7.2. Protocol de monitorizare pentru huhurezul mare (Strix uralensis) și huhurezul mic (Strix aluco)

Huhurez mic (Strix aluco)

Metodologia descrisă mai jos are drept scop evaluarea periodică a celor două specii de huhurezi, și anume huhurezul mic (Strix aluco) și huhurezul mare (Strix uralensis). Ambele specii sunt caracteristice habitatelor forestiere din România. În urma implementării metodologiei, se urmărește în primul rând monitorizarea celor două specii, care să permită în timp detectarea tendințelor populațiilor speciilor-țintă la nivel național, respectiv la nivelul Ariilor de Protecție Specială Avifaunistică.
Suplimentar, datele obținute astfel pot fi folosite (împreună cu alte date disponibile) și în alte scopuri, precum estimarea efectivelor naționale și din Ariile de Protecție Specială Avifaunistică, distribuția speciilor sau realizarea modelelor de abundență și prezență/absență ale speciilor-țintă.

Huhurez mare (Strix uralensis)

Realizarea eșantionajului la nivel național pentru această metodologie a pornit de la habitatul principal al celor două specii-țintă: atât huhurezul mare, cât și huhurezul mic sunt specii caracteristice habitatelor forestiere. Astfel, punctul de plecare pentru realizarea eșantionajului a fost distribuția habitatelor forestiere la nivel național.

În eșantionajul elaborat conform metodologiei, unitatea de bază este punctul. În total au fost amplasate 2.703 unități de eșantionaj (puncte), dintre care este prevăzută efectuarea a minimum 1.189. Punctele sunt grupate pentru accesibilitate și eficientizarea colectării datelor în pătrate de 10x10 kilometri, bazate pe grilajul ETRS. Numărul punctelor per pătrat variază de la 1 la 25 și depinde, în primul rând, de acoperirea pătratului cu habitate forestiere, iar în al doilea rând, de metoda amplasării punctelor, care s-a realizat diferit în 2013, când metodologia a fost elaborată, respectiv în 2020:

• În 2013 au fost amplasate 19 puncte în mod aleatoriu în fiecare pătrat, cu condiția ca distanța dintre ele să fie de cel puțin 1,2 km. În pasul următor au fost păstrate în eșantionaj acele puncte care au avut habitate forestiere în raza de 600 m a punctului. Restul punctelor au fost eliminate. Numărul punctelor păstrate într-un pătrat a variat de la 1 la 19. Acest pas a fost urmat de mutarea punctelor, pe baza unor hărți satelitare, pe cel mai apropiat drum existent din vecinătatea sau interiorul pădurilor, facilitând astfel accesul la puncte. Au fost folosite drumuri de orice tip, aparent accesibile cu o mașină de teren, de la drumurile de asfalt, drumurile pietruite, până la drumurile de pământ. Din cauza faptului că, în realitate, multe puncte sunt inaccesibile pe teren, evaluatorii trebuie să acceseze în fiecare pătrat minimum 50% dintre puncte, rotunjit în sus în cazul numerelor impare. Astfel, numărul minim al punctelor care trebuie accesate variază de la 1 la 10. Eșantionajul din 2013 nu a fost modificat.
• Alegerea randomizată a punctelor din 2013 a rezultat în medie, la nivelul întregului eșantionaj, o acoperire adecvată a pătratelor, dar la nivelul pătratelor individuale s-a observat o variabilitate considerabilă. Astfel, unele pătrate erau supraacoperite, altele subacoperite. Pentru micșorarea variabilității în acoperire, în cazul pătratelor nou desemnate în 2020 a fost urmărită o abordare diferită, care s-a bazat pe alegerea sistematică a punctelor. Pătratele de 10x10 km pot fi împărțite în 25 de pătrate de 2x2 km. Punctele de pornire în acest caz au fost cele 25 de centre (coordonate centrale) ale pătratelor de 2x2 km. Dacă un pătrat de 2x2 km a conținut habitate forestiere, punctul a fost păstrat, dacă nu, eliminat. Astfel, contrar metodei folosite în 2013, s-a asigurat amplasarea de puncte în fiecare parte a pătratului de 10x10 km cu habitate adecvate. După acest pas, punctele au fost mutate pe cele mai apropiate drumuri din interiorul sau din imediata vecinătate a habitatelor forestiere din pătratul de 2x2 km respectiv, similar procedurii aplicate în 2013. Dacă prin mutarea punctelor distanța dintre două puncte din pătrate învecinate a fost mai mică de 1,2 km, unul dintre puncte a fost eliminat. La sfârșitul acestei proceduri au fost obținute pătrate de 10x10 km, cu un număr variabil de 1-25 de puncte. Numărul minim de puncte care trebuie completate în aceste pătrate este egal cu numărul total de puncte din pătrat, împărțit la 2 și înmulțit cu 0,76. Acesta din urmă este un factor de corecție care reprezintă proporția dintre numărul maxim de puncte din eșantionajul din 2013, adică 19, împărțit la numărul maxim de puncte din 2019, adică 25, rotunjit. Aplicarea factorului de corecție este necesară pentru ca în cele două metodologii de selectare a punctelor să rezulte un număr identic de puncte care trebuie completate (adică 1-10 puncte).

