Chiră mică

Sternula albifrons

Autor: dreamstime.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Populații cuibăritoare de chiră mică se pot regăsi în aproape toată Europa, de-a lungul coastei și în interiorul continentului african, în centrul, sudul și estul extrem al Asiei și în părți nordice din Australasia. În zonele sudice ale arealului său este o specie sedentară, în timp ce în partea nordică a arealului este migratoare. Populațiile migratoare iernează în zona de coastă a Africii și a Peninsulei Arabe, în zona de coastă vestică a Indiei și în cele mai multe zone umede din Australasia.

POPULAȚIE

Populaţia europeană este relativ mică, fiind cuprinsă între 36.000 și 53.000 de perechi cuibăritoare, tendința nefiind cunoscută.
Populaţia cuibăritoare din România este cuprinsă între 200 și 600 de perechi, iar în pasaj trec prin țara noastră aproximativ 2.000-10.000 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Chira mică este caracteristică zonelor umede costiere, dar şi lacurilor interioare cu apă dulce, situate la o distanţă de câţiva kilometri de mare. Longevitatea maximă cunoscută este de 23 de ani. Atinge maturitatea sexuală la 2-3 ani.
Pentru a se hrăni, detectează prada de la o înălțime de 3-10 m, planează pe loc, fluturându-şi aripile în urmărirea prăzii, după care plonjează cu viteză. Se hrănește în special cu pești de talie mică din diverse specii, precum babușcă, roșioară, crap și biban, dar din dieta sa mai fac parte și crustacee mici, anelide, moluște și insecte. S-a observat că unele chire se pot specializa în capturat insecte, zburând la nivelul apei și culegându-le pe cele care plutesc.
Este o specie monogamă şi teritorială. Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii aprilie. Ritualul nupţial este iniţiat de mascul, care aduce peşte în dar femelei. Cuibăreşte solitar sau în colonii mici, în locuri nude sau acoperite de foarte puțină vegetație, situate la malul apelor, pe insule, în sărături, mlaștini, golfuri sau pe terasele nămoloase de la marginea apelor, acolo unde nu ar cuibări alte păsări pretențioase față de locul ales pentru reproducere. În acest fel, chira mică se asigură că elimină concurența pentru locurile de cuibărit, iar cuibărirea dispersată, în colonii mici, asigură un risc mic pentru întreaga populație dintr-o anumită zonă. Cuiburile sunt amplasate la minimum 2 m distanță unele de altele. Cuibul este reprezentat de o simplă depresiune superficială a solului, unde sunt depuse ouăle. Femela depune o pontă formată în mod obişnuit din 2-3 ouă de culoare crem cu pete închise, maro-verzui, în a doua parte a lunii mai şi în prima parte a lunii iunie. Dimensiunea medie a unui ou este de 31,5 x 23,1 mm. Incubaţia durează în jur de 17-22 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare, rămânând în preajma acestuia și ascunzându-se la apariția unui pericol. Ei sunt îngrijiţi de ambii părinți până când devin zburători, la vârsta de 19-20 de zile.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Limitarea activităților ce cauzează pierderi de habitat în locuri de cuibărit, locuri de hrănire și rute de migrație. Interzicerea activităților în zonele cu importanță ridicată.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătatea habitatelor acvatice.
- Evaluarea nivelului de poluare a zonei umede și executarea programelor destinate îmbunătățirii calității apei.
- Dezvoltarea măsurilor speciale pentru a întreține și restabili coloniile existente, de asemenea, restaurarea și dezvoltarea zonelor potențiale pentru stabilizarea coloniilor.
- Identificarea zonelor de hrănire, de odihnă și grupare a păsărilor, care au importanță din punctul de vedere al conservării coloniilor de reproducere.
- Limitarea accesului (pe sol, mare sau aer) în zona coloniilor sau în alte zone cu importanță ridicată, cel puțin pe perioada în care păsările utilizează aceste zone.
- Crearea insulelor pentru reducerea riscului ridicat de prădare și creșterea succesului de reproducere în zonele umede artificiale sau seminaturale.
- Elaborarea și implementarea planurilor de management pentru sărăturile active și abandonate, care determină un regim de apă (ciclu inundare-uscare) corespunzător necesităților ecologice ale speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Chiră mică (Sternula albifrons)