Mierlă gulerată
Turdus torquatus
Autor: Daniel Petrescu
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Specia cuibărește în nordul Peninsulei Scandinave, în Marea Britanie, în munții Carpați din România și în Caucaz. Majoritatea populațiilor sunt migratoare și iernează în regiunea Mediteranei și în nordul Africii. În Belgia au fost cunoscute două teritorii de cuibărit în anul 1992, deși cu 2 ani înainte au existat 11 astfel de teritorii; în Suedia a cuibărit ultima oară în 1966. În afara palearcticului de vest, specia mai cuibărește în Iran și Turkmenistan.
POPULAȚIE
Populația din Europa reprezintă 95% din populația mondială, fiind cuprinsă între 299.000 și 598.000 de perechi cuibăritoare. Între anii 1998-2013 tendința a fost stabilă.
În România, populația cuibăritoare este cuprinsă între 28.764 și 108.068 de perechi, fiind cea mai mare populație din Europa.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
În România cuibărește în pădurile de conifere și în zona alpină cu jneapăn din munții Carpați, dar se poate întâlni și la altitudini mai joase în timpul migrației. Foarte puține exemplare rămân la noi peste iarnă, marea majoritate migrând pentru a ierna în pădurile de ienupăr de pe versanții munților Atlas din nord-vestul Africii. Specia este mult mai timidă decât celelalte specii de sturz de la noi din țară, menținând distanța față de prezența umană.
Longevitatea maximă înregistrată în sălbăticie este de nouă ani și o lună. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an.
Mierla gulerată are un regim alimentar omnivor, preponderent insectivor, dar consumă și fructe, râme și chiar şoareci sau reptile mici. Păsările care iernează în Africa se hrănesc cu fructe de ienupăr.
Mierla gulerată este o specie monogamă, iar perioada de cuibărire durează de la începutul lunii mai până în august. Poate să își construiască cuibul foarte aproape de sol sau chiar pe sol, dar și în copaci, la înălțimi mai mari. Frecvent, cuibul este amplasat în găurile din malurile abrupte sau în crăpăturile stâncilor. Cuibul este alcătuit din trei părți: un strat extern gros, din ramuri, un strat subțire de noroi cu frunze și mușchi și un strat interior, care este format din frunze și rămurele subțiri de până la 3 cm lungime. Femela depune 3-6 ouă de un albastru-pal, pătate cu maro, pe care le incubează în alternanță cu masculul, timp de 12-14 zile. După alte 14-16 zile puii părăsesc cuibul. O pereche scoate, de regulă, două rânduri de pui într-un sezon de reproducere.
AMENINȚĂRI
- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Mortalitatea cauzată de prădători.
- Perturbarea cauzată de activitățile antropice.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Interzicerea defrișării care rezultă în scăderea dimensiunii pădurii și în schimbarea folosirii terenului.
- Prevenirea dezvoltării construcțiilor care cauzează pierderi de locuri de cuibărit, locuri de hrănire și rute de migrație. Restricția autorizării noilor drumuri, piste sau a altor elemente de infrastructură care cauzează fragmentarea habitatelor.
- Limitarea extinderii pârtiilor de schi în stațiunile existente, precum și limitarea construirii noilor pârtii, îndeosebi în zonele în care specia este prezentă.
- Reglementarea activităților turistice și interzicerea circulației vehiculelor în zonele de importanță majoră pentru specie și în toate perioadele în care aceasta este prezentă.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.
HARȚI JPEG
Harta de distribuție Mierlă gulerată (Turdus torquatus)