7.1. Protocol de monitorizare a speciilor nocturne din habitate deschise și semideschise

Cucuvea (Athene noctua), specie care face obiectul protocolului de monitorizare

Metodologia descrisă mai jos are ca scop evaluarea periodică a unor specii nocturne din habitatele deschise și semideschise din România. În urma implementării metodologiei se urmărește în primul rând monitorizarea acestor specii, care să permită în timp detectarea tendințelor populațiilor speciilor-țintă la nivel național, respectiv la nivelul Ariilor de Protecție Specială Avifaunistică. Suplimentar, datele pot fi folosite (împreună cu alte date disponibile) și în alte scopuri, precum estimarea efectivelor naționale și a celor din Ariile de Protecție Specială Avifaunistică, distribuția speciilor sau realizarea modelelor de abundență și prezență/absență ale speciilor-țintă.

Metode de eșantionaj la nivel național

Speciile-țintă vizate de această metodologie sunt legate de habitate deschise și semideschise, care includ pajiștile și terenurile arabile cu sau fără arbori și tufișuri, livezile, localitățile și marginile de pădure. În zona de câmpie au fost incluse complet pădurile, deoarece, spre deosebire de alte regiuni, unele dintre speciile-țintă pot cuibări și în interiorul acestora. Astfel, eșantionajul a vizat aceste habitate.

În eșantionajul elaborat conform metodologiei, unitatea de bază este punctul. În total au fost amplasate 4.092 de unități de eșantionaj (puncte), dintre care este prevăzută efectuarea a minimum 2.610. Pentru a asigura accesibilitatea și eficiența colectării datelor, punctele sunt grupate în pătrate de 10x10 km, bazate pe grilajul ETRS. De obicei, fiecare pătrat include un număr de 16 puncte. Există câteva pătrate în care a fost amplasat un număr mai mic de puncte, din cauza faptului că o mare parte a pătratului era acoperită de păduri montane compacte. Totodată, există și câteva cazuri în care numărul de puncte stabilit a fost mai mare (până la 20). Din cauza accesibilității mai reduse a zonei, au fost asigurate astfel suficiente opțiuni posibile pentru evaluatori.

Punctele au fost stabilite pe baza următorilor pași:
• Pătratul de 10x10 km a fost împărțit în 16 pătrate de 2,5x2,5 km. Punctele de pornire au fost centrele acestor pătrate mai mici.
• Pe baza unor hărți satelitare, punctul a fost mutat pe cel mai apropiat drum din habitatul favorabil din interiorul pătratului de 2,5x2,5 km respectiv. Au fost vizate toate categoriile de drumuri practicabile cu mașina de teren, de la drumurile de asfalt sau pietruite până la drumurile de pământ. Dacă în pătratul de 2,5x2,5 km nu a existat habitat favorabil, punctul a putut fi mutat și în exteriorul acestuia, într-un habitat neacoperit prin acest proces de selecție sistematică. La mutarea punctelor s-a ținut cont ca distanța dintre puncte să fie de minimum 1 km.
• Cu toate că terenurile arabile sunt considerate habitate potențiale ale unora dintre speciile-țintă (cristel de câmp, pasărea ogorului), mai ales în zona de câmpie, unde domină terenurile arabile intensive față de cele eterogene, speciile-țintă utilizează rar sau numai ocazional aceste zone. Astfel, în măsura posibilităților, în zona de câmpie a fost evitată amplasarea punctelor în locurile în care în raza punctului era exclusiv teren arabil intensiv. În aceste habitate ar fi fost prea multe observații nule, care ar fi redus eficiența evaluării. Aceste puncte au fost mutate, atunci când a fost posibil, în zone în care au existat, pe lângă terenuri arabile, și alte tipuri de habitate potențial favorabile speciilor-țintă (de ex. șiruri de arbori, ferme, marginea localităților, a pădurilor, a pajiștilor).

În total, la nivel național, în grila de eșantionaj pentru această metodologie avem un număr de 265 de pătrate de 10x10 km.

