
Pescăruș cu cap negru
Larus melanocephalus

Autor: Daniel Petrescu
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Pescărușul cu cap negru este o specie aproape în totalitate europeană, răspândită în zonele de coastă de la Marea Nordului până la Marea Mediterană și Marea Neagră. Este o specie migratoare, care iernează în sudul arealului, îndeosebi pe țărmurile Mediteranei și în Crimeea, dar și în nord-vestul Africii.
POPULAȚIE
Populaţia europeană a speciei este mare, fiind cuprinsă între 118.000 și 328.000 de perechi cuibăritoare, ceea ce reprezintă aproape 100% din populația globală a speciei. Se estimează un declin de până la 25% în decursul a trei generații (30 de ani).
În România, populația cuibăritoare este cuprinsă între 20 și 200 de perechi, iar în timpul migrației populația poate ajunge și la 20.000-40.000 de exemplare.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Pescăruşul cu cap negru este o specie caracteristică zonelor umede, deschise, lagunare şi de coastă. Se adaptează uşor la diferite tipuri de habitat; în migraţie apare în zone umede, lacuri, zone lagunare şi de coastă, dar şi în zone agricole şi păşuni. Este foarte gregar, în special în timpul migrațiilor și al iernării. Este o specie de coastă, foarte rar fiind văzută în largul mărilor.
Longevitatea maximă observată în libertate este de 15 ani. Atinge maturitatea sexuală la doi ani.
Dieta sa este omnivoră și în timpul cuibăritului constă în insecte acvatice sau terestre, gasteropode, pești și mamifere. În afara cuibăritului se mai hrănește și cu semințe precum orz, grâu și floarea-soarelui, iar ocazional cu resturi și deșeuri din zona gropilor de gunoi. Poate zbura pentru hrănire până la 80 km distanţă de colonie.
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie şi începutul lunii mai. Cuibăreşte în colonii, uneori împreună cu alte specii, foarte aproape de apă. Preferă să clocească în mlaștini, terenuri inundabile, pajiști umede, suprafețe cu stuf sau pe insulele de pe lacuri. Atunci când cuibărește în colonii, păstrează între cuiburi o distanță minimă de 60 cm. Cuibul este aşezat pe solul acoperit cu vegetație, fiind evitat solul nisipos și total expus razelor soarelui. El este amplasat într-o depresiune mică şi este căptuşit cu crenguțe, paie și câteva pene. Femela depune în a doua parte a lunii mai şi începutul lunii iunie o pontă formată în mod obişnuit din 2-3 ouă gălbui, cu pete întunecate. Dimensiunea medie a unui ou este de 55,1 x 40 mm. Incubaţia durează 23-25 de zile și este asigurată de către ambii părinți. După eclozare, puii rămân în colonie, ascunși în preajma cuibului, și sunt intens hrăniți de către ambii părinți până ce devin zburători, la 35-40 de zile de la eclozare.
AMENINȚĂRI
- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate.
- Evaluarea nivelului de poluare a zonei umede și executarea programelor destinate îmbunătățirii calității apei.
- Aplicarea acțiunilor necesare garantării disponibilității hranei și a condițiilor de procurare a acesteia în zonele importante pentru cuibărit, iernare și migrație a speciei.
- Crearea insulelor pentru reducerea riscului ridicat de prădare și creșterea succesului de reproducere în zonele umede artificiale sau seminaturale.
- Elaborarea și implementarea planurilor de management pentru sărături active și abandonate, care determină un regim de apă (ciclu inundare-uscare) corespunzător necesităților ecologice ale speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.