Șorecar mare

Buteo rufinus

Autor: Dan Bandacu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Șorecarul mare are o distribuție afrotropicală, indomalayană, palearctică și cuibărește din sud-estul Europei spre est, peste Asia Mică și Iran, până în nordul Mongoliei. În sud, arealul se întinde până în nordul Indiei, nordul Africii, din Mauritania în Arabia. Populațiile din nordul arealului iernează în Turcia, Transcaucazia, Orientul Mijlociu, nordul Africii și nordul Indiei.
În România cuibărește numai în sudul țării, dar se pare că aria de răspândire este în expansiune.

POPULAȚIE

Populația europeană a speciei este apreciată la 11.800-19.200 de perechi cuibăritoare, reprezentând 17% din populația globală, tendința fiind crescătoare.
Populația cuibăritoare a României, după estimări recente, este de 400-900 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Cuibărește în zone aride și semideșertice, dar și în zone montane. Preferă terenuri joase, deschise, cu pante ușoare, stâncării, vâlcele deschise, stepe sau terenuri agricole, dar se adaptează și zonelor împădurite cu copaci rari, care alternează cu terenuri deschise, sau zonelor costiere. Deși preferă zonele joase, cu altitudini de până la 800 m, această specie poate fi întâlnită și în zone muntoase, în general aride, chiar la peste 3.000 m.
Hrana șorecarului mare este formată mai ales din mamifere mici și mijlocii, reptile, păsări, insecte mari, destul de rar din amfibieni sau cadavre, proporția acestora în dietă depinzând de resursele locale. Dintre acestea, mamiferele pot constitui până la 85% din dietă. Vânează prada din aer, prin planare în cercuri largi, utilizând curenţii calzi ascendenţi sau pluteşte „staţionar“. Poate fi văzut și pândind prada de pe stâlpi sau de pe alte puncte de observație mai înalte (linii de electricitate sau copaci). Longevitatea maximă cunoscută este de opt ani şi şase luni.
Este o specie monogamă, iar perioada de cuibărit se întinde în general între martie și iulie; în sudul arealului cuibăritul începe din lunile ianuarie-februarie. Cuibul este amplasat pe stânci, cornișe, ocazional în copaci sau pe sol. El este construit din crengi și ramuri împletite și este căptușit cu materiale mai moi, precum lână sau frunze. Obișnuiește să utilizeze cuiburile vechi ale altor specii. Depune o pontă pe an, formată din 3-5 ouă, incubația durează 28-30 de zile, iar puii părăsesc cuibul după 40-46 de zile.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Perturbarea cauzată de silvicultură.
- Alterarea resurselor trofice.
- Poluare și utilizarea ilegală a otrăvurilor.
- Braconajul.
- Perturbarea cauzată de activități antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea oricărui tip de activitate care cauzează alterarea habitatelor de hrănire și reproducere a speciei.
- Evitarea erbicidelor puternice, care reduc diversitatea speciilor-hrană, precum și a bioacumulării acestor tratamente agricole, care cauzează în mod secundar
otrăvirea păsărilor.
- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Interzicerea realizării noilor infrastructuri liniare care fragmentează habitatele de pădure.
- Interzicerea noilor activități de exploatare (cariere, mine) în păduri și în zonele de tampon și evaluarea necesității de limitare a activităților în derulare aprobate.
- Menținerea și dezvoltarea unui peisaj de tip mozaic.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei pentru a evita perturbarea ei.
- Obținerea informațiilor despre folosirea de otrăvuri și efectele acestora asupra speciei.
- Stoparea folosirii ilegale a momelilor otrăvite.
- Oprirea devastării ilegale a cuiburilor.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Interzicerea construirii de noi parcuri eoliene în apropierea zonelor de reproducere sau de hrănire sau în zonele folosite de către păsări ca rute de migrație.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru specie.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Șorecar mare (Buteo rufinus)