Presură de stuf

Emberiza schoeniclus

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specia este larg răspândită, arealul ei întinzându-se pe aproape tot teritoriul Eurasiei. Migrează pentru iernare în nordul Africii.

POPULAȚIE

Populația europeană reprezintă 35% din populația mondială și este cuprinsă între 4.060.000 și 7.020.000 de perechi cuibăritoare, în perioada 1980-2013 cunoscând un declin moderat.
În România, populația de presură de stuf este cuprinsă între 51.010 și 124.218 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Trăiește în zonele umede cu stufăriș, precum mlaștini, lacuri sau ape lent curgătoare. Iarna, majoritatea păsărilor clocitoare din România se retrag spre locurile de iernat din nord-estul Africii şi sud-vestul Asiei; în locul lor apar populaţiile unei subspecii nordice, care se întâlnesc frecvent prin vegetaţia uscată a câmpiilor, mlaştinilor secate sau îngheţate, împreună cu unele exemplare ale subspeciei care a clocit la noi.
Longevitatea maximă în libertate este de 11 ani și două luni.
Dieta este în principal vegetală și constă din semințe, dar se hrănește și cu nevertebrate mici, mai ales în perioada de creștere a puilor.
Sezonul de reproducere durează din aprilie până în iulie, debutând prin atragerea femelelor de către masculi prin cântecul pe care îl execută stând în vârful unui tufiș sau al unei tulpini de stuf. În caz de pericol, pasărea se lasă foarte repede pe sol.
Cuibul este clădit de către femelă și este format din iarbă, rămurele sau frunze de trestie, fiind poziționat într-un tufiș sau pe un smoc de trestie, aproape de sol. Interiorul cuibului este căptușit cu mușchi. Ponta este formată din 3-6 ouă de culoare verde-maronie, cu desene specifice de culoare maroniu-închis. Cloceşte mai mult femela, perioada de incubaţie fiind de aproximativ 14 zile. Puii sunt hrăniți intens de către ambii părinți, aproape exclusiv cu insecte. Posibilii prădători sunt alungați de la cuib de către unul din părinți, care se preface a fi rănit, târându-se pe sol sau zburând cu aripile parțial deschise. În funcție de condițiile de mediu, o pereche poate crește două sau chiar trei rânduri de pui pe an.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea apelor.
- Gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor de construcție în zonele ripariene.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim pentru specie.
- Interzicerea arderii vegetației ripariene.
- Menţinerea şi conservarea stufărişurilor întinse cu apă permanentă ca habitat caracteristic.
- Interzicerea recoltării sau a incendierii stufului.
- Managementul adecvat al deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Luarea măsurilor în vederea evitării eutrofizării și sedimentării zonelor umede.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și a evitării folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate; încurajarea producției organice.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Presură de stuf (Emberiza schoeniclus)