În total, la nivel național, în grila de eșantionaj pentru această metodologie au fost desemnate 182 de pătrate de 10x10 km. Elaborarea eșantionajului a fost realizată în mai mulți pași, ținând cont de mai multe aspecte:

1. În 2013 eșantionajul a inclus 110 pătrate selectate în mod randomizat (randomizare simplă). Cele 94 de pătrate completate în 2013-2014 au fost păstrate în eșantionaj. Dintre cele 16 care nu au fost completate, unele au fost eliminate, în vederea obținerii unei acoperiri mai uniforme (vezi la punctul 2).
2. Randomizarea simplă utilizată în 2013 a rezultat într-o distribuție ușor inegală a pătratelor la nivel național, cu suprafețe relativ mari neacoperite și aglomerarea pătratelor în alte zone. Totodată, în unele cazuri, habitatele rare (de ex. pădurile din Câmpia de Vest, din Lunca Dunării, Delta Dunării) sau mai comune (pădurile compacte din Podișul Moldovei) din anumite regiuni erau slab reprezentate. În regiunile în care pădurile sunt rare și au în general suprafață redusă este clar că ponderea populațiilor speciilor-țintă este nesemnificativă pe plan național. Dar lipsa datelor a generat probleme la nivelul hărților de distribuție și al hărților obținute prin modelare statistică. Prin urmare este necesară acoperirea lor. Pentru prevenirea acestor probleme, eșantionajul a fost completat urmărind principiile eșantionajului sistematic și aleatoriu bazat pe stratificare, în felul următor:
• în fiecare suprafață de 50x50 km fără pătrat, a fost ales, în mod aleatoriu, un pătrat de 10x10 km, dar cu condiția să nu fie învecinat cu un alt pătrat de 10x10 km deja selectat;
• în cazul în care un habitat era insuficient acoperit în pătratele învecinate, a fost ales, în mod aleatoriu, un pătrat de 10x10 km care a inclus habitatul respectiv (habitatele acoperite bine au fost excluse de la selectare);
• în Podișul Moldovei completările au vizat exclusiv pădurile mai întinse, pădurile mici fiind suficient acoperite.
Prin acest procedeu eșantionajul a fost completat la 171 pătrate.
3. Datorită obligației de a raporta separat populațiile din siturile Natura2000 ale speciilor de păsări din Anexa 1 a Directivei Păsări, a fost necesară completarea eșantionajului și ținând cont de acest aspect. Principiul, în acest caz, a fost ca fiecare SPA cu suprafață de pădure semnificativă din arealul de distribuție a huhurezului mare (huhurezul mic nu figurează în Anexa 1 a Directivei Păsări) să conțină cel puțin un pătrat de 10x10 km care se suprapune în mare parte cu SPA-ul respectiv.
Urmând acest principiu, au fost alocate alte 11 pătrate în SPA-urile neacoperite până la acest punct.

Figura 1. Harta cu distribuția eșantionajului

Repetabilitatea
Este recomandată repetarea evaluării complete cel puțin o dată la 6 ani, dar preferabil o dată la 3 ani.

