6.1. Protocol de monitorizare pentru specii de răpitoare de zi și barză neagră (Ciconia nigra)

Berze negre (Ciconia nigra)

Scopul principal al protocolului de monitorizare este evaluarea periodică a efectivelor de păsări răpitoare diurne și ale populației de barză neagră din România, prin înregistrarea locației și a numărului tuturor exemplarelor acestor specii-țintă, în punctele de observație. În urma implementării metodologiei se urmărește obținerea de date numerice și spațiale, care să permită, în timp, detectarea schimbărilor manifestate de populațiile cuibăritoare ale păsărilor răpitoare diurne și ale berzelor negre. Suplimentar, datele pot fi folosite (împreună cu alte date disponibile) și în alte scopuri, precum estimarea efectivelor naționale sau estimarea distribuției speciilor, prin realizarea modelelor de abundență și prezență/absență.

Șorecar comun (Buteo buteo)

Metode de eșantionaj la nivel național

Speciile-țintă vizate de această metodologie sunt păsările răpitoare de zi cuibăritoare în habitate forestiere, respectiv barza neagră, care cuibărește și ea în păduri. Astfel, punctul de plecare pentru realizarea eșantionajului a fost distribuția habitatelor forestiere la nivel național.

În eșantionajul elaborat conform metodologiei, unitatea de bază este punctul.
Punctele sunt grupate în pătratele de 10x10 km ale grilajului UTM, în așa fel încât să acopere toate habitatele forestiere din pătrat. Astfel, numărul punctelor variază în funcție de suprafața habitatelor forestiere din pătrat, respectiv în funcție de relief, de la 2 până la 23 puncte per pătrat. Punctele au fost amplasate pe baza unor hărți satelitare și topografice în locuri cu vizibilitate bună, în habitate deschise, aflate în vecinătatea habitatelor forestiere. În habitat continuu adecvat, distanța dintre puncte este 2-4 km, eventual 5 km. Distanța maximă a fost stabilită pe baza distanței de la care pot fi detectate cu binoclul păsările de talia șorecarului comun (aprox. 2-2,5 km). Dat fiind faptul că de pe hărți nu se poate decide întotdeauna corect dacă vizibilitatea din punctul respectiv este adecvată sau nu, observatorii, dacă consideră necesar, vor avea posibilitatea de a muta punctele în locuri cu vizibilitate mai bună.
Numărul total al punctelor amplasate este 1.736.

Spre deosebire de celelalte scheme de monitorizare, în această schemă se utilizează grilajul UTM în locul grilajului ETRS. Acest lucru se datorează faptului că schema a fost înființată în 2005, când s-a optat pentru folosirea grilajului UTM, iar pentru comparabilitatea datelor este necesară păstrarea sistemului. Dat fiind faptul că metodologia vizează evaluarea păsărilor răpitoare cuibăritoare în habitate forestiere, în procesul de selecție au fost incluse numai acele pătrate care conțin păduri (2.345 pătrate din totalul de 2.594). Selectarea pătratelor a avut loc în mai mulți pași:

