Pescăruș cu picioare galbene

Larus michahellis

Autor: depositphotos.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specia este larg răspândită mai ales în regiunea de coastă a Europei de Vest, a Mării Mediterane și a Africii de Nord, cu populații sporadice în Orientul Mijlociu. În afara sezonului de cuibărit, efectivele migrează pe distanțe mici, ceea ce poate fi concepută ca o mișcare de dispersie. În această perioadă specia apare și în interiorul continentului european.
În România cuibărește de-a lungul Dunării și în Dobrogea, dar în afara sezonului de cuibărit exemplarele în migrație pot fi observate în toată țara, în habitatele corespunzătoare.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare din Europa este cuprinsă între 409.000 și 534.000 de perechi, cu tendință crescătoare.
În România, populația cuibăritoare este cuprinsă între 1.500 și 15.000 de perechi, tendința fiind în creștere.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Cuibărește în zona lacurilor împrejurate de stufărișuri întinse, în regiunile de stepă și semideșert, pe malul lacurilor de acumulare sau al râurilor mari și pe insulele râurilor, acolo unde este prezentă o vegetație scurtă cu iarbă și tufuri. De asemenea, cuibărește pe stâncile prezente de-a lungul coastelor, pe limbi de pământ și dune de nisip sau în mlaștinile salmastre de-a lungul coastelor. Este frecvent observat cuibărind și în localități, pe acoperișurile clădirilor înalte sau pe monumente. În afara sezonului de cuibărit apare mai des în zonele de coastă, dar își procură hrana și din zonele agricole și de-a lungul râurilor mari. Specia poate fi observată frecvent pe depozitele mari de gunoi. Păsările adulte emit o mare varietate de sunete și zgomote, prin care transmit diferite mesaje intraspecific. Păsările tinere sunt usor de recunoscut după strigătele lor puțin diferite de cele ale adulților, dar stridente.
Este o specie oportunistă, consumând o hrană extrem de variată, precum pești, moluște, crustacee, insecte, reptile, mamifere mici, deșeuri, diverse cadavre etc. Deși nu are caracteristicile unui prădător, uneori are obiceiul să mănânce ouăle sau puii altor specii de păsări, pe care le fură din cuiburile acestora.
Cuibărește în lunile martie-aprilie (în funcție de regiunea geografică), în colonii monospecifice mari, de peste 8.000 de perechi, sau în grupuri mici, care se intercalează în colonii mixte și întinse. Cuiburile sunt amplasate la o distanță de câțiva metri unele de altele. Cuibul este construit superficial într-o scobitură mică din sol, unde sunt adunate câteva materiale diverse, precum bucăți de vegetație, pene, moloz etc. El este poziționat de regulă lângă sau sub un tufiș. Femela depune 1-3 ouă, existând o singură pontă pe an. Incubația durează 27-31 de zile, iar juvenilii ajung zburători la vârsta de 35-40 de zile de la eclozare, timp în care stau în colonie, în preajma cuibului, fiind hrăniți și apărați de către ambii părinți.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate.
- Evaluarea nivelului de poluare a zonei umede și executarea programelor destinate îmbunătățirii calității apei.
- Aplicarea acțiunilor necesare garantării disponibilității hranei și a condițiilor de procurare a acesteia în zonele importante pentru cuibărit, iernare și migrație ale speciei.
- Crearea insulelor pentru reducerea riscului ridicat de prădare și creșterea succesului de reproducere în zonele umede, artificiale sau seminaturale.
- Elaborarea și implementarea planurilor de management pentru sărături active și abandonate, care determină un regim de apă (ciclu inundare-uscare) corespunzător necesităților ecologice ale speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Pescăruș cu picioare galbene (Larus michahellis)