de ex. gârlița mare), iar pentru specii puțin mai numeroase (de ex. gâsca cu gât roșu) se poate face o numărătoare cât mai precisă. În anumite cazuri, gâștele cu gât roșu sunt mult mai sensibile la deranjul produs de păsările răpitoare care zboară în apropierea stolului sau la factorii antropici. Gâștele se ridică și zboară până când deranjul trece. Atunci este momentul cel mai potrivit pentru numărătoare sau estimare. Numărătoarea exactă este puțin probabil să fie posibilă, deoarece gâștele cu gât roșu au un zbor foarte rapid și haotic; estimarea cu precizie mare se poate face însă dacă observatorul are experiență.

Observarea și numărarea la locurile de înnoptare:

Lacul Rodeanu

Sosirea gâștelor la locul de înnoptare (după-amiaza târziu)

Aglomerare de gâște pe Lacul Rodeanu, la prima oră a dimineții

Observarea prin lunete

Plecarea gâștelor spre locurile de hrănire

Lacul Balta Albă

Aglomerare de gâște pe Lacul Balta Albă, la prima oră a dimineții

Plecarea gâștelor spre locurile de hrănire

Observarea și numărarea la locurile de hrănire:

Zona Lacului Rodeanu

Gâște la hrănire pe câmp

Zona Lacului Balta Albă

Grup de gârlițe mari la hrănire

Gâște sălbatice aflate la hrănire deranjate de prezența în zonă a unui codalb (moment favorabil pentru numărătoare)

Condiții meteo

Vântul puternic (peste 3 pe scara Beaufort), ploaia, ninsoarea și ceața pot face imposibilă colectarea de date precise necesare analizelor. Trebuie evitate toate aceste constrângeri meteorologice atunci când este planificată o ieșire pe teren. Atunci când din cauz constrângerilor menționate mai sus, nu au putut fi realizate observațiile, acestea trebuie repetate în prima zi în care sunt înregistrate condiții meteorologice adecvate.

Variante alternative pentru numărare la specia de gâscă cu gât roșu

Există și două variante pentru o numărătoare opțională, care pot fi utilizate cu succes dacă observatorul are suficientă experiență. Acestea sunt recomandate numai pentru specia de gâscă cu gât roșu, fiind specia cu prioritatea cea mai mare dintre toate speciile-țintă. În prima variantă, observatorul folosește un aparat foto cu teleobiectiv.
Este importantă captura fotografică panoramică (cu cea mai mare rezoluție setată de pe aparat) pentru tot stolul care zboară; ulterior, se pot număra manual toți indivizii aflați în poză, după cum este ilustrat în Figura 3.a. Există diferite programe de calculator care pot fi folosite pentru a număra gâștele de pe fotografie (ex. ArcMap, QGIS, Adobe Lightroom și altele similare). Este important ca aceste programe să aibă opțiunea de autoselectare.
Atunci când sunt suprapuși câțiva indivizi, observatorul decide, după experiența bazată pe silueta gâștelor, numărul acestora (Figura 3.b).
A doua variantă este absolut identică cu prima la nivelul prelucrării pozei, singura diferență fiind aceea că poza este luată cu ajutorul unei aeronave fără pilot (dronă). Această metodă de obținere a pozei este recomandată, din nou, în special pentru numărarea/estimarea efectivelor de gâscă cu gât roșu pe câmpurile de hrănire sau pe apă. Este obligatoriu ca pilotul aeronavei să se asigure că zborul este efectuat în concordanță cu toate regulile prevăzute de legislația în vigoare și în condiții meteorologice (vânt sub 30 km/oră) care oferă un zbor în siguranță. Pilotul trebuie să aibă experiență în efectuarea zborurilor peste stoluri mari de păsări și să asigure un deranj minim, prin decolare de la o distanță mai mare de 100 m și zbor la o înălțime de peste 100 m. Este recomandată folosirea unei drone tip quadcopter cu autonomie de zbor de minimum 20 de minute și la o distanță de 4 km. O poză efectuată cu ajutorul unei aeronave fără pilot este prezentată în Figura 4.

