Pelican comun

Pelecanus onocrotalus

Autor: Ramona Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Pelicanul comun are un areal întins, dar este distribuit insular în acesta, specia regăsindu-se din estul Europei (Delta Dunării) până în estul Mongoliei. În cea mai mare parte a arealului este o specie migratoare, iernând în nord-estul Africii, în Irak, în estul și nordul Indiei. Populații sedentare se găsesc în Africa, la sud de deșertul Sahara.

POPULAȚIE

Populaţia cuibăritoare europeană este estimată la 4.900-5.600 de perechi, tendința fiind crescătoare.
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este locul tradiţional de cuibărit pentru pelicanul comun (8.000-18.000 de perechi), tendința fiind crescătoare. În urmă cu 60-100 de ani era o specie cuibăritoare comună pe tot cursul inferior al Dunării. În perioada 1990-2000 populaţia a rămas stabilă în România, fiind o specie-simbol pentru Delta Dunării. În timpul migrației, efectivele din țara noastră sunt cuprinse între 25.000 și 45.000 de indivizi, iar peste iarnă pot să rămână între 15 și 24 de indivizi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Specia este asociată cu lacurile întinse, calde, alcaline ori saline sau salmastre, lagune, mlaștini, râuri largi, delte, estuare și coaste ale mărilor continentale. În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, într-o zonă izolată şi inaccesibilă din partea de nord a acesteia (zona Roșca-Buhaiova), se află cea mai mare colonie de pelicani comuni din Europa. Sunt păsări foarte sociale, trăind în grupuri mari. Este remarcabilă uşurinţa cu care această pasăre mare pluteşte în aer în cercuri largi, folosind curenţii ascendenți.
Atinge maturitatea sexuală la 3-4 ani.
Este o specie aproape exclusiv ihtiofagă, se hrănește în grupuri şi organizează „adevărate goane în cerc“, în care pelicanii aşezaţi roată împing peştele în centrul cercului prin bătăi repetate ale aripilor, asemenea unei plase vii şi mişcătoare, după care îl pescuiesc. De asemenea, organizează şi „goane cu flancuri larg desfăcute“, prin care peştii sunt împinşi în apropierea unui mal, de unde sunt pescuiţi în apa mică. În ape mai adânci se pot asocia cu cormoranii mari pentru a dirija şi prinde peştele. Cerința zilnică de hrană este de 0,9-1,2 kg (2-4 pești mari). La nevoie, poate consuma și broaște, crustacee mari și poate chiar fura puii din cuibul altor păsări.
Se reîntorc din cartierele de iernare în a doua parte a lunii martie. Masculii dispun de un penaj nupțial în această perioadă, dar ritualul nupțial, formarea perechii și realizarea cuibului sunt foarte rapide (durând de la câteva ore până la maximum 7 zile).
Cuibăresc în colonii mari, unde cuiburile sunt alăturate, construite simplu (adâncituri căptuşite cu plante). Ponta este formată din 1-2 ouă, mai rar 3, cu dimensiunea medie de 95 x 60 mm și culoarea alb-gălbui murdar. Privită de sus sau de la distanţă, o asemenea colonie este fascinantă, mormăitul înfundat al pelicanilor fiind caracteristic. Incubaţia durează 32-36 de zile, fiind asigurată de către ambii parteneri. Puii abia ieşiţi din ouă sunt golaşi în primele zile şi primesc hrana aproape digerată de la adulţi, prin regurgitare. Puii rămân în cuib şi sunt hrăniţi de părinţi timp de 65-75 de zile, până devin zburători. În jur de 64% dintre juvenili ajung la maturitate.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.
- Mortalitate cauzată de uneltele de pescuit.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor de construcție în zonele ripariene.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim pentru specie.
- Managementul adecvat al deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Luarea măsurilor în vederea evitării eutrofizării și sedimentării zonelor umede.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Reducerea utilizării plaselor pescărești poate preveni prinderea accidentală a păsărilor.
- Suplinirea locurilor de cuibărit prin amplasarea de platforme artificiale.
- Regularizarea activităților turistice în zonele de importanță ridicată (mai ales în perioada de reproducere și creștere a puilor) sau chiar interzicerea acestor activități.
- Amplasarea de dispozitive pentru creşterea vizibilităţii liniilor de medie şi mare tensiune.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Aplicarea acțiunilor necesare garantării disponibilității hranei și a condițiilor de procurare a acesteia.
- Efectuarea unor cercetări pentru evaluarea impactului păsărilor acvatice asupra resurselor exploatate comercial și stabilirea măsurilor de armonizare a obiectivelor de conservare a speciei cu activitățile sectoarelor afectate.
- Planificarea adecvată a instalării structurilor generatoare de energie (turbine eoliene) astfel încât să fie minimizat riscul de coliziune.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Pelican comun (Pelecanus onocrotalus)