Elaborarea eșantionajului a fost realizată în mai mulți pași, ținând cont de mai multe aspecte:
1. Prima versiune a eșantionajului a fost realizată în 2013 și a inclus 200 de pătrate de 10x10 km alese în mod aleatoriu (randomizare simplă).
2. În perioada 2015-2019, eșantionajul a fost completat cu alte 23 de pătrate în cadrul altor proiecte sau al programului de monitorizare anual bazat pe voluntariatul derulat de Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus în parteneriat cu Societatea Ornitologică Română. Aceste pătrate au fost selectate în SPA-uri desemnate pentru cristelul de câmp, respectiv în zonele în care erau prea mulți observatori dornici să participe la programul de voluntariat, dar un număr prea mic de pătrate disponibile.
3. Din selectarea aleatorie simplă a pătratelor din 2013 a rezultat distribuția inegală a pătratelor la nivel național, unele regiuni fiind deloc sau foarte slab acoperite. Pentru a compensa această eroare, în 2020 eșantionajul a fost completat urmând un proces de selecție aleatorie bazată pe stratificare, utilizând caroiajul ETRS 50x50 km. Pătratele completate în trecut au fost păstrate nemodificate, pentru a permite analizele de tip tendință. În rest, au fost alocate 2-4 pătrate în fiecare pătrat complet de 50x50 km, respectiv un număr mai mic în cele parțiale.
4. Datorită obligației de a raporta separat populațiile din siturile Natura 2000 ale speciilor de păsări din Anexa 1 a Directivei Păsări, a fost necesară completarea eșantionajului ținând cont și de acest aspect. Principiul, în acest caz, a fost ca fiecare SPA cu o suprafață semnificativă de habitat potențial pentru speciile-țintă din Anexa 1 a Directivei Păsări (cristelul de câmp, pasărea ogorului, caprimulgul) să conțină cel puțin un pătrat de 10x10 km, care se suprapune în mare parte cu SPA-ul respectiv.
Ca urmare a proceselor enumerate la punctele 3 și 4, numărul pătratelor de 10x10 km din eșantionaj a crescut la 264.

Figura 1. Harta cu distribuția eșantionajului

Repetabilitatea
Dat fiind faptul că populațiile anumitor specii-țintă prezintă fluctuații considerabile (cel mai accentuat la cristelul de câmp), este recomandată repetarea anuală a observațiilor în aproximativ 20% dintre pătrate (10-30%), distribuite în toate regiunile țării.
Este recomandată, totodată, repetarea evaluării complete, preferabil o dată la 3 ani, dar cel puțin o dată la 6 ani.

Numărul ieșirilor pe teren
Într-un an de monitorizare observațiile trebuie efectuate o singură dată.

Perioada observațiilor în teren
Observațiile trebuie efectuate în perioada 20 mai - 10 iunie.

Intervalul orar
Observațiile trebuie efectuate pe întuneric. Acestea pot fi începute la lăsarea completă a întunericului (aproximativ de la orele 22:00-22:30) și continuate până în zori (aproximativ orele 4:00-04:30). Parcurgerea unui pătrat trebuie realizată, pe cât se poate, într-o singură noapte. În cazul în care intervine ceva imprevizibil, punctele acoperite până în momentul respectiv nu trebuie repetate, dar observațiile vor trebui continuate în cel mai scurt timp posibil, preferabil în noaptea următoare.

Condițiile meteorologice
Observațiile trebuie efectuate în condiții meteorologice favorabile.
Nu se fac observații în condiții de ploaie sau vânt puternic (mai mare de 3, pe scara Beaufort).

Echipele de observatori
Din motive de siguranță, observațiile vor fi efectuate de echipe de câte două persoane.

Speciile-țintă primare sunt:

• Crex crex (cristel de câmp);
• Asio otus (ciuf de pădure);
• Otus scops (ciuș);
• Athene noctua (cucuvea);
• Caprimulgus europaeus (caprimulg);
• Burhinus oedicnemus (pasărea ogorului);
• Luscinia luscinia (privighetoare de zăvoi);
• Luscinia megarhynchos (privighetoare roșcată).

În afara speciilor-țintă se vor nota, în mod obligatoriu, și toate celelalte specii observate din puncte, în cursul observațiilor standard. Oriunde, în cursul ieșirilor în teren din cadrul schemei (în pătrat sau în afara acestuia), dar mai ales la verificarea din timpul zilei a punctelor de observație, se recomandă și înregistrarea datelor privind prezența altor specii de păsări observate.

Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus), specie-țintă primară în cadrul protocolului de monitorizare

Cârstel (cristel) de câmp, Ciuf de pădure, Ciuș, Cucuvea, Caprimulg, Pasărea ogorului, Privighetoare de zăvoi, Privighetoare roșcată

Selectarea punctelor de observație și verificarea accesului la acestea

A. Numărul punctelor de observație

În cadrul acestui program, pentru fiecare pătrat:
• Este obligatorie completarea a minimum 10 puncte. Excepție fac situațiile în care cea mai mare parte a pătratului este acoperită cu păduri compacte, caz în care scade numărul punctelor care vor trebui completate;
• Este recomandată completarea a cel puțin 1-4 puncte suplimentare.

B. Verificarea accesibilității punctelor

Înaintea începerii numărătorii propriu-zise, observatorul trebuie să aloce timp în teren pentru parcurgerea punctelor, cu scopul:
(i) selectării punctelor de observație și
(ii) verificării accesibilității acestora.
Pentru pătratele noi (care nu au fost evaluate anterior), la prima ieșire în teren punctele de observație trebuie parcurse în mod obligatoriu în timpul zilei, înaintea efectuării observațiilor. Cu această ocazie sunt necesare selectarea punctelor accesibile și a locului exact al acestora, respectiv familiarizarea cu condițiile de teren, din motive de siguranță. Deoarece observațiile vor fi efectuate noaptea, este important ca participanții să identifice punctele de observație în timpul zilei, când pot fi identificate cele mai ușoare căi de acces, obstacolele sau pericolele potențiale.
Este ferm recomandată parcurgerea punctelor în timpul zilei și în cazul pătratelor efectuate în anii precedenți, întrucât condițiile de teren se pot schimba considerabil de la un an la altul, mai ales în decursul a 5-6 ani.

Selectarea punctelor

A. Selectarea punctelor obligatorii

În cazul pătratelor repetate este esențială reluarea observațiilor din punctele în care există deja date din evaluările precedente. Dacă aceste puncte nu mai sunt accesibile cu mașina, distanța până la ele nu este prea mare (< 1 km) și traseul este sigur, acestea trebuie accesate pe jos. Asigurarea continuității observațiilor în aceleași puncte este un factor de importanță primară pentru succesul programului de monitorizare.
Înlocuirea unui punct obligatoriu cu unul suplimentar se poate face numai dacă acesta nu este accesibil sau nu poate fi realizat din motive de siguranță. Detalii pe această temă găsiți în secțiunea Locul punctelor noi. Dacă un punct nu este accesibil sau nu poate fi realizat din motive de siguranță, cauza omiterii punctului trebuie
explicată în formularul de teren.

B. Selectarea punctelor suplimentare

Selectarea punctelor de observație obligatorii este un proces sistematic. Astfel, de multe ori sunt omise suprafețe mici de habitate potențial adecvate pentru speciile-țintă, care sunt însă rare în pătratul respectiv. De exemplu, în pătratele de câmpie, care sunt acoperite în cea mai mare parte de terenuri arabile și localități, pot exista petice mici de pajiști umede, pajiști uscate, petice de pădure etc., în care sunt șanse considerabile să fie prezente speciile-țintă mai rare pentru regiunea respectivă (de ex. cristelul de câmp, crestețul cenușiu, caprimulgul, pasărea ogorului, ciușul). De aceea, dacă este posibil, este recomandată completarea a mai mult de 10 puncte. În acest fel, programul va beneficia de un set de date reprezentative.
Modul de selectare a punctelor opționale depinde de numărul punctelor completate în pătratul respectiv, în evaluările trecute:
• în pătratele repetate, în care inițial au fost efectuate observații în mai mult de 10 puncte (de obicei 14), se recomandă alegerea a 1-4 puncte dintre punctele suplimentare deja efectuate anterior, întrucât repetarea observațiilor este de importanță primară;
• în pătratele în care au fost realizate anterior 10 puncte, respectiv în pătratele noi, în care există habitate potențial adecvate neacoperite, se recomandă alegerea a 1-4 puncte suplimentare față de cele 10, care să fie localizate în aceste habitate. Aceste puncte de observație opționale pot fi alese dintre punctele suplimentare rămase după selectarea celor 10 obligatorii sau pot fi stabilite în oricare alt loc din interiorul pătratului, pe care observatorul îl consideră corespunzător. Pentru selectarea unui punct complet nou, singura condiție este ca acesta să fie situat la cel puțin 1 km față de celelalte puncte completate. Locul punctelor trebuie marcat cu GPS-ul, iar coordonatele acestora trimise coordonatorului de program.
În anii următori, observațiile trebuie repetate și în aceste puncte noi.

