Vrabie negricioasă

Passer hispaniolensis

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Vrabia negricioasă are un areal de distribuţie relativ mare, care se întinde din Europa de Sud-Vest prin Asia Centrală și de Sud-Vest până în Africa de Nord. Preferă zonele mediteraneene sau zonele de stepă și semideșert (în Asia). Populațiile din partea sudică a Europei de Vest și cele din Africa sunt sedentare, iar cele din Balcani și din Asia Centrală sunt migratoare. Cartierele de iernare se găsesc în Africa de Nord, în Orientul Apropiat și în Asia de Sud. Specia trăiește și în Insulele Capului Verde, Insulele Canare, Madeira și pe câteva insule din zona mediteraneană.
În România este semnalată prezența câtorva colonii în Dobrogea și sporadic în sudul țării.

POPULAȚIE

Populaţia europeană reprezintă 20% din populația mondială, fiind cuprinsă între 6.110.000 și 13.200.000 de perechi cuibăritoare. Se estimează un declin de până la 25% în decursul a trei generații.
În România, populația de vrabie negricioasă este cuprinsă între 200.000 și 600.000 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Cuibărește în regiuni deschise, fără a fi legată de prezența localităților. Preferă pâlcurile de arbori, liniile de tufărişuri și aliniamentele de copaci, în care realizează colonii mari. Asemănătoare cu vrabia de casă (Passer domesticus), această specie apare și în apropierea omului. Efectivele din ţara noastră migrează, dar nu se ştie precis unde; se bănuiește că îşi petrec iarna în nordul regiunii mediteraneene. Este o specie sociabilă, care se hrănește și migrează în stoluri.
Atinge în libertate longevitatea maximă de 11 ani și două luni. Ajunge la maturitate sexuală la vârsta de un an.
Hrana vrabiei negricioase este foarte variată. Consumă alimente de origine vegetală şi animală. Caută seminţe pe sol, rupe mugurii şi fructele necoapte de pe crengi; prinde insecte de pe crengile tufelor şi ale copacilor, dar le poate captura și urmărindu-le în zbor.
În regiunile unde specia este sedentară, perioada de cuibărit începe încă de la începutul lunii martie, iar la populațiile migratoare doar din luna mai. Este monogamă. Cuibărește în colonii care ajung până la sute de mii de cuiburi. Locul ales pentru construirea cuibului variază de la stâlpi electrici, tufișuri sau copaci până la cavități diverse în habitate stâncoase. Foarte frecvent sunt întâlnite colonii de cuiburi în partea inferioară a cuiburilor de berze din localități. Cuibul este foarte masiv, construit din fân și paie și are o formă rotundă, intrarea fiind pe lateral. Ambii părinți participă la construirea cuibului, însă masculul are o contribuție substanțial mai mare decât femela. Depune de regulă două, mai rar trei ponte formate din câte 3-7 ouă albe, pătate cu stropi gri-verzui, care sunt clocite mai mult de către femelă. Incubația se întinde pe durata a 11-13 zile, iar puii părăsesc cuibul după 11-15 zile, la creșterea puilor participând ambii părinți. În primele zile de viață puii sunt hrăniți numai cu insecte, treptat adulții introducând și produse vegetale în dieta lor (în special cereale).

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.
- Contaminarea prin produse agricole.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Conservarea, crearea și promovarea terenurilor necultivate cu o vegetație corespunzătoare pentru specie.
- Menținerea și dezvoltarea unui peisaj de tip mozaic.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezenţa pâlcurilor de copaci şi a arbuştilor în zonele agricole deschise.
- Menținerea miriștilor și a pajiștilor și interzicerea incendierii acestora.
- Reducerea chimicalelor folosite în agricultură, aplicarea chimicalelor mai puțin toxice și persistente; regularizarea perioadelor de folosire a erbicidelor în funcție de fenologia speciei.
- Interzicerea distrugerii cuiburilor ocupate sau a locurilor de cuibărit.
- Prevenirea sau penalizarea incendiilor ilegale în tufărișuri.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Vrabie negricioasă (Passer hispaniolensis)