Chiră de baltă

Sterna hirundo

Autor: Tiberiu Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Chira de baltă este o specie circumpolară care are un areal foarte mare, putând fi întâlnită pe toate continentele, exceptând Antarctica. Este o specie puternic migratoare, care iernează în emisfera sudică, fiind întâlnită de-a lungul zonelor de coastă ale Americii de Sud, ale Africii, ale Indiei, în Madagascar și arhipelagul indo-malaysian, în Australia și în zonele adiacente acesteia.
La noi în ţară, populaţia cuibăritoare cu cel mai mare efectiv este în Delta Dunării, dar pot fi întâlnite populaţii importante şi în interiorul ţării, acolo unde găsește habitate favorabile.

POPULAȚIE

Populaţia europeană este mare, fiind cuprinsă între 316.000 și 605.000 de perechi cuibăritoare și având o tendință crescătoare.
Populaţia estimată din România este de 6.000-15.000 de perechi cuibăritoare, iar în timpul migrației se pot întâlni efective cuprinse între 50.000 și 200.000 de indivizi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Chira de baltă este caracteristică zonelor umede costiere, dar și lacurilor interioare cu apă dulce. Cuibăreşte pe plaje nisipoase sau pe insule, pe dune de nisip din interiorul bălţilor, uneori pe resturi vegetale sau pe vegetaţie plutitoare.
În libertate, longevitatea maximă înregistrată este de 33 de ani. Atinge maturitatea sexuală la trei ani.
Pentru a se hrăni plonjează după detectarea prăzii, de la 1-6 m înălţime până la o adâncime de 50 cm. Planează pe loc, fluturându-şi aripile în urmărirea prăzii. Se hrăneşte la o distanţă de până la 5-10 km de colonie. Din dieta sa fac parte în special pești de dimensiuni mici, dar capturează și crustacee mici, anelide, moluște și insecte.
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Cuibăreşte în colonii mici monospecifice sau mixte, iar distanţa dintre cuiburi poate fluctua de la 0,5 m la 3,5 m. Este o specie monogamă şi teritorială. Masculul selectează teritoriul de cuibărit şi, dacă femela din anul anterior întârzie mai mult de cinci zile, începe să caute altă parteneră. De obicei, perechea foloseşte acelaşi teritoriu pentru cuibărit, manifestând un puternic atașament pentru acesta şi este cunoscută o situaţie când o pereche s-a întors an de an în acelaşi loc, timp de 17 ani. Ritualul nupţial se manifestă prin zboruri în care partenerii se înalţă în cercuri până la o înălţime de 200 m, după care coboară împreună, zburând în zig-zag. Pe sol, masculul îi oferă peşte femelei. După ce s-a format perechea, cei doi parteneri realizează câteva adâncituri în sol, una dintre acestea fiind aleasă de femelă pentru viitorul cuib. Ponta depusă în a doua parte a lunii mai şi în iunie este formată în mod obişnuit din 2-3 ouă, cu o dimensiune medie de 41,1 x 30,4 mm. Incubaţia durează în jur de 22-28 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Specia are un caracter foarte ofensiv în apropierea cuibului sau a puilor, astfel încât poate ataca specii de prădători de talie mare. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare şi sunt îngrijiţi de adulţi până când devin zburători, la circa 27-30 de zile.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în habitatele importante pentru specie și în vecinătatea acestora.
- Dezvoltarea măsurilor speciale pentru a întreține și restabili coloniile existente, de asemenea restaurarea și dezvoltarea zonelor potențiale pentru stabilizarea coloniilor.
- Limitarea activităților ce cauzează pierderi de habitat în locuri de cuibărit, locuri de hrănire și rute de migrație. Interzicerea activităților în zonele cu importanță ridicată.
- Limitarea accesului (pe sol, mare sau aer) în zona coloniilor sau în alte zone cu importanță ridicată, cel puțin pe perioada în care păsările utilizează aceste zone.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede; încurajarea producției organice.
- Managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Elaborarea și implementarea planurilor de management pentru sărăturile active și abandonate, corespunzătoare necesităților ecologice ale speciei.
- Crearea insulelor sau a platformelor artificiale pentru creșterea succesului de reproducere în zonele umede artificiale sau seminaturale.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Chiră de baltă (Sterna hirundo)