Localizarea și accesul la puncte

A. Locul punctelor repetate

• Este obligatorie păstrarea localizării punctelor efectuate anterior, dacă acestea sunt accesibile.
• Dacă aceste puncte nu mai sunt accesibile cu mașina, dar distanța până la ele nu este prea mare (< 1 km) și traseul este sigur, vă rugăm să faceți tot posibilul pentru a le accesa pe jos.
• Dacă punctul nu poate fi accesat nici pe jos, acesta poate fi mutat la maximum 150 m, cu condiția ca habitatul acoperit să rămână aproximativ același.
• Dacă nu poate fi accesată raza de 150 m a punctului inițial sau acesta nu poate fi accesat cu mașina, iar accesul pe jos este periculos, acest punct poate fi omis, fiind necesară alegerea unui punct suplimentar.

B. Locul punctelor noi

• Este obligatorie păstrarea localizării punctelor efectuate anterior, dacă acestea sunt accesibile.
• În cele mai multe cazuri, punctele pot fi accesibile cu mașina, dar vor exista și cazuri în care va fi necesară accesarea punctului de observație pe jos. Considerăm că acoperirea unor distanțe de câteva sute de metri (300-400 m) pe jos, în cazul în care nu există riscuri majore, nu ar trebui să reprezinte o problemă. Subliniem însă importanța evaluării de către observatori a acestor riscuri potențiale, odată cu verificarea punctelor, în timpul zilei.
• Dacă punctele nu pot fi accesate din cauze obiective – de ex. prezența unei bariere sau a unui gard – sau amplasarea lor este în apropierea unei surse de pericol sau zgomot (de ex. stână sau pârâu), acestea pot fi mutate la o distanță de maximum 300 m de la locul stabilit inițial.
• Dacă raza de 300 m a punctului nu este accesibilă, atunci punctul poate fi înlocuit cu un altul, dintre cele suplimentare.

Atât pentru punctele noi, cât și pentru punctele repetate, mutarea punctelor, precum și cauza mutării lor trebuie menționate în formularul de teren, la secțiunea Observații, iar coordonatele noului punct trebuie înregistrate cu GPS-ul.

Figura 2. Harta de detaliu privind amplasarea unităților de eșantionaj

Observațiile standard

Observatorii vor asculta, în liniște, exact 5 minute în fiecare punct. Se vor nota, în formularele de teren, toate speciile de păsări auzite. În cazul în care pot fi identificate sexul sau vârsta exemplarelor, se vor nota și aceste informații. Mai ales în cazul ciufilor de pădure, este extrem de importantă precizarea dacă a fost auzit un pui sau un adult. Vor fi marcate (desenate) pe hartă locațiile exemplarelor auzite. Prezența exemplarelor va fi marcată pe hartă exact acolo unde au fost auzite pentru prima dată. Marcarea pe hartă a paseriformelor este opțională, dar prezența lor trebuie notată în formularul de teren.

Observațiile adiționale cu stimulare vocală a păsării ogorului

Pentru această specie, în completarea metodologiei standard, se va folosi o metodologie adițională. Metoda se va aplica în pătratele din zonele de câmpie din sudul și vestul țării, respectiv din Dobrogea. Observațiile trebuie efectuate în toate punctele, cu excepția celor care se află în interiorul localităților sau pădurilor. Protocolul va fi aplicat în mod obligatoriu după terminarea celor 5 minute de ascultare din metodologia standard. Astfel, timp de 6 minute, vor fi parcurse următoarele etape: 1,5 minute de stimulare vocală, 1 minut de ascultare în liniște, 1,5 minute de stimulare vocală, respectiv 2 minute de ascultare în liniște. Stimularea vocală va fi realizată cu boxe puternice sau megafoane, care pot fi auzite de la cel puțin 600-700 m distanță. Este recomandată folosirea megafoanelor sau a boxelor mașinii.
Păsările ogorului observate prin această metodologie vor fi notate într-o rubrică/formular separat. Dacă specia a fost observată atât în cele 5 minute ale observației standard, cât și pe parcursul celor 6 minute adiționale, această informaţie se va nota în ambele rubrici/formulare.
Celelalte specii observate în decursul acestor 6 minute nu trebuie notate în formular, dar este recomandată înregistrarea acestora ca observații ocazionale.

