Lebădă mică
Cygnus columbianus
Autor: depositphotos.com
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Arealul de cuibărire este foarte vast, acoperind nord-vestul extrem al Europei (în Rusia), o fâșie lată aflată în nordul Asiei, pe toată lungimea continentului, precum și zonele costiere din nordul continentului american. Cartierele de iernare din Europa sunt zone din Marea Britanie, Irlanda, Franța, Belgia, Olanda, Germania, Danemarca, România și Bulgaria. În Asia iernează pe țărmurile sudice ale Mării Caspice, precum și într-o zonă vastă din sud-estul continentului, care include Coreea și Japonia. În America de Nord, cartiere de iernare se găsesc pe coastele temperate ale ambelor oceane, precum și în arii interioare din jumătatea vestică a zonei temperate.
În România, specia apare ca oaspete de iarnă, mai ales în Delta Dunării, în sistemul lagunar dobrogean și în zonele umede din sudul și sud-estul țării, dar poate fi observată și în zone umede din Moldova, Transilvania și Oltenia. Adesea formează stoluri comune cu lebăda de iarnă, specie cu o prezență mai numeroasă la noi pe timpul iernii.
POPULAȚIE
Populația europeană este cuprinsă între 5.000 și 6.000 de perechi cuibăritoare. Populațiile cuibăritoare și cele care iernează în Europa se află în declin.
Efectivele care iernează în România sunt estimate la 54-341 de exemplare.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Specia este migratoare pe distanțe mari și călătorește pe trasee bine stabilite, cu escale cunoscute, între teritoriile arctice de reproducere și cartierele de iernare din zonele temperate. Sosește în teritoriile de reproducere între începutul lui mai și sfârșitul lui iunie (în funcție de condițiile locale) și cuibărește în perechi izolate. După reproducere, specia trece printr-o năpârlire pe timpul căreia nu e capabilă de zbor. În această perioadă, care durează aproximativ o lună, lebedele mici se adună în stoluri pe corpuri de apă. Grupurile familiale părăsesc teritoriile de cuibărit între începutul lui septembrie și sfârșitul lui octombrie. Întoarcerea în teritoriile de reproducere are loc la începutul lui martie. În afara sezonului de reproducere, specia este gregară, adesea formând în cartierele de iernare stoluri mari de sute sau chiar mii de exemplare. Dacă nu sunt deranjate, lebedele mici se hrănesc pe câmpuri pe timpul zilei și înnoptează pe lacuri sau bălți mari. În migrație, specia frecventează bălțile puțin adânci, lacurile de șes sau de munte, lacurile de acumulare, mlaștinile de luncă, lagunele puțin adânci, precum și golfurile și estuarele mai puțin expuse. În cartierele de iernare, preferă mlaștinile de apă dulce sau salmastră, râurile, lacurile, bălțile și zonele de estuare cu ape puțin adânci, care au în vecinătate pajiști, zone inundate sau zone agricole, aflate la șes.
Lebăda mică este predominant ierbivoră, hrănindu-se cu semințe, fructe, frunze, rădăcini, rizomi și tulpini de plante acvatice și cu vegetație ierboasă de tundră. În cartierele de iernare, își completează dieta cu cereale și leguminoase din culturile agricole și mai poate consuma nevertebrate acvatice (moluște, crustacee, viermi policheți), în perioada care precede migrația.
Specia cuibărește lângă bălți și lacuri puțin adânci sau lângă râuri lent curgătoare care au o vegetație bogată pe maluri, adesea conectate cu zone deltaice, aflate în tundra umedă, acoperită cu rogozuri sau mușchi și licheni. Rareori cuibărește în zonele cu tufișuri și, în general, evită ariile împădurite. Ocazional, în habitatele cele mai bune, cuibărește în modul semi-colonial. Cuibul este alcătuit dintr-un morman mare de material vegetal și este poziționat pe o ridicătură, adesea aflată la distanță de bălți, pentru a reduce riscul de inundare. Această specie poate reutiliza un cuib mai multe sezoane, sau poate să construiască unul nou în fiecare an. Femela depune 2-7 ouă (uzual 3-5) pe care le și incubează, în timp ce masculul păzește teritoriul. Incubația durează 29-30 de zile, iar puii devin zburători foarte rapid pentru o specie de această talie, în doar 40-45 de zile. Tinerii stau împreună cu părinții pe parcursul primei lor migrații.
AMENINȚĂRI
- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul menținerii sau refacerii acesteia la un nivel ecologic optim pentru specie.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în preajma zonelor umede.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m lățime între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor să fie strict interzisă.
- Măsuri pentru evitarea eutrofizării și colmatării zonelor umede.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate; încurajarea producției organice.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecositemele acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Amplasarea de dispozitive destinate creșterii vizibilității liniilor de tensiune medie și înaltă.
- Planificarea adecvată a instalării structurilor generatoare de energie (turbine eoliene), astfel încât să fie minimizat riscul de coliziune.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.