Ferestraș mare

Mergus merganser

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specie cu un areal foarte mare, holarctic, care cuibărește în nordul Europei, al Asiei şi al Americii de Nord. Populaţia europeană iernează preponderent pe apele interioare din vestul, centrul şi sudul Europei. În România cuibărește în zone montane, în special în zona lacurilor de baraj, dar și în apropierea cursurilor unor râuri montane. În perioada rece, numărul de exemplare este mai mare, multe exemplare nordice iernând în zonele acvatice de la noi.

POPULAȚIE

Populaţia europeană este cuprinsă între 66.800 și 103.000 de perechi cuibăritoare, tendinţa populaţională fiind stabilă.
Populaţia cuibăritoare din România este estimată la 100-250 de perechi, populația care iernează la noi fiind cuprinsă între 63 și 741 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Pentru cuibărit, preferă cursurile superioare ale râurilor, lacurile situate în zone împădurite, în general în zone deluroase sau montane. În migraţie şi pe timpul iernii, poate fi întâlnită preponderent în zone umede cu apă dulce, precum cursuri de râuri, lacuri naturale sau lacuri de acumulare. Specie gregară în majoritatea anului, formează în timpul migrațiilor sau al iernării grupuri de câteva mii de exemplare în habitatele costiere sau de câteva sute, pe marile lacuri. Se mișcă extrem de stângaci pe uscat, fiind extrem de agili în apă și zburând cu viteze mari, de peste 70 km/h. Ating maturitatea sexuală la vârsta de doi ani.
Hrana este formată preponderent din peşti. Compoziţia hranei depinde de potenţialul habitatului, dar în general a fost notată o preferinţă pentru păstrăvi. Hrana este procurată prin scufundări, specia preferând în acest scop apele cu o adâncime de până la 4 m, deși se poate scufunda până la 10 m. Adesea pescuiesc în grupuri care formează un semicerc, conducând peștii într-o zonă cu apă mai mică, unde aceștia pot fi capturați cu ușurință. Ocazional, își completează dieta cu moluște, viermi, insecte și crustacee. Foarte rar, poate consuma chiar și amfibieni, păsări și mamifere de talie mică. Când este deranjat sau stresat, regurgitează foarte rapid conținutul stomacal.
Cuibăreşte cel mai frecvent în scorburi mari și în cavități din maluri abrupte. Mai rar, poate fi găsit cuibărind pe malurile pietroase sau cu pietriş ale râurilor, la adăpostul unui trunchi de copac căzut la pământ. Acceptă cu ușurință să cuibărească în cutii artificiale montate în habitatul propice. Perioada de cuibărit se întinde (în funcție de regiune) între începutul lui aprilie și sfârşitul lui iunie. Ponta este formată din 8-12 ouă de culoare alb-gălbuie, care sunt incubate o perioadă de 30-32 de zile numai de către femelă. Aceasta preia puii nidifugi imediat după eclozare și îi duce în cioc până la cel mai apropriat habitat acvatic. Adesea ei sunt purtați de femelă pe spate, mai ales în caz de pericol; ei sunt hrăniți cu nevertebrate și pești de talie foarte mică. Juvenilii devin complet independenți de femelă și apți de zbor la vârsta de 60-70 de zile de la eclozare. Este depusă o singură pontă într-un sezon de reproducere.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Vânătoarea ilegală.
- Mortalitate cauzată de uneltele de pescuit.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie.
- Managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Conservarea pădurilor aflate în vecinătatea habitatelor acvatice și a vegetației ripariene.
- Interzicerea vânătorii și controlul braconajului.
- Reducerea utilizării plaselor pescărești poate preveni prinderea accidentală a păsărilor.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de cuibărit, migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Ferestraș mare (Mergus merganser)