Pătrat în județul Ialomița

Observatorul, aflat într-un punct de monitorizare, notează pe formularul de teren condițiile meteorologice și momentul începerii ascultării

Folosindu-se de o sursă de lumină de mică intensitate, observatorul notează poziția unui exemplar (dintre speciile-țintă) auzit din punctul de monitorizare

După cele 5 minute de ascultare în liniște, observatorul rulează înregistrarea cu vocea păsării ogorului

Pătrat în județul Brașov

Observatorul se deplasează în teren folosind dispozitivul GPS pentru a localiza un punct de monitorizare

Observatorul notează momentul începerii ascultării dintr-un punct de monitorizare

Observatorul ascultă în liniște timp de 5 minute emisiile sonore ale speciilor-țintă aflate în preajma punctului de monitorizare

Observatorul folosește o sursă de lumină slabă (în acest caz, display-ul smartphone-ului) pentru a putea nota observațiile în formularul de teren

Nivelul de pregătire al observatorilor

Este necesară recunoașterea tuturor tipurilor de voce ale speciilor-țintă (vocile masculilor, femelelor, cele de alarmă etc). Deși vocea teritorială a masculilor este caracteristică, celelalte tipuri de voci pot fi confundate.
Este necesară experiență în conducerea unui vehicul 4x4 în condiții de teren adeseori grele.

Pentru implementarea metodologiei în anumite zone mai restrânse ca suprafață (SPA-uri, alte arii protejate, evaluări locale), pot fi justificate câteva modificări. Acestea pot asigura o mai bună acoperire a speciilor-țintă și obținerea unor date mai exacte pentru anumite scopuri sau pot oferi variante mai eficiente, adaptate condițiilor locale. Aceste modificări pot viza atât adaptarea eșantionajului (cu păstrarea în linii mari a metodologiei), adaptarea metodologiei sau chiar și implementarea unor metodologii alternative, complet diferite. Indiferent de metodologia folosită, pentru a asigura comparabilitatea datelor și obținerea de informații legate de tendințele populațiilor, această metodologie trebuie respectată în totalitate în evaluările ulterioare.
România, ca țară membră a Uniunii Europene, are obligația de a raporta, o dată la 6 ani, atât efectivele, respectiv tendințele populațiilor naționale ale tuturor speciilor de păsări, cât și efectivele, respectiv tendințele populațiilor speciilor listate în Anexa 1 a Directivei Păsări din Ariile de Protecție Specială Avifaunistică (SPA-uri). Cu toate că eșantionajul național acoperă parțial și SPA-urile, ar fi de preferat ca datele din schema națională să fie completate de monitorizarea realizată de către administratorii siturilor, ca parte a implementării planurilor de management. Condiția esențială și indispensabilă a utilizării acestora este compatibilitatea lor cu datele colectate prin schema națională. Din acest motiv este ferm recomandată utilizarea metodologiei naționale, adaptată nevoilor locale. Coordonatorul național al schemei poate oferi asistență în acest scop, este deci recomandată contactarea lui.
Pot exista multe situații în care, din anumite motive (eficiență, dorința de a obține date de calitate superioară, mai exacte, date cu caractere diferite), este complet justificată aplicarea unei metode diferite, incompatibile cu schema națională. Vor fi prezentate mai jos câteva alternative, dar lista nu poate fi considerată completă.

