Lebădă de iarnă

Cygnus cygnus

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specia are o largă distribuţie transpalearctică, care cuprinde Europa şi Asia, din Islanda până la Marea Bering. În Asia este larg răspândită ca specie cuibăritoare, cu distribuţie fragmentată. În Europa, arealul de cuibărit cuprinde două populaţii: în est, ţările scandinave, Rusia, ţările baltice şi Polonia, respectiv Islanda în vest. Populaţiile nordice migrează spre sud şi sud-vest, zonele vestice şi nord-vestice ale Mării Negre reprezentând un important cartier de iernare în Europa.
În România, specia iernează mai ales în Delta Dunării, în sistemul lagunar și pe bălţile din sudul şi estul ţării. De asemenea, poate fi observată în efective mai mici şi pe lacurile din Transilvania sau din vestul României.

POPULAȚIE

Populația europeană este cuprinsă între 25.300 și 32.800 de perechi cuibăritoare, estimându-se o tendință de creștere.
Specia este oaspete de iarnă în România, ajungând în zonele de iernare începând cu luna octombrie, deplasările fiind influenţate de condiţiile meteorologice ale iernilor. Se estimează că apar în timpul iernii la noi în țară între 1.021 și 3.653 de exemplare, iar în timpul pasajelor pot fi observate între 2.000 și 5.000 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Preferă atât lacurile întinse cu apă dulce sau salmastră (de exemplu cele din sistemul lagunar), cât și cele cu vegetaţie palustră abundentă. De asemenea, este întâlnită şi pe lacurile cu vegetaţia mai puţin dezvoltată şi în bazinele sau heleșteiele de mici dimensiuni. În vecinătatea zonelor umede, unde se concentrează în efective mai mari, pot fi frecvent observate pe terenurile agricole cultivate sau pe arături, unde pasc deseori în compania grupurilor de gâşte sălbatice.
Hrana este aproape exclusiv vegetală, consumând în general vegetaţie palustră. Rareori consumă și viermi, insecte, moluște sau chiar pești. Are glasul puternic, ca un sunet de trompetă, obișnuind să vocalizeze în grup. În timpul migrațiilor zboară în grupuri, la înălțimi foarte mari, de până la 2.000 m. Înoată cu capul drept şi, spre deosebire de lebăda de vară (Cygnus olor), nu îşi înfoiază aripile asemenea unor pânze umflate de vânt. Adeseori cântă când stă pe apă, iar corul format de stolurile mari este impresionant. Pentru a-şi lua zborul au nevoie de suprafeţe mari de apă. Zboară în stoluri în forma literei „V“, iar în timpul zborului aripile produc un foşnet uşor. Longevitatea maximă cunoscută este de 26 ani şi șase luni.
În timpul perioadei de împerechere se înregistrează lupte între masculi. După formare, perechile rămân unite pe viaţă, şi masculul veghează asupra femelei, cuibului şi a puilor. Ce doi adulți execută dansuri nupțiale spectaculoase, cu mișcări sincrone și posturi specifice ale corpului. Perechea se izolează la mijlocul lunii mai de celelalte lebede de iarnă și își apără foarte bine teritoriul ales pentru cuibărit. Cuibăresc în apropierea apei, pe maluri retrase sau insule, construind cuiburi mari din vegetaţie palustră, așezate pe teren uscat sau pe plauri. La construcția cuibului colaborează cei doi parteneri, masculul fiind cel care îl începe. O pereche poate utiliza același cuib mai mulți ani, consolidându-l la începutul fiecărui sezon de reproducere. Ponta este formată din 3-7 ouă, iar incubaţia durează 35 de zile, fiind asigurată doar de către femelă, care este vegheată și apărată de mascul. Puii sunt nidifugi şi petrec o perioadă lungă de timp împreună cu adulţii, fiind complet dezvoltați și apți de zbor după 87 de zile. Puii migrează și îşi petrec iarna împreună cu părinţii, iar uneori se alătură grupului şi pui din anii precedenţi. După creșterea puilor, adulții năpârlesc în teritoriul de cuibărit (adulții reproducători) sau în afara acestuia, în grupuri (exemplarele nereproducătoare sau imature din punct de vedere sexual).

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor de construcție în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim pentru specie.
- Managementul adecvat al deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Luarea măsurilor în vederea evitării eutrofizării și sedimentării zonelor umede.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate; încurajarea producției organice.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Amplasarea de dispozitive pentru creşterea vizibilităţii liniilor de medie şi mare tensiune.
- Planificarea adecvată a instalării structurilor generatoare de energie (turbine eoliene), astfel încât să fie minimizat riscul de coliziune.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.