Țiclean

Sitta europaea

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Aria de distribuţie a speciei este foarte mare. Țicleanul trăiește în zonele cu climă temperată și caldă din Europa, Africa de Nord și Asia, dar apare şi în zonele boreale cu temperatură mai scăzută.

POPULAȚIE

Populaţia din Europa este cuprinsă între 10.700.000 și 21.400.000 de perechi cuibăritoare, în perioada 1980-2013 cunoscând o creștere moderată.
În România, populaţia cuibăritoare de țiclean este cuprinsă între 795.069 și 1.159.571 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Țicleanul cuibăreşte în păduri de foioase sau mixte, dar în țările nordice apare şi în păduri de conifere. Preferă pădurile de stejar (Quercus petrea), gorun (Quercus robur), fag (Fagus sylvatica) și castan (Castanea sativa). Apare şi în vecinătatea omului, în pâlcurile de copaci din grădini și parcuri, precum și în livezi. Preferă pădurile de foioase din zonele de câmpie, dar în unele ţări apare şi în zone montane cu păduri de conifere. În Elveţia cuibăreşte şi la altitudini de 1.200 m, în munţii Atlas din Africa de Nord fiind observat la o altitudine de 1.800 m. În Rusia, în munţii Caucaz îl putem întâlni şi la peste 1.900 m. În România este pasărea caracteristică pădurilor de foioase din zona de câmpie sau din zona colinară şi a parcurilor din orașe, acolo unde sunt prezenți copaci bătrâni. Zboară pe distanţe mici şi îşi caută hrana în crăpăturile scoarței şi pe crengile copacilor. Este singura specie de pasăre din ţara noastră care poate să coboare pe trunchiul copacilor cu capul în jos. Este o pasăre sedentară.
Atinge în libertate longevitatea maximă de 12 ani și nouă luni. Ajunge la maturitate sexuală la vârsta de un an.
Hrana de bază constă din nevertebrate, seminţe, fructe, dar consumă şi ghindă, alune, pe care le fixează în diferite crăpături şi le sparge cu ciocul. În perioada de cuibărire se hrănește cu insecte, iar toamna şi iarna consumă seminţe. Deseori ascund hrană în fisurile din scoarța copacilor sau în scorburi. În timpul iernii, împreună cu diverse specii de piţigoi, frecventează intens hrănitoarele de păsări.
Cuibăreşte în scorburi sau în cuiburi părăsite de ciocănitori. Adeseori folosește crăpături mai mari, a căror gaură de acces o micşorează cu lut, pe măsura corpului, dar ocupă şi cuiburi artificiale. Este o specie monogamă, perechea păstrându-se pe viață și manifestând un atașament puternic față de locul de cuibărit, putând să clocească ani la rând în aceeași scorbură. În perioada de reproducere ocupă teritorii între 1 și 2 ha. Teritoriul aparţine unei perechi, care îl apără agresiv pe tot parcursul anului. Cele 6-11 ouă albe cu pete ruginii sunt depuse în scorbură pe un substrat din frunze şi coji de lemn. Femela cloceşte singură aproximativ 14-18 zile începând din aprilie-mai. În timpul clocitului, masculul îi aduce hrană femelei, care stă mereu în cuib. După ieşirea puilor din ouă, femela sparge cojile ouălor şi le mănâncă. La hrănirea puilor participă şi masculul. Puii părăsesc cuibul la vârsta de 20-22 de zile și sunt însoțiți de părinți un scurt timp (câteva zile) până devin complet independenți.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul defectuos al pădurii.
- Poluarea.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Interzicerea defrișării care rezultă în scăderea dimensiunii pădurii și în schimbarea folosirii terenului.
- Asigurarea că fiecare formă de exploatare a pădurii în zonele importante pentru reproducerea speciei este avizată de administrația ariei protejate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native, urmărindu-se nivelul cel mai ridicat de diversitate structurală și de specii.
- Menținerea a cel puțin 30 de copaci pe hectar pentru cuibărire în scorbura acestora (se iau în considerare starea de degradare, diametrul, prezența anterioară a scorburilor și specia arborelui).
- Monitorizare anuală standardizată pentru a putea determina tendințele populaționale.
- Instalarea cuiburilor artificiale.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de reproducere, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Țiclean (Sitta europaea)