Numărul ieșirilor pe teren
Într-un an de monitorizare observațiile trebuie efectuate o singură dată.

Perioada observațiilor în teren

În pătratele noi, perioadele pentru completarea observațiilor sunt:
• în zona de câmpie: 1 octombrie - 30 noiembrie, 15 februarie - 31 martie;
• în zona de deal și munți joși: 1 octombrie - 30 noiembrie, 1 - 31 martie;
• în zona montană: 15 martie - 15 aprilie (excepțional, 30 aprilie).

Pentru pătratele repetate, data repetării observațiilor trebuie stabilită într-un interval de maximum 3 săptămâni (± 10 zile) de la data efectuării observației inițiale. De exemplu, dacă observațiile au fost efectuate prima dată în data de 15 noiembrie, perioada observațiilor va fi 5 - 25 noiembrie.

Intervalul orar
Observațiile vor fi efectuate noaptea (pot fi începute în amurg, când este aproape întuneric). Parcurgerea unui pătrat trebuie realizată, pe cât se poate, într-o singură noapte. În cazul în care intervine ceva imprevizibil, punctele acoperite până în momentul respectiv nu trebuie repetate, dar observațiile vor trebui continuate în cel mai scurt timp posibil, preferabil în noaptea următoare.

Condițiile meteorologice
Observațiile trebuie efectuate în condiții meteorologice favorabile.
Trebuie evitate vântul puternic (peste 3 pe scara Beaufort) sau condițiile de ploaie, ninsoare sau ceață.

Echipele de observatori
Din motive de siguranță, observațiile vor fi efectuate în echipe de câte două persoane.

Strix aluco (huhurez mic)

Speciile-țintă sunt:

• Strix aluco (huhurez mic);
• Strix uralensis (huhurez mare).

În afara speciilor-țintă se vor nota, în mod obligatoriu, și toate celelalte specii observate în puncte, în cursul observațiilor standard. Oriunde, în cursul ieșirilor în teren din cadrul schemei (în pătrat sau în afara acestuia), dar mai ales la verificarea din timpul zilei a punctelor de observație, se recomandă colectarea de date și despre celelalte specii de păsări observate.

Strix uralensis (huhurez mare)

Huhurez mic, Huhurez mare

Selectarea punctelor de observație și verificarea accesului la acestea

Numărul punctelor de observație

Pătratele au un număr variabil de puncte, desemnat în funcție de acoperirea terenului cu păduri și de metodologia de desemnare. Este prevăzută realizarea a câte 10 puncte/zi, dacă acest lucru este posibil:
• În cazul în care este desemnat un singur pătrat pentru o zi este obligatorie realizarea a 10 puncte. Dacă acest lucru nu este posibil, deoarece nu sunt accesibile punctele sau, în câteva cazuri, numărul punctelor va fi prea mic, atunci trebuie neapărat realizat numărul minim de puncte (care va fi indicat pentru fiecare pătrat în parte).
• În cazul în care sunt desemnate 2-3 pătrate pe zi, deși este recomandată, nu mai este obligatorie realizarea a 10 puncte, deoarece la timpul efectuării observațiilor se adaugă și timpul petrecut pe drumul dintre pătrate.

Verificarea accesibilității punctelor

Parcurgerea prealabilă a punctelor în timpul zilei este obligatorie pentru:
• familiarizarea cu condițiile de teren din motive de siguranță. Deoarece recensământul are loc noaptea este preferabil ca participanții să identifice punctele de observație în timpul zilei, când pot fi identificate cele mai ușoare căi de acces, obstacolele și pericolele potențiale.
• verificarea accesibilității punctelor de observație.

Pentru o mai bună orientare în teren se poate folosi, în paralel cu GPS-ul dedicat, o harta satelitară (de exemplu Google Satellite) care oferă informații mai detaliate legate de habitate, relief etc. Pe GPS se înregistrează track-ul și punctele selectate.

Observatorul constată inaccesibilitatea unui punct (accesul blocat de o proprietate înconjurată de gard).