Figura 2. Numărarea gâștelor în zbor

Figura 3.a. Numărarea manuală a gâștelor cu gât roșu în zbor, pe fotografie

Figura 3.b. Numărarea manuală a gâștelor cu gât roșu în zbor, pe fotografie

Figura 4. Numărarea manuală a gâștelor cu gât roșu pe o fotografie efectuată cu ajutorul unei drone

 
Nivelul de pregătire al observatorilor

Fiind o metodă mai dificilă din punct de vedere tehnic, este nevoie de observatori experimentați, cu o bună cunoaștere a speciilor și a cerințelor ecologice ale acestora. De asemenea, este foarte importantă experiența observatorului în numărarea stolurilor mari de păsări, atât în zbor, cât și pe sol. Este obligatoriu ca observatorul să dețină încălțăminte de teren adecvată și să fie îmbrăcat în concordanță cu condițiile meteo din momentul desfășurării schemei.

Gâștele sunt specii care au cerințe foarte specifice în arealul lor de iernare din România. Preferă ca zone de iernare lacuri sau zone umede care au în jurul lor terenuri arabile întinse, pe care le folosesc pentru hrănire. Concentrarea gâștelor pe lacuri în timpul nopții face ca găsirea speciilor-țintă și estimarea efectivelor să fie relativ ușoare. Majoritatea lacurilor din sud-estul României sunt desemnate ca Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA-uri). În metodologie, majoritatea eșantionajului (punctele în care are loc numărarea speciilor) se suprapune cu limitele SPA-urilor. Metodologia propusă se poate implementa în SPA-uri fără să fie nevoie de implementarea unor metode alternative pe suprafețe mai restrânse.
În ceea ce privește acoperirea rețelei Natura 2000, 40 dintre cele 46 de locații din eșantionaj sunt fie pe teritorii incluse în Ariile de Protecție Specială Avifaunistică, fie la marginea acestora (în cazul în care speciile-țintă folosesc aceste arii pentru odihnă și se hrănesc pe terenurile agricole din proximitatea acestora). Astfel, aproximativ 87% dintre unitățile de eșantionaj furnizează informații directe despre situația speciilor la nivelul rețelei Natura 2000. Prin urmare, această metodologie are o reprezentativitate foarte bună la nivelul rețelei de SPA-uri.

Modul de colectare a datelor

Datele pot fi colectate atât prin intermediul aplicațiilor mobile (recomandat), cât și pe formulare de teren.
Formularele de teren se găsesc în Anexele IV și V ale acestei metodologii.


Recomandări pentru colectarea datelor cu ajutorul aplicațiilor mobile

În cadrul fiecărei ieșiri se vor colecta cu ajutorul aplicației mobile următoarele seturi de date:
• sesiune de observații specifice de gâște – datele privind specia țintă, observațiile la punct fix și cele pe zonele de hrănire; aici vor fi incluse informațiile specifice metodologiei, conform interfeței de colectare a datelor (fiecare observație trebuie pusă pe hartă exact în locul observației; deoarece în teren este posibil să nu existe acces la Internet, harta zonei va trebui descărcată în prealabil);
• sesiune de observații tip listă completă – toate observațiile de păsări efectuate de-a lungul întregii zile de lucru;
• date ocazionale suplimentare – acestea sunt opționale și se referă la alte observații efectuate în afara punctelor fixe de numărătoare (observații pe drum până la începerea numărătorii, sau după finalizarea acesteia). Deși sunt opționale, subliniem faptul că aceste date sunt foarte valoroase pentru cunoașterea distribuției speciilor.

Exemplu de înregistrare a observațiilor cu ajutorul unei aplicații mobile:

Ecranul de pornire a aplicației. Se selectează opțiunea „Observații metodologii”.