A. Adaptarea eșantionajului

Eșantionajul național se bazează pe puncte de observație grupate în pătrate de 10x10 km ale caroiajului ETRS. În cazul evaluărilor locale, de cele mai multe ori va fi necesară realizarea unui eșantionaj adaptat condițiilor locale, pentru că multe pătrate de 10x10 km ale caroiajului ETRS se vor suprapune numai parțial cu zona vizată. Singurul aspect care este esențial pentru păstrarea compatibilității cu evaluarea națională este ca unitățile de eșantionaj să fie punctele de observație amplasate în habitate deschise și semideschise.
Menționăm că metodologia națională vizează o listă mai lungă de specii, dintre care numai o parte sunt specii listate în Anexa 1 a Directivei Păsări. Totodată, multe SPA-uri au fost desemnate numai pentru o parte dintre acestea. Prin urmare, este posibil ca eșantionajul să fie realizat la nivel local, fiind concentrat exclusiv pe habitatul unei specii (de exemplu pe pășunile de câmpie pentru evaluarea păsării ogorului). Acest tip de eșantionaj este justificat pe plan local, dar utilizarea datelor obținute astfel în analizele naționale trebuie făcută cu precauție.
Prezentăm și un exemplu pentru realizarea eșantionajului pe plan local, dar există multe alternative corecte. Principiile realizării eșantionajelor sunt prezentate în detaliu în literatura de specialitate, de autori precum Bibby et al. (2000) sau Gregory et al. (2004). Vom prezenta aici un exemplu de selectare sistematică a punctelor de observație. Eșantionajul se va baza pe pătratele de 2,5x2,5 km ale caroiajului ETRS, care se suprapun cu zona de studiu. Amplasarea punctelor poate fi realizată conform celor descrise mai sus. Trebuie definită proporția punctelor, care trebuie completată – de ex. 33% din totalul punctelor. În concordanță cu acest scop, ca puncte prioritare pot fi desemnate fiecare al treilea punct. Dacă unul dintre puncte nu este accesibil, poate fi înlocuit cu unul dintre cele două puncte învecinate, neincluse între punctele prioritare.
În zonele cu suprafață mică poate fi luată în considerare și evaluarea completă a zonei de studiu. În acest caz este recomandată amplasarea punctelor de observație la distanțe mai mici unul de celălalt (de ex. la 600-800 m), chiar dacă prin această metodă vor fi suprapuneri în exemplarele observate.

B. Adaptarea metodei naționale în vederea obținerii unor date mai exacte

Există posibilități prin care metoda națională poate fi modificată ușor, în așa fel încât să ofere date mai exacte, mai adecvate scopurilor definite, dar să fie păstrată și compatibilitatea cu datele colectate prin schema națională. Esența, în acest caz, este realizarea metodei conform schemei naționale, completând cu elemente adiționale.
Cea mai evidentă completare care poate aduce beneficii considerabile ar fi repetarea observațiilor. Important este ca cel puțin una dintre sesiuni să fie realizată în perioada definită de metodologia națională, iar restul elementelor metodologiei să fie păstrate neschimbate. Repetarea de 2-3 ori a observațiilor într-un an poate aduce un plus considerabil în precizia estimării populației locale. Repetările trebuie făcute în perioadele relevante speciei-țintă. De exemplu, observațiile realizate pentru cristelul de câmp pot fi realizate în perioada 10 mai - 30 iunie.
Repetarea observațiilor împreună cu acoperirea completă a zonei de studiu pot aduce rezultate foarte precise în ceea ce privește populația cuibăritoare din zona vizată. În acest caz ‒ în care, deși contrar metodei cartării teritoriilor, observațiile se fac în puncte ‒ este recomandată urmărirea principiilor acestei metode. Sunt recomandate, totodată, minimum 3, dar preferabil mai multe vizite. Pentru o prezentare detaliată a metodei cartării teritoriilor vezi, de exemplu, Bibby et al. (2000).
O altă metodă, prin care poate fi crescută detectabilitatea speciilor, este stimularea lor vocală. Dat fiind faptul că aplicarea metodei standard naționale nu necesită efort mare (5 minute de ascultare în liniște), se recomandă ca și în cazurile în care va fi folosită stimularea vocală să fie realizate mai întâi observațiile standard, adică procedura să fie similară celei descrise pentru pasărea ogorului.

C. Alte metode, incompatibile cu metoda națională

Unele dintre speciile vizate își desfășoară activitatea principală în afara perioadei monitorizării naționale, astfel, dacă se dorește obținerea unor date care, pe lângă analizele de tendință, permit și calcularea de efective mai exacte, observațiile trebuie realizate în alte perioade ale anului, eventual ale zilei. De exemplu, estimarea efectivelor de cucuvea nu este posibilă din datele obținute în această perioadă, pentru că este detectată o proporție foarte mică din exemplarele prezente. O perioadă mult mai adecvată pentru recensământul speciei ar fi sfârșitul lunii februarie și luna martie. Totodată, diferă și perioada zilei în care este cea mai activă, aceasta fiind amurgul.
Pentru unele specii, anumite date pot fi obținute și în cursul evaluărilor efectuate în timpul zilei. De exemplu, cristelul de câmp sau privighetorile sunt active și dimineața devreme. Cu toate că detectabilitatea este mai scăzută dimineața, datele colectate printr-o metodă de numărare din puncte (de exemplu metoda monitorizării păsărilor comune) sau de pe transecte liniare pot fi folosite cel puțin pentru calcule de tendințe. Pentru descrierea metodelor de numărare din puncte sau de pe transecte, vezi, de exemplu, Bibby et al. (2000) sau Gregory et al. (2004).

