Acvilă de munte

Aquila chrysaetos

Autor: depositphotos.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Are o distribuție vastă, afrotropicală, indomalayană, nearctică, palearctică. Este răspândită din nordul Eurasiei, Scandinavia până în Siberia, în sud până în Peninsula Iberică, nordul Africii, insulele Mediteraneene, Orientul Mijlociu, Pakistan, China, Korea, Japonia. De asemenea, poate fi întâlnită în America de Nord din Alaska, Canada până în Labrador și partea centrală a Mexicului. Populațiile din partea centrală și sudică a arealului sunt sedentare, iar cele din nord migratoare, mai ales exemplarele tinere.

POPULAȚIE

Populația europeană de acvile de munte este estimată la 9.300-12.300 de perechi cuibăritoare, reprezentând 16% din populația globală, tendința fiind crescătoare.
În România, numărul perechilor cuibăritoare este estimat la 90-150 de perechi, tendința fiind stabilă.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Acvila de munte poate fi întâlnită în terenuri deschise sau semideschise, de la nivelul mării până la altitudinea de 3.600 m, în habitate diverse, care includ: tundră, tufărișuri, terenuri înierbate, păduri de foioase sau de conifere. Cea mai mare parte a populației este însă asociată zonelor montane, evitând totodată apele interioare și pădurile dese.
În România cuibărește în număr mic numai în Carpați.
Hrana acvilei de munte este foarte variată și cuprinde în principal mamifere de talii diferite, iepuri, marmote, dar consumă și păsări, reptile, ocazional pești, animale de talie mare sau cadavre proaspete. Răpitor versatil, vânează atât la înălțime, de unde se aruncă în picaj asupra prăzii, cât și de la înălțime mică, pentru a surprinde prada. Atinge maturitatea sexuală după patru-șapte ani de viață.
Acvila de munte este o specie monogamă, perechile se păstrează mai mulți ani. Cuibul este instalat pe stânci sau în vârful unui arbore înalt și este foarte voluminos. Este construit în principal din crengi și resturi vegetale și căptușit cu frunze, putând fi folosit de pereche mai mulți ani la rând. În lunile martie-aprilie are loc depunerea pontei, care constă din 1-3 ouă (frecvent 2), care sunt depuse la interval de 3-4 zile unul față de celălalt. Incubația durează 35-45 de zile, clocitul fiind realizat mai ales de femelă, cu participarea masculului. Puii sunt îngrijiți și hrăniți de către femelă în primele 30-40 de zile, hrana fiind capturată și cărată la cuib de către mascul; după acest interval, ambii părinți se ocupă cu procurarea hranei. Puii devin independenți după o perioadă de 63-70 de zile, în funcție de abundența hranei. În circa 80% dintre cazuri numai primul pui eclozat supraviețuiește.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Perturbarea cauzată de silvicultură.
- Alterarea resurselor trofice.
- Managementul neadecvat al carierelor.
- Poluarea și utilizarea ilegală a otrăvurilor.
- Braconajul.
- Perturbare cauzată de activități antropice.
- Mortalitatea și perturbarea cauzate de infrastructura din zonele nonurbane.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea oricărui tip de activitate care cauzează alterarea habitatelor de hrănire și reproducere ale speciei.
- Interzicerea construirii clădirilor izolate în afara ariei urbane în zonele de reproducere.
- Interzicerea căilor neautorizate de-a lungul stâncilor sau al altor structuri de piatră unde este probabilă cuibărirea speciilor.
- Limitarea înființării carierelor și a altor facilități de extracție și infrastructuri industriale în zona de reproducere.
- Îmbunătățirea calității populațiilor izolate prin creșterea numărului indivizilor și prin îmbunătățirea legăturilor cu populațiile de dimensiuni mai mari.
- Evitarea erbicidelor puternice, care reduc diversitatea speciilor-hrană, precum și a bioacumulării acestor tratamente agricole, care cauzează în mod secundar otrăvirea păsărilor.
- Limitarea activităților de silvicultură doar în afara perioadei de reproducere.
- Obținerea informațiilor despre folosirea de otrăvuri și efectele acestora asupra speciei.
- Stoparea folosirii ilegale a momelilor otrăvite.
- Oprirea devastării ilegale a cuiburilor.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Interzicerea vânătorii de iepuri sau restricția ei temporară în zonele cu densitate redusă.
- Regularizarea activităților turistice în zonele de importanță ridicată (mai ales în perioada de reproducere și creștere a puilor) sau chiar interzicerea acestor activități.
- Interzicerea practicării alpinismului aproape de cuiburi; stabilirea rutelor de agrement împreună cu asociațiile implicate în sporturi în aer liber pentru a evita perturbarea speciei.
- Interzicerea construirii de noi parcuri eoliene în apropierea zonelor de reproducere sau de hrănire sau în zonele folosite de către păsări ca rute de migrație.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru specie.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Acvilă de munte (Aquila chrysaetos)