Punctul inaccesibil este repoziționat la o distanță de până la 150 m de locația inițială, cu respectarea habitatului.

Selectarea și (re)localizarea punctelor

Alegerea punctelor de observație se face pe baza următoarelor reguli:

1. Repetarea punctelor realizate în cursul evaluărilor precedente este esențială. De asemenea, este esențială accesarea acestor puncte, dacă este necesar chiar și parcurgând distanțe mai mici pe jos, dacă acest lucru nu este periculos.
Lista acestor puncte va fi transmisă observatorilor odată cu pătratele. Dacă unul dintre puncte nu poate fi accesat, acesta poate fi înlocuit cu un punct nou. Punctele înlocuitoare se vor alege dintre cele enumerate la punctul 2 sau, dacă este necesar, (nu mai sunt puncte necompletate accesibile) la punctele 3, 4 și 5.
2. În pătratele noi, punctele prioritare sunt: 1, 4, 7, 10, 11, 13, 16, 19, 22, 25. Prima dată se va încerca accesarea lor.
3. Dacă există puncte inaccesibile între cele prioritare, pot fi înlocuite cu oricare dintre punctele: 2, 8, 14, 20, 21.
4. Dacă este necesară, poate fi continuată înlocuirea punctelor cu oricare dintre punctele: 3, 9, 15, 17, 23.
5. Dacă este necesară, poate fi continuată înlocuirea punctelor cu oricare dintre punctele: 5, 6, 12, 18, 24.

Respectarea localizării punctelor alese este obligatorie, cu excepția următoarelor cazuri:

• Punctele repetate, ale căror localizări inițiale nu pot fi menținute, pot fi mutate numai la distanțe mici (max. 150 m), dar numai dacă nu se schimbă semnificativ habitatul acoperit.
• Punctele noi:
- pot fi omise punctele de care nu ne putem apropia la o distanță mai mică de 300 m (de ex. sunt îngrădite sau se află în apropierea unei surse de pericol, precum o stână);
- dacă locul punctului este inaccesibil (de ex. se află într-un tufăriș întins, pe versant, creastă fără drum sau alte zone imposibil de accesat), dar pe o rază de 300 m de acesta există un loc accesibil, locul punctului trebuie mutat cât mai în apropiere, ținând cont ca acesta să nu fie la o distanță mai mică de 1 km de cel mai apropiat punct învecinat;
- dacă amplasarea punctului nu oferă condiții optime pentru efectuarea observațiilor (de ex. este după creastă, există o stână, pârâu sau case de locuit etc.) și există un loc mai bun pe o rază de 300 m, se recomandă mutarea acestuia;
- dacă vreun punct este eliminat sau mutat, acest lucru, dar și cauzele modificării trebuie menționate în formular, la secțiunea Observații;
- dacă vreun punct a fost mutat la peste 100 m de locul inițial, noua locație trebuie marcată cu GPS-ul.

Figura 2. Harta de detaliu privind amplasarea unităților de eșantionaj

Playback-ul va fi utilizat pentru a stimula vocalizarea exemplarelor teritoriale, acestea manifestând de obicei o reacție agresivă împotriva intrușilor. Astfel poate fi crescută eficiența detectării exemplarelor prezente.
• Observațiile vor fi începute cu 1 minut de ascultare în liniște;
• Apoi, 5 minute de playback al vocii teritoriale a huhurezului mic și 2 minute de ascultare în liniște;
• Vor urma 5 minute de playback a vocii teritoriale a huhurezului mare și 2 minute de ascultare în liniște, cu repetare de 2 ori. În timpul playback-ului sunt necesare distanțarea de megafon/boxe la 50-100 m și ascultarea în perfectă liniște, în toate direcțiile.
• În cazul tuturor exemplarelor auzite/observate trebuie estimată distanța (dacă este posibil) de unde a fost detectat sunetul pentru prima oară. Va fi marcat acest loc pe hartă (prin desenarea unui punct). Dacă există probabilitatea sau certitudinea că a fost auzit un exemplar detectat deja și de pe alt punct, se va nota obligatoriu acest lucru în formular, la capitolul Observații (suprapunere).