Se selectează task-ul „Monitorizare gâște (iernare)”.

Se selectează datele referitoare la vizibilitate, se introduce temperatura
și se selecteazăintensitatea vântului în momentul începerii observațiilor;
se completează informațiile referitoare la precipitații, grosimea stratului
de zăpadă și gradul de acoperire cu gheață a luciului de apă (dacă e cazul).
Se selectează gradul de deranj al păsărilor.

Se selectează tipul observațiilor (la locul de înnoptare sau la locul de hrănire).

Se introduc coordonatele GPS (prin selectare pe hartă), se selectează
specia numărată, se introduce numărul de exemplare observate,
se selectează precizia de numărare, se precizează direcția de zbor
(dacă e cazul) și se adaugă fotografii, după care se salvează datele.

Recomandări pentru colectarea datelor cu ajutorul Formularelor de teren (Anexele IV și V)

După colectare în teren, datele vor fi organizate astfel:

• sesiune specifică cu date despre gâște – datele privind specia-țintă, observațiile la punct fix vor fi completate în formularul de teren; pentru fiecare observație (poziția punctului fix), se va marca un punct cu ajutorul GPS-ului (coordonatele acestuia trebuie trecute în formularul de teren); ulterior, datele se vor introduce manual de către observatori în baza de date;
• restul datelor (lista completă cu eventualele observații ocazionale) se colectează cu ajutorul aplicațiilor mobile
și apoi, de asemenea, se introduc în baza de date.

Criterii minime de calitate a datelor despre speciile-țintă

Pentru ca datele colectate să poată fi folosite pentru îndeplinirea scopului metodologiei, acestea trebuie să conțină minimum următoarele informații:

• date privind specia-țintă, conform câmpurilor din formularele de teren prezente în Anexele IV și V, și restul speciilor observate, înregistrate cu ajutorul aplicațiilor mobile sau pe formulare de teren;
- date generale legate de locație;
- date despre condițiile meteorologice;
- date despre specia-țintă – specia, numărul de indivizi, tipul de observație/numărare, distanța, direcția, tipul de cultură în zonele de hrănire, deranjul și comentariile;
• coordonatele tuturor punctelor fixe înregistrate cu ajutorul GPS-ului (salvate în format GPX sau KML);
• trasee GPS pentru fiecare transect (salvate în format GPX sau KML);
• fotografiile efectuate pe teren (poze pentru numărare și pozele cu habitat în fiecare punct fix).

Coordonatorul trebuie să arhiveze și să păstreze toate datele colectate (atât cele de specii, cât și datele auxiliare), pentru a fi accesibile în cazul necesității unor analize, precum cele care fac referire la situația națională a metodologiei.

Pentru implementarea în condiții optime a metodologiei sunt necesare următoarele echipamente:

• binoclu, 10x42 sau 10x50;
• lunetă (preferabil 30x zoom);
• aparat foto cu teleobiectiv (opțional);
• telefon mobil cu aplicație de colectare a datelor instalată (recomandat);
• formulare de teren (opțional, Anexele IV și V);
• GPS (cu funcția track pornită; se recomandă utilizarea gradelor decimale, format hddd.ddddd);
• baterie externă pentru încărcarea telefoanelor mobile și cablu de încărcare (dat fiind că telefonul va fi utilizat o zi întreagă pentru colectarea datelor și pentru înregistrarea traseului, este recomandată o sursă externă de încărcare);
• îmbrăcăminte și încălțăminte potrivite (haine călduroase și bocanci impermeabili).

Anexa I - Ariile de protecție specială avifaunistică (SPA-urile) importante pentru conservarea gâștelor

Anexa II - Puncte de observație pentru implementarea metodologiei

Anexa III - Arii de protecție specială avifaunistică (SPA-uri) importante pentru conservarea gâștelor în sud-estul României