Huhurez mare

Strix uralensis

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Huhurezul mare este o specie cu distribuție eurasiatică, limita vestică a arealului său fiind Germania, iar cea vestică Japonia și Coreea. Exceptând zona muntoasă din Europa, specia se încadrează între 65° latitudine nordică și limita sudică a taigalei. În zona central-europeană se regăsește subspecia S.u. macroura, în Polonia și Sandinavia S.u. liturata, iar populația din munții Ural și la vest de aceștia face parte din subspecia nominală (S.u. uralensis). În Europa Centrală trăiește în zone înalte, preferând pădurile de foioase.

POPULAȚIE

Populaţia europeană este relativ mică şi cuprinde între 50.000 și 143.000 de perechi cuibăritoare, ceea ce reprezintă un sfert din populația globală a speciei, tendința fiind crescătoare.
În România cuibăresc în medie 20.985 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Huhurezul mare este o pasăre caracteristică zonelor acoperite cu păduri de foioase şi mixte, care au largi suprafeţe deschise. În România apare până la o altitudine de 1.600 m. Este o specie preponderent sedentară, deși în iernile grele coboară în zone mai joase. Huhurezi mari pot fi observați iarna şi în vecinătatea satelor şi în parcuri, căutând hrană.
Vânează pândind de pe crengi, iar hrana sa principală o constituie micromamiferele, dar din dieta lui mai fac parte și insecte mari, broaște și păsări precum porumbei, mierle, sturzi și chiar galinacee. Surplusul de hrană poate fi depozitat fie la cuib, fie în ascunzători apropiate acestuia. Este o specie activă noaptea, în special după asfinţit şi înainte de răsărit.
Longevitatea maximă cunoscută este de 23 de ani și opt luni. Atinge maturitatea sexuală la un an.
În perioada cuibăritului masculii îşi anunţă prezenţa prin cântec. Cântecul masculului este alcătuit dintr-o secvenţă de sunete grave, care se repetă la un interval de 10-50 de secunde. De multe ori se aud duete ale celor doi parteneri. Îşi păstrează teritoriul mai mulţi ani şi este o specie monogamă pe întreaga durată a vieţii. Deşi este o pasăre discretă de-a lungul anului, în perioada cuibăritului şi mai ales înainte de părăsirea cuibului de către pui, adulții devin foarte agresivi cu orice intrus. Femelele sunt mai agresive decât masculii. Cuibăreşte în scorburi prezente în trunchiul copacilor, în cuiburi mai vechi ale altor specii de păsări sau chiar veverițe, în cuiburi artificiale, fisuri ale stâncilor şi chiar în clădiri abandonate. Femela depune în mod obişnuit 3-4 ouă de culoare albă în ultima parte a lunii martie şi prima jumătate a lunii aprilie, cu o dimensiune medie de 49,5 x 41,5 mm. Incubaţia începe la depunerea primului ou, durează în jur de 28-35 de zile şi este asigurată numai de către femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii eclozează la intervale diferite, după cum a fost depus oul; aceștia sunt hrăniţi de ambii părinţi şi părăsesc cuibul după circa 35 de zile. Ei pot zbura relativ bine la vârsta de 45 de zile, însă nu pleacă din teritoriul părinților și sunt hrăniţi în continuare de către aceștia timp de încă 2 luni.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului, inclusiv din cauza schimbării folosirii terenurilor.
- Poluarea; contaminarea prin produse agricole.
- Pierderea și deteriorarea zonelor de reproducere și de aglomerare.
- Disponibilitatea hranei.
- Braconajul.
- Perturbările cauzate de activități antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Asigurarea resurselor de hrană și întreținere corespunzătoare zonelor învecinate locurilor de reproducere.
- Interzicerea distrugerii cuiburilor ocupate sau a locurilor de cuibărit.
- Conservarea, crearea și promovarea terenurilor necultivate cu vegetație corespunzătoare.
- Menținerea miriștilor și interzicerea arderii acestora.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și
persistență minimă trebuie aplicată pe terenurile de reproducere numai în afara perioadei de reproducere.
- Menținerea managementului adecvat al miriștii în zonele unde a fost efectuat tradițional.
- Controlul și evitarea capturării ilegale și distrugerii cuiburilor.
- Amplasarea cuiburilor artificiale.
- Garantarea securității păsărilor prin managementul cablurilor de telecomunicație sau de transport al energiei; adaptarea amplasării noilor cabluri electrice la standardele naționale.
- Identificarea și managementul zonelor unde mortalitatea cauzată de drumuri este ridicată.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Huhurez mare (Strix uralensis)