Rață catifelată

Melanitta fusca

Autor: shutterstock.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Raţa catifelată cuibăreşte în nordul Europei (Scandinavia) şi al Asiei (vestul Siberiei). Iernează în special pe coasta Mării Baltice şi pe coasta vestului Europei (Marea Nordului și Oceanul Atlantic). O mică parte a populaţiei iernează şi la țărmurile Mării Negre.
În România este un rar oaspete de iarnă, putând fi observat în număr mic pe Marea Neagră, în Delta Dunării, în complexul lagunar Razelm - Sinoe, pe cursul Dunării şi al Oltului și izolat în rest.

POPULAȚIE

Populaţia globală este evaluată la 141.000-268.000 de indivizi maturi. Tendinţa populaţională este descrescătoare, efectivul cuibăritor scăzând în decursul ultimelor trei generații cu 30-49%. Totodată, populația care iernează în zona Mării Baltice a înregistrat o scădere cu circa 60%.
În România, rața catifelată este un vizitator de iarnă rar, efectivul speciei din țara noastră fiind cuprins între 1 și 66 de indivizi, cea mai mare parte dintre ei iernând în zona Mării Negre.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

În timpul migraţiei frecventează apele dulci interioare. Iarna este preponderent o specie marină, deşi în România este observată şi pe apele interioare naturale (dulci şi salmastre) sau artificiale (lacuri de acumulare). De asemenea, poate fi întâlnită şi pe cursurile râurilor mari, în zonele caracterizate de o viteză mică de curgere a apei. În afara sezonului de cuibărit preferă apele marine puţin adânci. Indivizii nereproducători petrec sezonul de reproducere în stoluri pe ape întinse. După cuibărit, indivizii se adună în locuri de năpârlit, masculii năpârlind mai repede. În timpul iernării și năpârlitului, specia manifestă un comportament gregar, adunându-se în stoluri mari, care pot atinge și câteva mii de indivizi.
Se hrăneşte în timpul zilei, hrana fiind procurată prin scufundări la adâncimi care pot atinge și 30-40 m. Este o specie omnivoră, care se hrănește preponderent cu moluşte. Din dieta sa mai fac parte și crustacee, echinoderme, anelide şi mai rar peşti mici. Destul de frecvent este observată consumând și resturi vegetale.
Sezonul de cuibărit începe în lunile mai-iunie. Perechile se formează în timpul migrațiilor, în al doilea sau al treilea an de viață. Raţa catifelată cuibărește solitar sau în grupuri mici, situație în care mențin o distanță de minimum 3 m între cuiburi, rareori în colonii de pescăruși sau chire. Cuibul este reprezentat printr-o mică depresiune în sol la circa 100 m de apă, fiind poziționat în iarbă înaltă, printre mici denivelări de teren tapițate cu mușchi, sau este amplasat sub tufișuri. Specia are o singură pontă într-un sezon de reproducere. Femela depune 5-12 ouă de culoare alb-gălbui. Incubația durează circa 25-31 de zile și este asigurată în exclusivitate numai de către femelă, masculul plecând imediat după începerea depunerii pontei. Pui sunt nidifugi, îngrijirea acestora fiind asigurată de către femelă timp de 8-10 săptămâni, până când pot zbura. Datele existente arată că, deși specia are un succes ridicat la cuib, totuși juvenilii plecați din acesta au o rată de mortalitate ridicată.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.
- Mortalitate datorată uneltelor de pescuit.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și a apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie.
- Managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Reducerea folosirii plaselor pentru pescuit previne prinderea accidentală a păsărilor.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.