Buhă

Bubo bubo

Autor: shutterstock.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Răspândită în toată Eurasia și nordul Africii, buha se găsește la noi mai ales în Lunca Dunării și în zonele de câmpie, mai bogate în rozătoare.

POPULAȚIE

Populaţia europeană este relativ mică, fiind cuprinsă între 18.500 și 30.300 de perechi, reprezentând 20% din populația globală și având o tendință crescătoare.
Populaţia estimată în România este de 100-300 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Buha este caracteristică zonelor împădurite, în care stâncăriile sunt asociate cu pâlcuri de pădure (în special conifere). Este cea mai mare dintre păsările răpitoare de noapte. Vânează numai în timpul nopții, zburând fără zgomot, la distanțe de până la 15 km de cuib, acoperind prin urmare aproximativ 700 km pătrați. Cu toate acestea, densitatea acestor păsări poate fi mult mai mare dacă există hrană suficientă. Ca și populațiile de vulpi sau pisici sălbatice, și populația de bufnițe depinde direct de populațiile de rozătoare.
Hrana este formată în principal din mamifere (șoareci, șobolani, iepuri, bizami, lilieci etc.), păsări cu dimensiuni până la cea a stârcilor şi a şorecarilor, dar și broaşte, şerpi, peşti şi chiar insecte sau crabi. Atacă prin surprindere şi mamifere mai mari, cum sunt vulpile sau puii de căprioară, cu o greutate de până la 17 kg. Nu are mulți prădători, pentru că iese la vânătoare doar pe timpul nopții și are un penaj bine camuflat în culorile mediului de viață. Având vederea foarte slabă (bufnița vede aproape numai în alb și negru), în timpul vânătorilor se bazează mult pe auzul foarte fin și pe capacitatea de a zbura fără mult zgomot (fiind ajutată de penele lungi și umflate, printre care pătrunde mult aer), astfel încât de multe ori victimele sunt luate prin surprindere.
Zborul este oarecum asemănător cu cel al şorecarului. Deşi este un comportament neobişnuit pentru bufniţe, uneori planează în zbor. Trăiește singură, în cuiburi construite pe crengile sau în scorburile copacilor și pe pământ, în regiuni stâncoase. Datorită capacității de adaptare atât la clima caldă, cât și la cea rece, această specie poate fi întâlnită pe întreg globul pământesc, excepție făcând Antarctica.
Este teritorială și monogamă, uneori pe viaţă. Atinge maturitatea sexuală după un an, dar cuibăreşte de obicei prima dată la vârsta de 2-3 ani.
În perioada ritualului nupţial, perechea scoate sunete specifice repetate la un interval de opt secunde, care se aud de la o distanţă de circa 5 km. Masculul îi oferă femelei câteva opţiuni pentru cuibărit, dintre care femela alege una, care poate fi ulterior folosită pe o perioadă de mai mulţi ani. Cuibăreşte în cavitatea unei stânci, foloseşte cuibul altor specii (berze sau răpitoare mari) sau chiar o gaură într-un copac; uneori îşi face cuibul pe sol.
Longevitatea cunoscută este de 29 de ani în sălbăticie şi 68 de ani în captivitate. Este o specie sedentară.
Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă cu o dimensiune medie de 59,3 x 48,9 mm în prima jumătate a lunii martie. Incubaţia durează în jur de 34-36 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. După eclozare, în primele 2-3 săptămâni, femela rămâne cu puii şi, înainte de a-i hrăni, sfâșie în bucăți mai mici hrana adusă de mascul. După ieşirea din ou, puii sunt acoperiţi cu un puf des, de culoare alb-murdar. Deoarece ouăle sunt depuse în zile diferite, iar clocirea începe de la depunerea primului ou, puii dintr-un cuib au mărimi și vârste diferite. Ei devin zburători la 50-60 de zile de la eclozare, însă rămân dependenţi de părinţi până în septembrie-noiembrie, când părăsesc teritoriul acestora.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de silvicultură.
- Utilizarea ilegală a otrăvurilor.
- Braconajul.
- Perturbarea cauzată de activități antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea oricărui tip de activitate care cauzează alterarea habitatelor de hrănire și reproducere a speciilor.
- Evitarea erbicidelor puternice, care reduc diversitatea speciilor-hrană, precum și a bioacumulării acestor tratamente agricole, care cauzează în mod secundar
otrăvirea păsărilor.
- Limitarea activităților de silvicultură doar în afara perioadei de reproducere.
- Încurajarea supravegherii, coordonată cu alte organe de drept, cu scopul de a elimina devastarea ilegală a cuiburilor.
- Regularizarea activităților turistice în zonele de importanță ridicată (mai ales în perioada de reproducere și creștere a puilor) sau chiar interzicerea acestor activități.
- Interzicerea construirii de parcuri eoliene în apropierea zonelor de reproducere și de hrănire.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Identificarea zonelor de hrănire cu importanță în conservarea speciilor.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Buhă (Bubo bubo)