1. Schema din 2005-2007 a avut drept scop evaluarea acvilei țipătoare mici (Clanga pomarina), astfel selectarea pătratelor a vizat acele zone în care prezența speciei era posibilă (preponderent în zona de câmpie și colinară). S-a utilizat metoda selectării aleatorii simple a pătratelor (randomizare simplă). Au fost completate astfel 119 pătrate.
2. A doua evaluare în cadrul schemei a avut loc în 2013-2014. În această fază eșantionajul a fost completat cu habitatele neacoperite de prima schemă (zonele montane), respectiv au fost selectate pătrate adiționale și în regiunile vizate de prima metodologie. Și în această fază a fost utilizată randomizarea simplă pentru selectarea pătratelor. În cadrul acestei evaluări au fost completate 188 de pătrate.
3. Metoda de selectare aleatorie simplă a pătratelor a avut ca rezultat, în acest caz, o distribuție foarte problematică a pătratelor la nivel național, cu regiuni relativ mari neacoperite, respectiv aglomerarea pătratelor în anumite zone. De exemplu, multe zone favorabile acvilei țipătoare mici erau supraacoperite, ceea ce conduce la supraestimarea populației. După analiza situației, a fost considerată de importanță majoră refacerea eșantionajului, care a fost realizată prin selectarea aleatorie bazată pe stratificarea pătratelor (stratified random sampling);
• Pentru stratificare a fost folosit grilajul UTM 50x50 km. În fiecare pătrat de 50x50 km, pe baza numărului de pătrate de 10x10 km cu habitate forestiere, a fost calculat numărul așteptat de pătrate: s-a urmărit acoperirea a aproximativ 8% din pătratele de 10x10 km cu păduri.
• Un alt criteriu important a fost păstrarea, pe cât posibil, a pătratelor completate în cursul evaluărilor precedente în eșantionaj, dar numărul maxim de pătrate de 10x10 km într-un pătrat de 50x50 km complet a fost limitat la 3. Analizând atent tipul de habitate acoperite, în câteva cazuri a fost încălcată această regulă și au fost păstrate mai multe pătrate repetate decât se anticipa, fiind alocate mai puține în pătratele de 50x50 km învecinate, cu habitat similar. Chiar și așa, a fost necesară eliminarea a 31 de pătrate care au fost completate în cursul evaluărilor precedente.
• După selectarea pătratelor repetate, care au fost păstrate în eșantionaj, a urmat faza de selecție a pătratelor noi, pentru completarea zonelor neacoperite. În fiecare pătrat de 50x50 km a fost selectat, în mod aleatoriu, numărul necesar de pătrate complementare până la cel așteptat, ținând cont de următoarele reguli:
- dacă a fost necesară selectarea mai multor pătrate, iar în pătrat au existat mai multe tipuri de habitate (de ex. păduri montane și păduri de deal), a fost selectat câte un pătrat în ambele habitate;
- pătratul selectat să nu fie adiacent unui alt pătrat inclus în eșantionaj.
• Datorită obligației de a raporta separat pentru populațiile din siturile Natura 2000 ale speciilor de păsări din Anexa 1 a Directivei Păsări, a fost necesară completarea eșantionajului și ținând cont de acest aspect. Principiul în acest caz era ca fiecare SPA cu suprafață de pădure semnificativă să conțină cel puțin un pătrat de 10x10 km, care se suprapune în mare parte cu SPA-ul respectiv. Urmând acest principiu, au fost alocate alte 12 pătrate în SPA-urile neacoperite până la acest punct.

Urmând procedura descrisă, a fost obținut un eșantionaj cu un număr total de 213 pătrate de 10x10 km.

Figura 1. Harta cu distribuția eșantionajului

Repetabilitatea
Este recomandată repetarea evaluării complete cel puțin o dată la 6 ani. Este recomandată, totodată, efectuarea anuală a observațiilor în 10% dintre punctele de observație.

Numărul ieșirilor pe teren
Într-un an de monitorizare observațiile trebuie efectuate o singură dată.

Perioada observațiilor în teren
Observațiile trebuie efectuate în perioada 1 iulie - 31 iulie, perioadă care poate fi prelungită, eventual, până la 10 august.

Intervalul orar
Observațiile vor fi efectuate între orele 9:00 și 17:00. În general, un observator poate realiza într-o zi observații din două puncte.
Durata observațiilor va fi de 3 ore/punct. În timpul acestora, observatorii vor căuta activ păsările răpitoare, utilizând binoclul și luneta pentru identificarea speciilor observate.

Condițiile meteorologice
Observațiile trebuie efectuate în condiții meteorologice favorabile (vezi Anexa 2).
Nu vor fi efectuate observații pe vânt mai puternic de 4 pe scara Beaufort, pe ploaie (cu excepția unor ploi slabe de scurtă durată), în zilele calde cu umiditate ridicată a aerului (condiție frecventă în iunie), în condiții de vizibilitate redusă sau pe vreme complet înnorată.

Echipa de observatori
Observațiile vor fi efectuate în fiecare punct de către o singură persoană cu experiență în identificarea păsărilor răpitoare.

Speciile-țintă vizate de această metodologie sunt păsările răpitoare de zi cuibăritoare în habitate forestiere, respectiv barza neagră, care cuibărește și ea în păduri.

