Rață lingurar

Spatula clypeata

Autor: Cosmin Manci

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specie predominant migratoare, cu un areal foarte mare, care cuprinde aproape toată emisfera nordică, începând din zonele subarctice și zona tropicală: Europa, Asia, America de Nord, nordul și centrul Africii, nordul Americii de Sud. Majoritatea populaţiei europene iernează în sudul Europei, în Asia Mică şi în nordul Africii.
În România poate fi întâlnită tot anul în majoritatea zonelor acvatice de mică altitudine. În timpul iernii sunt înregistrate efectivele cele mai mici, deoarece zonele principale de iernare sunt situate la sud de România. Din punct de vedere cantitativ, efectivele cele mai numeroase sunt înregistrate în perioadele de migraţie. Cuibăreşte relativ localizat, în special în Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Moldova şi în Banat.

POPULAȚIE

În Europa, populația cuibăritoare este apreciată la 170.000-233.000 de perechi, cele mai mari concentrații fiind întâlnite în Rusia, Olanda și Finlanda, tendința fiind stabilă.
Populația cuibăritoare din România este estimată între 15 și 150 de perechi. Un număr mult mai mare de exemplare este înregistrat în timpul pasajelor (50.000-100.000) și iernează pe teritoriul țării între 10 și 2.301 indivizi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Deși poate fi întâlnită în numere relativ mici în zonele subarctice, habitatul preferat de rața lingurar este cel temperat, cu zone deschise, pajiști și zone de stepă. Poate fi întâlnită în toate habitatele acvatice cu ape de mică adâncime, dar permanente, productive, cu vegetație acvatică bogată, care sunt mărginite de stuf sau papură. Evită în general apele mărginite de păduri și pâlcuri de copaci, precum și apele sărate. În România, în pasaj şi iarna, efectivele cele mai numeroase sunt înregistrate în general pe lacurile slab salmastre. Poate fi întâlnită de asemenea în heleșteie, lagune, orezării, lacuri artificiale etc. Specie în general migratoare, deși există și populații sedentare sau care migrează pe distanțe scurte. Toamna migrează puțin mai devreme decât celelalte specii de rațe (cu excepția raței cârâitoare, Spatula querquedula), plecând spre cartierele de iernat în lunile septembrie-octombrie. Se întoarce în locurile de cuibărit până în prima parte a lunii mai.
Specie în general diurnă, cu un regim de hrană omnivor. Consumă insecte acvatice, crustacee mici, moluște, seminţe şi resturi de plante (semințe, frunze). Hrana este procurată de la suprafaţa apei cu ajutorul ciocului, care este specializat în filtrarea apei. Ocazional, poate înota în cercuri pentru a crea un mic vârtej care aduce hrana la suprafață. Specie gregară în afara perioadei de cuibărit, când se adună în stoluri relativ mici, de până la câteva sute de indivizi. În perioada de cuibărit este foarte teritorială, apărându-și teritoriul împotriva altor indivizi.
Cuibărește începând din aprilie sau mai, ritualul de curtare fiind mai discret decât la celelalte specii de rațe. Pentru reproducere preferă zonele umede, în special de mică adâncime, lacurile eutrofe cu vegetaţie submersă, înconjurate de porţiuni mari de vegetaţie palustră emergentă (stuf sau papură). Cuibul este instalat în general în apropierea apei, în păşuni umede cu iarbă înaltă și mai rar în păpuriş. Ponta cuprinde 9-11 ouă de culoare alb-gălbuie sau verzuie, iar perioada de incubaţie are între 21 şi 25 de zile. Femela cloceşte ouăle şi îngrijeşte puii, care părăsesc cuibul și o urmează în apă la câteva ore după eclozare.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Vânătoarea.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede; încurajarea producției organice.
- Managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Crearea insulelor pentru reducerea riscului ridicat de prădare și creșterea succesului de reproducere în zonele umede artificiale sau seminaturale.
- Interzicerea vânătorii și controlul braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Rață lingurar (Spatula clypeata)