Sunt două modalități de colectare a datelor din teren:

1. dacă există posibilitatea, este recomandată notarea observațiilor într-o aplicație de telefon mobil, astfel putând fi încărcate direct într-o bază de date on-line.
2. pe formularele tipărite, după care vor fi încărcate manual într-o bază de date sau în alt format electronic - de ex. Excel.

Track-ul GPS

Este obligatorie înregistrarea unui track GPS, atât în cursul verificării punctelor din timpul zilei, cât și în cursul efectuării observațiilor din timpul nopții. Track-ul trebuie să conțină și informația de timp pentru fiecare track-point înregistrat.

Exemplu de înregistrare a observațiilor cu ajutorul unei aplicații mobile:

În aplicația legată la baza de date OpenBirdMaps se selectează task-ul
„Monitorizarea păsărilor nocturne” și se inițiază o listă de observații prin
selectarea primei specii observate. Se continuă prin precizarea numărului
de exemplare observate, a sexului acestora (dacă este posibil) și a vârstei
acestora (dacă este posibil).

Se continuă introducerea datelor prin selectarea statutului exemplarelor.
Se pot adăuga comentarii (observații) și se precizează ora observației.
Se repetă pașii anteriori pentru toate observațiile din unitatea de eșantionaj.

La încheierea observațiilor din unitatea de eșantionaj se completează
câmpurile comune: se selectează codul pătratului și al punctului, se
selectează intensitatea vântului, se precizează nebulozitatea (în zeci
de %), se completează numele observatorilor, data și se pot scrie
comentarii (observații) referitoare la respectiva listă de observații.

În final, se precizează dacă s-a reușit completarea observațiilor
în conformitate cu metodologia.

Pentru ca datele colectate să poată fi folosite pentru îndeplinireabscopului metodologiei, acestea trebuie să conțină un set minim de informații.
Pe lângă informațiile esențiale, le enumerăm și pe cele opționale, dar recomandate.

Se vor nota pentru fiecare punct de observație:
• data;
• ora exactă a începerii observațiilor;
• codul punctului de observație;
• numele observatorilor;
• condițiile meteo: intensitatea vântului (scara Beaufort), nebulozitatea (%).

Se vor nota pentru fiecare specie înregistrată:
• Coordonatele geografice ale punctului în care a fost observată specia – după caz:
- locul din teren, desenat pe hartă, în care a fost observată specia-țintă (opțional și pentru alte specii observate);
- locul punctului de observație pentru alte specii observate.
• Specia;
• Numărul de exemplare;
• Sexul (dacă este cazul);
• Vârsta (dacă este cazul);
• Codul de cuibărit (dacă este cazul);
• Mențiuni (opțional).

Informații auxiliare:
• Traseele (track-urile) înregistrate în cursul verificării punctelor din timpul zilei, cât și în cursul efectuării observațiilor din timpul nopții. Track-ul trebuie să conțină și informația de timp pentru fiecare track-point înregistrat.
• Coordonatele geografice (punctele GPS) ale punctelor de observație mutate.

Coordonatorul trebuie să arhiveze și să păstreze toate datele colectate (atât cele legate de specii, cât și datele auxiliare, precum trasee și poze), pentru a fi accesibile în cazul necesității unor analize.

Pentru implementarea în condiții optime a metodologiei este nevoie de următoarele echipamente:

• mașină de teren (4x4);
• formularele de teren și hărțile;
• smartphone-ul cu GPS, cu bateria încărcată, sau un dispozitiv GPS dedicat;
• un stick cu vocea păsării ogorului pentru stimularea vocală (dacă este cazul);
• megafon sau alte boxe suficient de puternice, încât înregistrarea să fie clar audibilă de la o distanță de 600 m (dacă este cazul);
• fișierele cu punctele de observație încărcate pe GPS sau telefon;
• o baterie externă – powerbank – în special în cazul în care se utilizează o aplicație pe telefon pentru orientare, înregistrarea track-ului GPS sau înregistrarea observațiilor, este foarte important să ne asigurăm că bateria telefonului nu se va descărca în timpul observațiilor;
• binoclu;
• îmbrăcăminte și încălțăminte potrivite (haine călduroase, bocanci impermeabili etc.).

Anexa 1 - Formular de teren (necompletat)

Anexa 1 - Formular de teren (completat)