Lista speciilor-țintă primare este:

• Ciconia nigra (barză neagră);
• Pernis apivorus (viespar);
• Milvus migrans (gaie neagră);
• Haliaeetus albicilla (codalb);
• Circaetus gallicus (șerpar);
• Accipiter gentilis (uliu porumbar);
• Accipiter nisus (uliu păsărar);
• Accipiter brevipes (uliu cu picioare scurte);
• Buteo buteo (șorecar comun);
• Clanga pomarina (acvilă țipătoare mică);
• Aquila chrysaetos (acvilă de munte);
• Hieraaetus pennatus (acvilă mică);
• Falco subbuteo (șoimul rândunelelor).

Adițional acestor specii, se consideră specii-țintă și vor fi notate în mod obligatoriu și celelalte specii de răpitoare de zi observate din puncte, caracteristice altor tipuri de habitate (Anexa 1).

Este recomandată, totodată, realizarea listelor complete de specii în puncte, adică notarea tuturor speciilor de păsări observate.

Uliu păsărar (Accipiter nisus)

Barză neagră, Viespar, Gaie neagră, Codalb, Șerpar, Uliu porumbar, Uliu păsărar, Uliu cu picioare scurte, Șorecar comun, Acvilă țipătoare mică, Acvilă de munte, Acvilă mică, Șoimul rândunelelor

Selectarea punctelor de observație și verificarea accesului la acestea

Punctele preselectate vor fi găsite și accesate pe teren cu ajutorul unui dispozitiv de localizare globală (GPS). În cazul primei ieșiri în punctul de observație, observatorul va decide dacă vizibilitatea este adecvată sau nu din punctul preselectat, va stabili și va înregistra poziția noului punct. Dacă este absolut necesar, din motive de siguranță sau din cauza inaccesibilității lor, punctele pot fi mutate la o distanță de maximum 300 m (excepțional 500 m) de la locul lor original, dar numai în așa fel încât habitatul acoperit să rămână identic. Trebuie notat în formular statutul unității de monitorizare (în cazul nostru, punctul), existând următoarele categorii: accesibil, mutat, omis dintr-un anumit motiv, respectiv nu este accesibil. În scopul comparabilității datelor, observațiile vor fi repetate din aceleași puncte ca în cursul evaluărilor precedente.

Durata observațiilor va fi de 3 ore/punct. În timpul acestora, observatorii vor căuta activ păsările răpitoare, utilizând binoclul și luneta pentru identificarea speciilor observate.

Trebuie notate:

• Poziția fiecărui exemplar al speciilor-țintă – locul unde acesta a fost observat pentru prima dată trebuie marcat pe harta punctului (Anexa 3);
• Exemplarele din speciile-țintă se notează în intervale fixe de 30 de minute. După notarea păsărilor observate, în primul interval de timp de 30 de minute se vor nota doar exemplarele noi;
• În cazul în care nu se poate decide câte exemplare au fost văzute sau dacă este vorba despre un exemplar nou sau nu, pot fi folosite intervale (de ex. 2-3 respectiv 0-1). La diferențierea exemplarelor observate ajută detaliile precum sexul păsării (la viespar, vânturel), colorația penajului (de ex. la viespar faza deschisă – faza închisă), urmele de năpârlire sau lipsa penelor în aripă sau coadă. Aceste caractere pot ajuta și la excluderea păsărilor văzute din mai multe puncte.

După terminarea observațiilor dintr-un punct se va stabili numărul perechilor teritoriale, în cazul speciilor-țintă. Atenție! A nu se confunda statutul de cuibărit cu exemplarele teritoriale. Perioada care a fost aleasă pentru această evaluare permite (pe baza cunoștințelor referitoare la biologia de reproducere a speciilor) posibilitatea de a decide, în cele mai multe cazuri, dacă un exemplar este sau nu teritorial. Vor fi selectate exemplarele din care perechea respectivă este compusă, se va stabili și se va desena poziția acesteia pe harta punctului (Anexa 3). Pentru exemplarele observate se folosesc următoarele categorii:
• pereche sigură sau probabilă (1 pereche);
• pereche posibilă (0-1 pereche);
• pasăre neteritorială, necuibăritoare (0 perechi).
După efectuarea acestui proces se obține un număr minim și maxim de perechi în punctul de observație.

