Cinteză

Fringilla coelebs

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Această specie este foarte larg răspândită, arealul ei întinzându-se în Europa, Africa de Nord și Asia de Sud-Vest, având mai multe forme insulare distincte. Colonizând Insulele Canare, a dat naștere la specii endemice. În Tenerife și Gran Canaria, cinteza comună a colonizat de două ori, rezultând o nouă specie; în restul Insulelor Canare există câte o singură specie pe fiecare insulă. Specia a fost introdusă din Marea Britanie într-o serie de teritorii (colonii) în secolele trecute. În Noua Zeelandă cinteza este o specie comună. În Africa de Sud există, de asemenea, o populație cuibăritoare foarte mică.
În România este răspândită din ţinuturile cele mai joase ale Dobrogei, în pădurile de sălcii din Delta Dunării, urcând până în jnepenişurile din zona montană.

POPULAȚIE

Populaţia din Europa reprezintă 70% din populația mondială și este cuprinsă între 185.000.000 și 269.000.000 de perechi cuibăritoare. În perioada 1980-2013 populația europeană a cunoscut o creștere moderată.
În ţara noastră, populaţia de cinteză este cuprinsă între 7.150.096 și 8.116.296 de perechi cuibăritoare, tendința fiind stabilă.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Specia este parţial migratoare în România. Femelele şi juvenilii migrează în sezonul rece spre sud-vestul Asiei şi regiunile nord-estice ale Africii, fiind urmaţi de o parte dintre masculi. Aceștia sunt în general sedentari, putând fi întâlniţi în regiunile joase chiar şi iarna. Exemplarele văzute la noi pe timpul iernii pot proveni și din populațiile care au cuibărit în regiunile nordice. Fenomenul se datorează avantajului pe care îl au masculii prin sedentarismul în apropierea locurilor de cuibărit. Exemplarele de la noi se retrag pentru a ierna cel mai probabil în Peninsula Balcanică ori în Italia. Au un cântec melodios, repetat în serii; specia prezintă „dialecte“ regionale chiar şi pe teritoriul României.
Longevitatea maximă a speciei în libertate este de 14 ani.
Hrana de bază o constituie seminţele de diverse specii de plante și fructele de pădure. Puii sunt hrăniţi îndeosebi cu nevertebrate de talie mică, printre care predomină insectele. Pentru digestie, sunt ingerate grăuncioare fine de nisip. Construiesc un cuib în formă de cupă adâncă, lipit de scoarţa crăcilor groase, de obicei la intersecția a două ramuri. Este construit din rădăcini mici, scoarță de copac și paie; la exterior este mascat cu muşchi şi licheni, iar în interior este căptușit cu pene. Ponta depusă din luna aprilie este clocită numai de femelă, în tot acest timp masculul hrănind femela la cuib. Ouăle sunt număr de 4-5 (3-7 în funcţie de regiune) și au o culoare verde-albăstruie, prezentând pete roşcate. Perioada de incubaţie durează 12-14 zile. Puii sunt hrăniți de către ambii părinți. În funcție de abundența hranei, o pereche poate depune două sau chiar trei ponte într-un sezon de reproducere.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Perturbarea cauzată de silvicultură.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea oricărui tip de activitate care cauzează alterarea habitatelor de hrănire și de reproducere a speciei.
- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Interzicerea realizării noilor infrastructuri liniare care fragmentează habitatele de pădure.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native, urmărindu-se nivelul cel mai ridicat de diversitate structurală și de specii.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Reducerea folosirii insecticidelor în silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Cinteză (Fringilla coelebs)