Observator în punct, rulând playback-ul și ascultând

Observator în timpul rulării playback-ului, notând o observație

După terminarea observațiilor, vor fi marcate pe hartă locurile în care au fost detectate exemplarele speciilor-țintă.
Dacă există certitudinea că a fost identificată o pereche care vocaliza din același loc, atunci aceasta primește același cod (adică în fiecare dintre rubricile datelor referitoare la femelă, respectiv la mascul se va trece același cod). Perechile se pot trece însă și pe același rând. Dacă nu se poate decide cu siguranță câte exemplare se aud dintr-un punct, pot fi folosite intervale (de ex. 2-3 exemplare).

Exemplar de huhurez mic identificat în preajma unui punct, după ce a răspuns la playback

Exemplar de huhurez mare identificat în preajma unui punct, după ce a răspuns la playback

În cazul fiecărui exemplar observat trebuie notat când a fost observat pentru prima dată, cu folosirea următoarelor coduri:

1. văzut înaintea începerii playback-ului;
2. auzit înaintea începerii playback-ului;
3. reacție în timpul playback-ului vocii huhurezului mic;
4. reacție în cele 2 minute de liniște după playback-ul vocii huhurezului mic;
5. reacție în timpul primelor 5 minute de playback al vocii huhurezului mare;
6. reacție în timpul pauzei de 2 minute de liniște între cele două perioade de playback al vocii huhurezului mare;
7. reacție în a doua perioadă de 5 minute de playback al vocii huhurezului mare;
8. reacție în cele 2 minute de liniște după playback-ul vocii huhurezului mare.

În cazul fiecărui exemplar auzit/văzut trebuie notat tipul reacției/vocii cu următoarele coduri:

Huhurez mic:
0. văzut, fără reacție vocală;
1. voce teritorială mascul;
2. voce tip femelă.

Huhurez mare:
0. văzut, fără reacție vocală;
1. voce teritorială mascul;
2. voce teritorială crescendo;
3. voce teritorială tip femelă;
4. voce de alarmă;
5. voce „lătrat”.

Nivelul de pregătire al observatorilor

Este necesară recunoașterea tuturor tipurilor de voce a speciilor-țintă (vocile masculilor, femelelor, cele de alarmă etc.). Deși vocea teritorială a masculilor este caracteristică, celelalte tipuri de voci pot fi confundate.
Este necesară experiența în conducerea unui vehicul 4x4 în condiții de teren adeseori grele.

Pentru implementarea metodologiei în anumite zone mai restrânse ca suprafață (SPA-uri, alte arii protejate, evaluări locale), pot fi justificate câteva modificări. Acestea pot asigura o mai bună acoperire a speciilor-țintă și obținerea unor date mai exacte pentru anumite scopuri sau pot oferi variante mai eficiente, adaptate condițiilor locale. Aceste modificări pot viza atât adaptarea eșantionajului (cu păstrarea în linii mari a metodologiei), adaptarea metodologiei sau chiar și implementarea unor metodologii alternative, complet diferite. Indiferent de metodologia folosită, pentru a asigura comparabilitatea datelor și obținerea de informații legate de tendințele populațiilor, această metodologie trebuie respectată în totalitate în evaluările ulterioare.
România, ca țară membră a Uniunii Europene, are obligația de a raporta, o dată la 6 ani, atât efectivele, respectiv tendințele populațiilor naționale ale tuturor speciilor de păsări, cât și efectivele, respectiv tendințele populațiilor speciilor listate în Anexa 1 a Directivei Păsări din Ariile de Protecție Specială Avifaunistică (SPA-uri). Cu toate că eșantionajul național acoperă parțial și SPA-urile, ar fi de preferat ca datele din schema națională să fie completate de monitorizarea realizată de către administratorii siturilor, ca parte a implementării planurilor de management. Condiția esențială și indispensabilă a utilizării acestora este compatibilitatea lor cu datele colectate prin schema națională. Din acest motiv este ferm recomandată utilizarea metodologiei naționale, adaptată nevoilor locale. Coordonatorul național al schemei poate oferi asistență în acest scop, este deci recomandată contactarea lui.
Pot exista multe situații în care, din anumite motive (eficiență, dorința de a obține date de calitate superioară, mai exacte, date cu caractere diferite), este complet justificată aplicarea unei metode diferite, incompatibile cu schema națională. Vor fi prezentate mai jos câteva alternative, dar lista nu poate fi considerată completă.