După terminarea observațiilor dintr-un pătrat se va efectua eliminarea perechilor observate din mai multe puncte, adică numerotarea dublă a exemplarelor. Aceasta trebuie efectuată pentru fiecare pereche identificată după categorizarea de mai sus și pentru fiecare specie-țintă. Pentru vizualizarea locației perechilor se folosește harta pătratului (Anexa 4), putând fi utilizate mai multe copii, după caz. În cazul în care considerăm că anumite perechi au fost observate din mai mult de un punct, urmărim următoarea categorizare:
• dublu sigur sau probabil (1 pereche);
• dublu posibil (în cazul cu două puncte 1-2 perechi, în cazul mai multor puncte trebuie indicat numărul maxim de perechi: 1-2, 1-3 etc.).

După stabilirea numărului final de perechi din pătrat, se va completa formularul centralizator (Anexa 4) în care vom trece numărul minim și maxim al perechilor din pătrat.

Pătrat în zona Ostrovul Mare (MH):

Observarea prin lunetă

Observarea prin binoclu

Introducerea observațiilor în aplicația de pe smartphone

Observarea prin binoclu (în al doilea punct al zilei)

Pătrat în zona Șinca Veche (BV):

Observatorul se deplasează către primul punct al zilei (de la cel mai apropiat loc de acesta unde s-a putut ajunge cu mașina)

Notarea în formularul de teren

Observarea prin binoclu

Observarea prin lunetă

Formular de teren completat pentru punctul respectiv

Nivelul de pregătire al observatorilor

Observatorii care vor participa la această schemă de monitorizare trebuie să dispună de un nivel de pregătire foarte ridicat. Aceștia trebuie să cunoască bine toate speciile de păsări răpitoare diurne din fauna României, trebuie să fie capabili să determine specia, vârsta și sexul acestora, uneori chiar și când aceste păsări sunt la distanțe foarte mari sau sunt vizibile pentru foarte scurt timp (câteva secunde, în unele cazuri). Este totodată indicat ca observatorii să cunoască toate speciile de păsări din România, inclusiv cântecul/sunetele produse de acestea.

Figura 2. Harta de detaliu privind amplasarea unităților de eșantionaj

Pentru implementarea metodologiei în anumite zone mai restrânse ca suprafață (SPA-uri, alte arii protejate, evaluări locale), pot fi justificate câteva modificări. Acestea pot asigura o mai bună acoperire a speciilor-țintă și obținerea unor date mai exacte pentru anumite scopuri sau pot oferi variante mai eficiente, adaptate condițiilor locale. Aceste modificări pot viza atât adaptarea eșantionajului (cu păstrarea în linii mari a metodologiei), adaptarea metodologiei sau chiar și implementarea unor metodologii alternative, complet diferite. Indiferent de metodologia folosită, pentru a asigura comparabilitatea datelor și obținerea de informații legate de tendințele populațiilor, această metodologie trebuie respectată în totalitate în evaluările ulterioare.
România, ca țară membră a Uniunii Europene, are obligația de a raporta, o dată la 6 ani, atât efectivele, respectiv tendințele populațiilor naționale ale tuturor speciilor de păsări, cât și efectivele, respectiv tendințele populațiilor speciilor listate în Anexa 1 a Directivei Păsări din Ariile de Protecție Specială Avifaunistică (SPA-uri). Cu toate că eșantionajul național acoperă parțial și SPA-urile, ar fi de preferat ca datele din schema națională să fie completate de monitorizarea realizată de către administratorii siturilor, ca parte a implementării planurilor de management. Condiția esențială și indispensabilă a utilizării acestora este compatibilitatea lor cu datele colectate prin schema națională. Din acest motiv este ferm recomandată utilizarea metodologiei naționale, adaptată nevoilor locale. Coordonatorul național al schemei poate oferi asistență în acest scop, este deci recomandată contactarea lui.
Pot exista multe situații în care, din anumite motive (eficiență, dorința de a obține date de calitate superioară, mai exacte, date cu caractere diferite), este complet justificată aplicarea unei metode diferite, incompatibile cu schema națională. Vor fi prezentate mai jos câteva alternative, dar lista nu poate fi considerată completă.

