Cojoaică de pădure

Certhia familiaris

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specie palearctică răspândită în centrul și estul Europei, dar și în anumite regiuni din Asia. Arealul lor se întinde din Germania și Norvegia până pe coasta Pacificului, Rusia și Coreea, fiind de asemenea prezente în Japonia și Marea Britanie. În sud, specia ajunge până în Turcia și Iran, iar în nord până în Norvegia, Suedia și Rusia.
La noi în țară este frecventă mai ales în zonele acoperite de păduri, situate în centrul și nordul țării, dar cuibărește și în Delta Dunării.

POPULAȚIE

Populaţia din Europa reprezintă 30% din populația mondială și este cuprinsă între 6.050.000 și 11.400.000 de perechi cuibăritoare, între anii 1980-2013 fiind stabilă.
În România, populaţia cuibăritoare de cojoaică de pădure este cuprinsă între 598.146 și 994.337 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Este răspândită din zona colinară până în zona montană înaltă. Populează păduri de foioase, mixte și de stejari bătrâni, procurându-și hrana de sub încrețiturile scoarței copacilor. La noi în țară ajunge până la 1.000 m altitudine. Este o specie sedentară. În cursul iernii se constată însă deplasări în zonele apropiate, în căutarea hranei și a adăpostului necesar. În general este o pasăre solitară, însă, în zilele friguroase, poate forma grupuri de mai mulți indivizi.
Hrana este alcătuită din insecte în toate stadiile de dezvoltare și din alte viețuitoare mici, pe care le culege de sub scoarța copacilor cu ajutorul ciocului extrem de fin, sprijinindu-se în penele din coadă, care sunt foarte rigide. Începe căutarea hranei de la baza copacului, urcând în spirală pe acesta. Deși în mod obișnuit se hrănește de pe copaci, uneori poate fi observată procurându-și hrana și de pe pereții construcțiilor, de pe solul nud sau printre acele de conifere căzute la sol. În lunile reci de iarnă poate consuma și semințe de conifere. De obicei, femelele se hrănesc în partea superioară a copacilor, iar masculii în cea inferioară. Pe timpul iernii se poate asocia cu alte specii de păsări care hoinăresc împreună în căutare de hrană.
Durata medie de viață este de doi ani, însă vârsta maximă înregistrată de specie este de 8 ani și 10 luni.
Cuibul este realizat în luna aprilie într-o crăpătură din scoarța copacilor. Este construit din resturi vegetale și lână, având la bază crenguțe, și este căptușit cu pene. De obicei depune două cuibare pe an. Femela depune 6 ouă cu dimensiunea de 16 x 12 mm, ovale până la scurt ovale, netede și mate, cu puncte fine și pete roz sau brun-roșcate. Clocitul este realizat numai de către femelă timp de 14-15 zile după depunerea ultimului ou. Puii sunt nidicoli, cu pielea roz la apariție, pe cap au o tufă de puf cenușiu-gălbui, gâtlejul fiind portocaliu, iar cașul galben-închis. Puii sunt dependenți de cuib timp de 14-16 zile de la eclozare, fiind hrăniți în tot acest timp de către ambii părinți. După ce zboară din cuib, ei revin la acesta pe timpul câtorva nopți.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul defectuos al pădurii.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea oricărui tip de activitate care cauzează alterarea habitatelor de hrănire și reproducere a speciilor.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native, urmărindu-se nivelul cel mai ridicat de diversitate structurală și de specii.
- Reducerea folosirii insecticidelor și a erbicidelor.
- Regularizarea activităților turistice în zonele de importanță ridicată (mai ales în perioada de reproducere și creștere a puilor) sau chiar interzicerea acestor activități.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Cojoaică de pădure (Certhia familiaris)