Uliu porumbar

Accipiter gentilis

Autor: depositphotos.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Este o specie răspândită în Europa, partea de vest a Asiei și în nord-vestul Africii.
În România este mai frecventă în Podișul Transilvaniei și în nordul țării.

POPULAȚIE

În Europa, populația este cuprinsă între 166.000 și 220.000 de perechi cuibăritoare, reprezentând 26% din populația globală. Se estimează că populația cuibăritoare din Europa va avea un declin de până la 25% în decursul următoarelor trei generații (21 de ani).
În România cuibăresc în medie 3.724 de perechi. În timpul iernii, numărul exemplarelor crește, datorită exemplarelor care vin din nordul Europei.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Este o specie răspândită de la câmpie până în Carpați, în etajul alpin și subalpin. Habitatele favorabile pentru cuibărit sunt pâlcurile de pădure din zona colinară, cu copaci bătrâni de rășinoase, intercalate de poieni mari și spații deschise adiacente, în care vânează de preferință. Evită interiorul masivelor pădurilor dese sau uniforme și spațiile deschise de mari dimensiuni. În unele țări, această specie s-a adaptat la mediul urban, unde și cuibărește. Vara duce o viață mai ascunsă, însă după terminarea cuibăritului începe să hoinărească (în perioada septembrie-februarie). Pe timpul iernii se deplasează la distanțe mai mari, apărând frecvent în localități, pentru hrănire.
Specie răpitoare de zi, cu un zbor rapid și foarte abil printre copaci, cu planări întrerupte de câteva bătăi dese din aripi, atacând și prăzi mai mari decât ea. Activitatea sa de pasăre de pradă se extinde în câmpii, pajiști mărginite de garduri vii, mlaștini și lacuri cu malurile împădurite. Se hrănește cu diferite specii de păsări, până la mărimea unei găini (cel mai adesea porumbei, sturzi, gaițe, grauri sau potârnichi) și mamifere mai mici (iepuri în creștere, veverițe), evitând reptilele și amfibienii. Se poate lansa în atac din locurile de pândă, însă cel mai adesea vânează prin patrulare la mică înălțime de-a lungul lizierelor. Traversează habitatele deschise prin zbor de urmărire la aceeași înălțime mică, format din bătăi de aripi scurte, alternate cu alunecări rapide și drepte. Uneori, în vegetația deasă, vânează și pe sol. Atunci când se așază la pândă pe un arbore, nu alege niciodată vârful acestuia, ci o creangă aflată pe la mijlocul coronamentului, aproape de trunchi.
Specie monogamă, perechea se păstrează pe durată mai lungă de timp și își menține cu mare fidelitate teritoriul ales. Atinge maturitatea sexuală la sfârșitul primului an de viață. Zborul nupțial este efectuat cu bătăi de aripi încetinite, și este asemănător eretelui. Cuibul este instalat în interiorul coroanei unui conifer sau fag mare și izolat, aproape de câmpurile agricole. Este bine consolidat și construit la înălțime, fiind folosit mai mulți ani. O pereche deține, de regulă, 2-3 cuiburi, care sunt folosite în mod alternativ. Cuibul este ocupat încă din februarie-martie și capătă proporții datorită faptului că anual este renovat cu materiale noi. Are o formă caracteristică, fiind conic, cu marginea acoperită de frunze și ramuri verzi. Depune 2-5 ouă, de culoare palid-albăstruie, prin lunile martie-aprilie, mai rar prin mai, la interval de 2-4 zile. Clocitul durează 35-38 de zile, fiind asigurat mai mult de femelă. Masculul aduce hrană la cuib și schimbă ramurile ofilite cu altele proaspete. Timp de 8-10 zile, femela stă pe cuib și hrănește puii numai cu vânatul adus de către mascul. Juvenilii, de la vârsta de 18 zile, încep să se hrănească singuri din prada adusă de femelă, masculul ocupându-se în această perioadă mai mult de supravegherea teritoriului și a cuibului. Puii devin total independenți după 70-77 de zile, moment în care părăsesc teritoriul părinților.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Braconajul.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte urbane în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Interzicerea realizării noilor infrastructuri liniare (drumuri, linii electrice, conducte de gaz etc.) fără importanță în activitatea forestieră, dar care fragmentează habitatele de pădure.
- Interzicerea noilor activități de exploatare (cariere, mine) în păduri și în zonele de tampon și evaluarea necesității de limitare a activităților în derulare aprobate.
- Reglementarea vizitelor și a activităților în zonele critice în timpul celor mai sensibile perioade (reproducere și creșterea puilor), cu restricție totală în cele mai sensibile zone.
- Înființarea acordurilor cu federații, asociații și grupuri cu activități sportive care afectează fauna, pentru a preveni perturbarea păsărilor.
- Monitorizare anuală standardizată pentru a putea determina tendințele populaționale.
- Monitorizarea amenințărilor și a eficacității măsurilor de management în derulare.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Uliu porumbar (Accipiter gentilis)