A. Adaptarea eșantionajului

Amplasarea punctelor grupate în pătrate de 10x10 km poate fi ineficientă din punctul de vedere al acoperirii zonelor protejate. Acest lucru este valabil chiar și în cazul ariilor mai mari, cum ar fi SPA-urile, SCI-urile, parcurile naționale și naturale. În cazul implementării metodologiei pe zone mai restrânse, putem utiliza diferite adaptări ale eșantionajului sau combinații între acestea. Singurul aspect care este esențial pentru păstrarea compatibilității cu evaluarea națională este ca unitățile de eșantionaj să fie punctele de observație plasate la distanțe de 2-5 km unul de celălalt, în habitate deschise din apropierea habitatelor forestiere. De exemplu, se poate porni de la eșantionajul național, care poate fi completat cu pătrate noi. Ca alternativă, poate fi acoperită întreaga suprafață a sitului prin amplasarea punctelor fără grupare în pătrate (pentru acoperirea totală a zonei). Există însă și alternative corecte.
Principiile realizării eșantionajelor sunt prezentate în detaliu în literatura de specialitate, de autori precum Bibby et al. (2000) sau Gregory et al. (2004).

B. Adaptarea metodei naționale în vederea obținerii unor date mai exacte

Există modalități prin care metoda națională poate fi modificată ușor, în așa fel încât să ofere date mai exacte, mai adecvate scopurilor definite, dar să fie păstrată și compatibilitatea cu datele colectate prin schema națională. Esența în acest caz este realizarea metodei conform schemei naționale și completarea rezultatelor sale cu elemente adiționale.
Cea mai evidentă completare care poate aduce beneficii considerabile ar fi repetarea observațiilor. Important este ca cel puțin una dintre sesiuni să fie realizată în perioada definită de metodologia națională, iar restul elementelor metodologiei să fie păstrate neschimbate. Repetarea de 2-3 ori a observațiilor într-un an poate aduce un plus considerabil în precizia estimării populației locale. Repetările trebuie făcute în perioadele relevante pentru specia-țintă. De exemplu, pentru multe specii care cuibăresc relativ devreme, perioada recomandată este 15 aprilie - 15 mai (și până în 30 mai, în zone cu altitudini de peste 1.200 m).
Repetarea observațiilor, combinată cu acoperirea completă a zonei de studiu, poate aduce rezultate foarte precise în ceea ce privește populația cuibăritoare din zona vizată. În acest caz, deși contrar metodei cartării teritoriilor, observațiile se fac din puncte și este recomandată urmărirea principiilor acestei metode. Sunt recomandate, totodată, minimum 3, dar preferabil mai multe vizite.
Pentru o prezentare detaliată a metodei cartării teritoriilor vezi de exemplu Bibby et al. (2000).

Alte metode, incompatibile cu metoda națională

Există și alte metode, folosite în cazul unor zone mai restrânse pentru evaluarea populațiilor de păsări răpitoare diurne și de barză neagră. Aceste metode nu sunt compatibile cu eșantionajul național, dar în cazul în care există capacitate umană și financiară, implementarea acestora poate aduce rezultate de calitate superioară.
Alternativa cel mai frecvent folosită este căutarea efectivă a tuturor cuiburilor acestor specii, aflate în corpuri de pădure, pâlcuri, aliniamente, și monitorizarea acestora privind succesul de reproducere, rata de ocupare de-a lungul anilor etc. (Hardey et al., 2009). Avantajul acestei metodologii este că oferă date exacte despre multe aspecte privind populația cuibăritoare a speciilor-țintă. Însă există două puncte slabe importante: necesită foarte multă energie și este nevoie de personal pregătit în ceea ce privește accesul la cuibul păsărilor răpitoare, pentru a reduce la minim stresul provocat. Este bine cunoscut faptul că multe dintre aceste specii sunt foarte sensibile la deranj și pot abandona cuibul după o singură vizită necorespunzătoare, care produce deranj.

Sunt două modalități de colectare a datelor din teren:

1. într-o aplicație de telefon mobil, astfel putând fi încărcate direct într-o bază de date on-line, modalitate recomandată, în măsura posibilităților;
2. prin notarea observațiilor pe formularele standard tipărite (după care vor fi încărcate manual într-o bază de date sau în alt format electronic – de ex. Excel).

În decursul celor 3 ore petrecute în punctul de observație se va efectua o listă completă cu toate speciile de păsări observate, dintre care fac parte și exemplarele din speciile-țintă. Exemplarele din speciile-țintă se notează în formularul de teren dedicat schemei (Anexa 2). Celelalte specii se notează pe versoul formularului de teren sau se creează o listă completă într-o aplicație digitală, după caz. Se înregistrează date cât mai exacte posibil despre poziția, vârsta, sexul și statutul de cuibărit (cel mai înalt) al exemplarelor.

