Vânturel roșu

Falco tinnunculus

Autor: Tiberiu Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Vânturelul roșu are o arie de distribuție foarte vastă, întâlnindu-se în aproape toată Europa, Asia și Africa, din Marea Britanie până în China, iar în sud până în Africa de Sud. Marea majoritate a populației europene este sedentară, însă populațiile nordice și vestice sunt migratoare, iernând în sudul Europei și în Africa Subsahariană.
În România are o largă răspândire în toată țara, iar - în funcție de condițiile anului - populațiile pot fi sedentare sau parțial migratoare.

POPULAȚIE

Populația europeană reprezintă 19% din populația mondială, fiind reprezentată de 409.000-603.000 de perechi cuibăritoare. În Europa se estimează un declin de până la 25% în decursul a trei generații (aproximativ 16 ani).
Populația din România de vânturel roșu este estimată la 20.000-50.000 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Vânturelul roșu ocupă aproape toate habitatele de la nivelul mării până la altitudinea de 3.000-3.500 m (în Caucaz), incluzând parcuri, livezi, mici petice de pădure, zone agricole și suburbane, zone stâncoase, localități, văile râurilor. În România, alături de șorecarul comun, este cea mai frecvent întâlnită pasăre răpitoare diurnă, cuibărind în aproape toate tipurile de habitate, cu excepția pădurilor închise și a regiunilor total lipsite de copaci. Marea majoritate a exemplarelor din România pleacă spre sud la sosirea iernii, puţine exemplare rămânând să ierneze pe teritoriul țării (predominant masculii).
Se hrănește în principal cu insecte (lăcuste, coropișnițe etc.), dar și cu o mare varietate de rozătoare, păsărele sau reptile de talie mică, pe care le capturează după ce le urmărește de la înălțime, zburând de pe loc sau de pe un punct de observație fix. Este capabil să vadă radiațiile ultraviolete reflectate de picăturile de urină care marchează traseele șoarecilor, pe care-i vânează cu mare eficiență.
Este o specie monogamă, care cuibărește cel mai adesea singular, dar în condiții favorabile și colonial. Au fost înregistrate și cazuri de bigamie, probabil ca o consecință a cuibăritului colonial. Cuibul este instalat în scorburi de copaci, crăpături sau în găuri din ziduri, cornișe, în cuiburi vechi de cioară, corb, coțofană etc. Este construit de regulă din ramuri și alte părți vegetale tari și poate fi folosit mai mulți ani la rând. Perioada de cuibărit este cuprinsă din aprilie-mai până în august în emisfera nordică. Ponta este formată de regulă din 4-5 ouă, uneori 6, pe care le clocește mai ales femela, dar și cu participarea a masculului. Timpul de incubare este de 21-25 de zile. Puii părăsesc cuibul după 28-32 de zile, dar rămân cu părinții încă 30 de zile, uneori chiar până în lunile de toamnă.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Perturbarea cauzată de silvicultură.
- Alterarea resurselor trofice.
- Poluarea și utilizarea ilegală a otrăvurilor.
- Braconajul în apropierea locurilor de cuibărit.
- Perturbarea cauzată de activități antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea oricărui tip de activitate care cauzează alterarea habitatelor de reproducere, hrănire și odihnă a speciei.
- Interzicerea noilor proiecte urbane în habitatele importante pentru specie.
- Evitarea erbicidelor puternice, care reduc diversitatea speciilor-hrană, precum și a bioacumulării acestor tratamente agricole, care cauzează în mod secundar otrăvirea păsărilor.
- Menținerea și dezvoltarea unui peisaj de tip mozaic.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Menținerea miriștilor și interzicerea arderii acestora; menținerea managementului adecvat al miriștii în zonele unde a fost efectuat tradițional.
- Garantarea securității păsărilor prin managementul cablurilor de telecomunicație sau de transport al energiei.
- Obținerea informațiilor despre folosirea de otrăvuri și efectele acestora asupra speciei.
- Interzicerea folosirii ilegale a momelilor otrăvite.
- Oprirea devastării ilegale a cuiburilor.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Instalarea cuiburilor artificiale în habitate adecvate speciei.
- Interzicerea construirii de noi parcuri eoliene în apropierea zonelor de reproducere și hrănire.
- Identificarea zonelor importante pentru specie.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Vânturel roșu (Falco tinnunculus)