A. Adaptarea eșantionajului

Eșantionajul național se bazează pe puncte de observație grupate în pătrate de 10x10 km ale caroiajului ETRS. În cazul evaluărilor locale, de cele mai multe ori va fi necesară realizarea unui eșantionaj adaptat condițiilor locale, pentru că multe pătrate de 10x10 km ale caroiajului ETRS se vor suprapune numai parțial cu zona vizată. Singurul aspect care este esențial pentru păstrarea compatibilității cu evaluarea națională este ca unitățile de eșantionaj să fie punctele de observație amplasate în interiorul sau în imediata vecinătate a habitatelor forestiere, cu o distanță minimă de 1 km între ele.
Prezentăm și un exemplu pentru realizarea eșantionajului pe plan local, dar există multe alternative corecte. În zonele cu suprafață redusă poate fi luată în considerare și evaluarea completă a zonei de studiu. Principiile realizării eșantionajelor sunt prezentate în detaliu în literatura de specialitate, de autori precum Bibby et al. (2000) sau Gregory et al. (2004). Vom prezenta aici un exemplu de selectare sistematică a punctelor de observație. Eșantionajul se va baza pe pătratele de 2x2 km ale caroiajului ETRS, care se suprapun cu zona de studiu. Amplasarea punctelor poate fi realizată conform celor descrise la capitolul 7.2.2. Schema de monitorizare. Trebuie definită proporția punctelor care trebuie completate, de ex. 33% din totalul punctelor. În concordanță cu acest scop, ca puncte prioritare pot fi desemnate fiecare al treilea punct. Dacă unul dintre puncte nu este accesibil, poate fi înlocuit cu unul dintre cele două puncte învecinate, neincluse între punctele prioritare.

B. Adaptarea metodei naționale în vederea obținerii unor date mai exacte

Există modalități prin care metoda națională poate fi modificată ușor, în așa fel încât să ofere date mai exacte, mai adecvate scopurilor definite, dar să fie păstrată și compatibilitatea cu datele colectate prin schema națională. Esența în acest caz este realizarea metodei conform schemei naționale și completarea rezultatelor sale cu elemente adiționale. Cea mai evidentă completare, care poate aduce beneficii considerabile, ar fi repetarea observațiilor. Important este ca cel puțin una dintre sesiuni să fie realizată în perioada definită de metodologia națională, restul elementelor metodologiei fiind păstrate neschimbate. Repetarea de 2-3 ori a observațiilor într-un an poate aduce un plus considerabil în precizia estimării populației locale.

C. Alte metode, incompatibile cu metoda națională

Dat fiind faptul că, fără stimulare vocală, evaluarea celor două specii este destul de ineficientă (Zuberogoitia et al., 2008), este ferm recomandată utilizarea unei metode bazate pe stimulare vocală, caz în care este recomandată utilizarea metodei naționale. În regiunile în care huhurezul mare nu este prezent, poate fi utilizată exclusiv vocea huhurezului mic în felul următor: 1 minut ascultare în liniște, 5 minute de stimulare vocală, 2 minute ascultare în liniște. În acest caz este recomandată prelungirea observației cu încă 5 minute de stimulare vocală și 2 minute de ascultare, pentru că un procent semnificativ al păsărilor răspunde mai târziu (Vrezec & Bertoncelj, 2018). În acest caz trebuie notat, în mod obligatoriu, când au reacționat pentru prima dată exemplarele auzite, deoarece prima parte a observațiilor este comparabilă cu schema națională, dar păsările observate în a doua parte nu pot fi incluse în analiză. Dacă scopul este exclusiv colectarea unor date de prezență/absență, poate fi luată în considerare opțiunea utilizării dispozitivelor de înregistrare a sunetelor. Acestea pot fi utile în locuri greu accesibile sau periculoase în timpul nopții (de ex. zone montane), dar există încă multe probleme nerezolvate legat de utilizarea acestora.

