Pelican creț

Pelecanus crispus

Autor: Tiberiu Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Pelicanul creț cuibărește în estul Europei și în zona central-estică a Asiei, în Serbia, Muntenegru, Albania, Grecia, România, Bulgaria, Rusia, Azerbaidjan, Turcia, Ucraina, Mongolia, Iran, Turkmenistan, Uzbekistan și Kazahstan. Este o specie migratoare, populațiile europene migrează în țările est-mediteraneene, populațiile din Rusia și centrul Asiei iernează în Irak, Iran și în subcontinentul indian, în timp ce populația din Mongolia trece peste iarnă în zona de coastă estică a Chinei.

POPULAȚIE

Populaţia europeană a speciei este estimată la un efectiv de 4.350-4.800 de exemplare, reprezentând mai puțin de jumătate din populația globală a speciei. Din cauza degradării continue a arealului, această specie este considerată ameninţată și – deși în perioada recentă tendința populațională este ușor ascendentă – în viitor este posibil un declin.
În România, populația cuibăritoare este estimată la 221-432 de perechi. În timpul migrației, efectivele din țara noastră sunt cuprinse între 900 și 1.500 de indivizi, iar peste iarnă pot să rămână între 13 și 704 indivizi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Specia se întâlnește cu preponderență în zona continentală, în habitatele acvatice dulcicole, dar și în lagune de coastă, delte și estuare. În România, cuibăreşte în Delta Dunării, alături de pelicanul comun, Pelecanus onocrotalus, dar şi izolat, în colonii mici de câteva zeci de perechi, în zona sudică a Deltei Dunării şi complexul lagunar Razelm-Sinoe. O parte din această populație iernează pe culoarul inferior al Dunării. Este o specie prudentă şi sperioasă.
Ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani.
Este o specie aproape exclusiv ihtiofagă, dimensiunea peștelui capturat fiind de 3-50 cm. În apele dulci preferă crapul, Cyprinus carpio, bibanul, Perca fluviatilis, roșioara, Scardinius erythrorhtalmus, babușca, Rutilus rutilus și știuca, Esox lucius, iar în sistemele lagunare prinde anghile, Anguilla anguilla, chefali, Mugil cephalus, guvizi, Gobius sp., sau aterine, Atherina mochon pontica. Ocazional, poate captura și crustacee mari (raci, crabi). Se poate hrăni și departe de colonia de reproducere. Transparența apei și adâncimea acesteia nu sunt factori semnificativi pentru succesul hrănirii la această specie ihtiofagă.
Se reîntoarce din cartierele de iernare mai devreme decât pelicanul comun, la începutul lunii martie.
Cuibul este poziționat pe insule plutitoare sau staționare, izolate de mal pentru a evita prădătorii. Acesta este alcătuit din rizomi de stuf şi alte resturi vegetale, având 1 m înălțime. La densități mari, cuiburile pot fi amplasate la mică distanță unele de altele. Obișnuiește să bătătorească zonele de lângă cuib și nu are tendința să cuibărească în locuri unde astfel de activități generează noroi. Ponta este formată din 1-6 ouă albicioase, care sunt clocite de ambii părinți. Incubația durează 30-32 de zile, iar puii sunt gata de zbor după 75-85 de zile. După vârsta de 98-105 zile ei sunt complet independenți de părinți. Perioada cea mai sensibilă este incubația, succesul eclozării puilor fiind de 35-70%.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.
- Mortalitate cauzată de uneltele de pescuit.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor de construcție în zonele ripariene.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim pentru specie.
- Managementul adecvat al deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Luarea măsurilor în vederea evitării eutrofizării și sedimentării zonelor umede.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Reducerea utilizării plaselor pescărești poate preveni prinderea accidentală a păsărilor.
- Suplinirea locurilor de cuibărit prin amplasarea de platforme artificiale.
- Regularizarea activităților turistice în zonele de importanță ridicată (mai ales în perioada de reproducere și creștere a puilor) sau chiar interzicerea acestor activități.
- Amplasarea de dispozitive pentru creşterea vizibilităţii liniilor de medie şi mare tensiune.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu
împotriva braconajului.
- Aplicarea acțiunilor necesare garantării disponibilității hranei și a condițiilor de procurare a acesteia.
- Efectuarea unor cercetări pentru evaluarea impactului păsărilor acvatice asupra resurselor exploatate comercial și stabilirea măsurilor de armonizare a obiectivelor de conservare a speciei cu activitățile sectoarelor afectate.
- Planificarea adecvată a instalării structurilor generatoare de energie (turbine eoliene) astfel încât să fie minimizat riscul de coliziune.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Pelican creț (Pelecanus crispus)