Cucuvea

Athene noctua

Autor: Ramona Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Cucuveaua este răspândită într-un areal foarte vast, care se întinde pe teritoriul a trei continente: din Europa de Vest și nord-vestul Africii până în Mongolia, China şi Vietnam. În Europa este absentă în nordul continentului. Arealul speciei are ca limită nordică Letonia, iar la sud Deșertul Sahara şi Peninsula Arabică. În Marea Britanie a fost introdusă în secolul al XIX-lea şi de curând şi în Noua Zeelandă.

POPULAȚIE

În Europa, populaţia acestei specii numără între 618.000 și 1.170.000 de perechi cuibăritoare, reprezentând 25% din populaţia globală și având o tendință stabilă.
În România, populaţia numără între 15.000 și 40.000 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Este o specie comună în centrul şi sudul Europei, întâlnind-se în regiuni deschise, adesea stâncoase şi în localități. Este adaptabilă climatelor cu vânt şi ploaie, dar preferă zonele calde, chiar semiaride, fiind vulnerabilă la îngheţ şi căderi abundente de zăpadă. În comparaţie cu celelalte bufniţe este mai degrabă o specie terestră decât arboricolă, însă foloseşte des stâlpi ca puncte de observaţie. Evită pădurile compacte şi vegetaţia densă, dar şi mlaştinile sau terenurile agricole. Nu manifestă atracţie pentru apă. Altitudinal vorbind poate fi întâlnită de pe ţărmul mării şi de la câmpie, în partea nordică şi centrală a arealului, până la altitudini de 2.000 m în Georgia şi Armenia, în râpe, văi, rigole, în pereţii stâncoşi ai râurilor şi în munţi neîmpăduriţi şi uscaţi. Contrastant, în Marea Britanie locuieşte în zonele de ţară unde se află ferme agricole înconjurate de gard viu din copaci, livezi cu parcări în apropiere, zone mlăştinoase drenate şi înconjurate de sălcii tunse şi în zone marginale industriale. Manifestă o preferinţă pentru livezile părăsite sau bătrâne şi poate fi întâlnită şi în zonele aglomerate, dacă există un nucleu de copaci sau o construcţie abandonată.
Se hrăneşte cu insecte, rozătoare, păsări, amfibieni, șerpi mici şi râme. Este una dintre puținele bufnițe diurne, văzută deseori ziua, deși este activă dimineața, seara și în prima parte a nopții, vânând de pe un punct înalt de observare. De obicei aşteaptă prada cocoţată pe un stâlp şi se năpusteşte asupra ei, alteori planează la mică înălţime deasupra solului. Vânează şi pe sol căutând gândaci, râme şi diverse larve.
Nu are o ţinută atât de dreaptă ca restul bufniţelor, iar când este agitată face „plecăciuni“. Zboară rapid şi ondulatoriu pe distanţe lungi, precum ciocănitoarea. În sălbăticie are o longevitate de trei ani. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an.
Cuibăreşte în scorburi de copaci, pe stânci, în găuri, râpe şi pe clădiri. În luna februarie masculii își stabilesc un mic teritoriu. În timpul curtării, partenerii se strigă unul pe altul, se ciugulesc, iar masculul este cel care hrănește femela. Perechile monogame rămân împreună pentru cel puțin un an, dar deseori stau împreună toată viața. Se întorc la același cuib an după an; înainte de a se stabili în cuib, îl lărgesc și îl curăță foarte bine. Ponta este compusă din 2-5 ouă albicioase cu mărimea medie de 34 x 29 mm, depuse la sfârşitul lui martie și începutul lui aprilie. Perioada de incubaţie durează 27-28 de zile, clocirea fiind asigurată de către femelă. Ambii părinți hrănesc puii, care devin zburători după 30-35 de zile de la eclozare. Scot două ponte pe an.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului, inclusiv din cauza schimbării folosirii terenurilor.
- Poluarea și contaminarea prin produse agricole.
- Pierderea și deteriorarea zonelor de reproducere și de aglomerare.
- Indisponibilitatea hranei.
- Braconajul.
- Perturbările cauzate de activități antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Asigurarea resurselor de hrană și întreținere corespunzătoare zonelor învecinate locurilor de reproducere.
- Interzicerea distrugerii cuiburilor ocupate sau a locurilor de cuibărit.
- Conservarea, crearea și promovarea terenurilor necultivate cu vegetație corespunzătoare.
- Menținerea miriștilor și interzicerea arderii acestora.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Reducerea chimicalelor din agricultură, aplicarea chimicalelor puțin toxice și persistente.
- Menținerea managementului adecvat al miriștii în zonele unde a fost efectuat tradițional.
- Luarea măsurilor în asigurarea liniștii în zonele de aglomerare a speciei.
- Monitorizarea și evitarea capturării ilegale și distrugerii cuiburilor.
- Garantarea securității păsărilor prin managementul cablurilor de telecomunicație sau de transport al energiei; adaptarea amplasării noilor cabluri electrice la standardele naționale.
- Identificarea și managementul zonelor unde mortalitatea cauzată de drumuri este ridicată.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Cucuvea (Athene noctua)