Înregistrarea datelor

Sunt două modalități de colectare a datelor din teren:

• (1) dacă există posibilitatea, este recomandată notarea observațiilor într-o aplicație de telefon mobil, datele putând fi astfel încărcate direct într-o bază de date on-line;
• (2) pe formularele tipărite (după care vor fi încărcate manual într-o bază de date sau în alt format electronic – ex. Excel).

 
Exemplu de înregistrare a observațiilor cu ajutorul unei aplicații mobile:

Ecranul de pornire al aplicației care permite introducerea datelor
în baza de date OpenBirdMaps.

Se generează lista de observații aferentă coordonatelor înregistrate de
aplicația GPS a smartphone-ului pentru punctul respectiv. Pentru câmpul
„Când a reacționat?” se selectează una dintre opțiunile prezentate în a
patra captură de ecran. Pentru câmpul „Tipul răspunsului” se selectează
una dintre opțiunile prezentate în a cincea captură de ecran.

Continuarea formularului din captura de ecran anterioară.

Opțiunile pentru câmpul „Când a reacționat?”.

Opțiunile pentru câmpul „Tipul răspunsului”.

O observație înregistrată.

După ultima observație din punctul respectiv se completează formularul
cu numele observatorului, codul pătratului și al punctului (se selectează
din liste), condițiile meteo.

Track-ul GPS

Este obligatorie înregistrarea unui track GPS atât în cursul verificării punctelor din timpul zilei, cât și în cursul efectuării observațiilor din timpul nopții. Track-ul trebuie să conțină și informația de timp pe fiecare track-point înregistrat.

Pentru ca datele colectate să poată fi folosite pentru îndeplinirea scopului metodologiei, acestea trebuie să conțină un set minim de informații.
Pe lângă informațiile esențiale, le enumerăm și pe cele opționale, dar recomandate.

Se vor nota pentru fiecare punct de observație:
• data;
• ora exactă a începerii observațiilor;
• codul punctului de observație;
• numele observatorilor;
• condițiile meteo: intensitatea vântului (scara Beaufort), nebulozitatea (%).

Se vor nota pentru fiecare specie înregistrată:
• coordonatele geografice ale punctului în care a fost observată specia, adică locul din teren, desenat pe hartă, în care a fost observată specia-țintă;
• specia;
• numărul de exemplare;
• sexul (dacă este cazul);
• vârsta (dacă este cazul);
• când a fost observată prima dată;
• tipul reacției/vocii;
• mențiuni (opțional).

Informații auxiliare:

• Traseele (track-urile) înregistrate în cursul verificării punctelor din timpul zilei, cât și în cursul efectuării observațiilor din timpul nopții. Track-ul trebuie să conțină și informația de timp pe fiecare track-point înregistrat.
• Coordonatele geografice (punctele GPS) ale punctelor de observație mutate.

Coordonatorul trebuie să arhiveze și să păstreze toate datele colectate (atât cele legate de specii, cât și datele auxiliare, precum trasee și poze), pentru a fi accesibile în cazul necesității unor analize.

Pentru implementarea în condiții optime a metodologiei este nevoie de următoarele echipamente:

• mașină de teren (4x4);
• formularele de teren și hărțile;
• smartphone-ul cu GPS, cu bateria încărcată sau un dispozitiv GPS dedicat;
• un stick cu sunetele pentru stimularea vocală;
• megafon sau alte boxe suficient de puternice, încât înregistrarea să fie clar audibilă de la o distanță de 600 m;
• fișierele cu punctele de observație încărcate pe GPS sau telefon;
• baterie externă - powerbank - în special în cazul în care se utilizează o aplicație pe telefon pentru orientare, înregistrarea track-ului GPS sau înregistrarea observațiilor, este foarte important să ne asigurăm că bateria telefonului nu se va descărca în timpul observațiilor;
• binoclu;
• îmbrăcăminte și încălțăminte potrivite (haine călduroase, bocanci impermeabili etc.).

Anexa 1 - Formular de teren (necompletat)