Prin dezvoltarea tehnologiilor mobile, tot mai multe utilități de colectare a datelor pe teren devin accesibile și pe platformele telefoanelor mobile. Utilizarea acestor resurse digitale poate ușura și eficientiza eșantionajele pe teren, dar trebuie avută în vedere asigurarea compatibilității datelor. De aceea este indicată contactarea organizațiilor care coordonează metoda de monitorizare pentru utilizarea aplicațiilor special dezvoltate în acest scop.

Exemplu de utilizare a aplicației legate de baza de date OpenMaps:

Deschiderea listei de observații în punct. Se selectează specia primei
observații, numărul de exemplare, statutul și sexul acestora.

Se introduc vârsta exemplarului, eventuale observații,
fotografii și momentul observației.

Se introduc datele generale: numele observatorilor, data, dacă s-a realizat
o listă completă de observații și dacă s-au completat observațiile în acord
cu metodologia.

Se continuă cu datele generale: se selectează codul pătratului,
codul punctului, vizibilitatea, intensitatea vântului, nebulozitatea.

Track-ul GPS

Este obligatorie înregistrarea unui track GPS în cursul efectuării observațiilor. Track-ul trebuie să conțină și informația de timp pe fiecare track-point înregistrat.

Pentru ca datele colectate să poată fi folosite pentru îndeplinirea scopului metodologiei, acestea trebuie să conțină un set minim de informații.
Pe lângă informațiile esențiale, le enumerăm și pe cele opționale, dar recomandate.

Se vor nota pentru fiecare punct de observație:
• data;
• ora exactă a începerii observațiilor;
• codul punctului de observație;
• numele observatorului;
• condițiile meteo: intensitatea vântului (scara Beaufort), nebulozitatea (%), vizibilitatea, precipitațiile (dacă au fost);
• dacă au fost notate toate speciile observate sau nu;
• numărul minim și maxim de perechi ale speciilor-țintă, estimate pe baza numărului de exemplare observate;
• perechile observate din mai multe puncte, codul punctelor în care observația este dublată, respectiv certitudinea observației duble (posibil sau sigur/probabil).

Se vor nota pentru fiecare specie înregistrată:
• Coordonatele geografice ale punctului în care a fost observată specia - după caz:
- locul din teren, desenat pe hartă, în care a fost observată specia-țintă (opțional și pentru alte specii observate);
- locul punctului de observație pentru alte specii observate;
• Numărul perioadei de 30 minute (1-6) sau timpul exact al observației;
• Specia;
• Numărul de exemplare;
• Sexul (dacă este cazul);
• Vârsta (dacă este cazul);
• Codul de cuibărit (dacă este cazul);
• Mențiuni (opțional).

Se vor nota pentru fiecare pătrat:
• Numărul minim și maxim de perechi estimate, după eliminarea perechilor observate din mai multe puncte.

Informații auxiliare:
• Traseele (track-urile) înregistrate cu GPS-ul pentru fiecare punct. Track-ul trebuie să conțină și informația de timp pe fiecare track-point înregistrat;
• Coordonatele geografice (punctele GPS) ale punctelor de observație mutate.

Coordonatorul trebuie să arhiveze și să păstreze toate datele colectate (atât cele legate de specii, cât și datele auxiliare, precum trasee și poze), pentru a fi accesibile în cazul necesității unor analize.

Pentru implementarea în condiții optime a metodologiei este nevoie de următoarele echipamente:

• binoclu;
• lunetă;
• mașină;
• formularele de teren, formularul centralizator și hărțile tipărite;
• smartphone-ul cu GPS, cu bateria încărcată, sau un dispozitiv GPS dedicat;
• fișierele cu punctele de observație încărcate pe GPS sau telefon;
• o baterie externă – powerbank – în special în cazul în care se utilizează o aplicație mobilă pentru orientare, înregistrarea track-ului GPS sau înregistrarea observațiilor, este foarte important să ne asigurăm că bateria telefonului nu se va descărca în timpul observațiilor;
• îmbrăcăminte și încălțăminte potrivite.

Anexa I - Lista speciilor-țintă și simbolurile acestora

Anexa II - Formular de teren pentru observații în puncte

Anexa III - Harta de teren pentru observații în puncte

Anexa IV - Formular centralizator pe pătrat