Lebădă de vară

Cygnus olor

Autor: Tiberiu Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Arealul de distribuţie al acestei specii cuprinde în general sudul şi vestul palearcticului, incluzând cea mai mare parte a Europei, vestul Asiei, unele suprafeţe din estul şi sudul Asiei, până în Orientul Mijlociu. În Europa este comună în majoritatea ţărilor, în multe zone existând şi populaţii rezultate din exemplare introduse, semidomestice. Mai multe populații sunt sedentare, dar cele din nord și din est se pot muta spre sud-vestul Europei și spre Orientul Mijlociu în timpul iernilor grele.
La nivel naţional poate fi observată în majoritatea zonelor umede în diferite perioade ale anului. Populaţia cuibăritoare este (în marea ei majoritate) concentrată în Delta Dunării, în bălţile din luncile râurilor mari din sudul şi estul ţării, dar şi în vestul țării și în Câmpia Transilvaniei.

POPULAȚIE

Populaţia europeană este cuprinsă între 83.400 și 116.000 de perechi cuibăritoare, constatându-se o tendință de creștere.
În România, populaţia cuibăritoare este cuprinsă între 4.000 și 6.000 de perechi, majoritatea în Delta Dunării, iar în timpul pasajelor pot fi observate între 30.000 și 50.000 de exemplare. Pe teritoriul țării noastre iernează între 4.340 și 20.364 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Specia preferă zonele umede întinse, cu vegetaţie emergentă bogată, stufărişuri, dar şi lacuri cu suprafeţe mari, libere sau heleșteie, bălţi în luncile râurilor, braţe moarte etc. Este prezentă (mai mult în partea de vest a Europei) şi în multe habitate acvatice transformate prin activităţi umane, inclusiv parcuri cu bazine mari sau lacuri de acumulare. Prezintă deplasări complexe; în anumite părţi ale arealului populaţiile sunt migratoare, în altele fiind parţial migratoare sau sedentare. În țara noastră, în perioadele de migraţie sau de iarnă, se adună în efective mari pe lacurile din Deltă, în zona lagunară, respectiv pe cele din sudul şi sud-estul ţării sau din Moldova. Efectivele aflate în pasaj pe lacurile din Transilvania aparţin probabil populaţiilor din Europa Centrală şi de Vest, spre deosebire de cele din exteriorul arcului carpatic. Multe exemplare din populaţiile nordice şi nord-estice petrec iarna la noi sau se deplasează spre sud în iernile grele. Adeseori se înregistrează mortalităţi însemnate în timpul iernii, când condiţiile meteorologice sunt extreme. Nu cântă, însă în zbor aripile produc un vâjâit puternic, care se aude de departe. În sălbăticie trăiesc în medie 10 ani.
Hrana este în general vegetală şi este constituită din plante submerse, colectate în apă puţin adâncă prin scufundarea capului şi a gâtului. Consumă frecvent ierburi pe malurile apelor. Se hrănesc ocazional şi cu nevertebrate acvatice (insecte, larve, viermi, moluşte etc.), pești de mici dimensiuni sau amfibieni şi mormolocii acestora.
Este o specie monogamă, odată formată, perechea menținându-se pe toată durata vieții. 
Cuibăresc în stufăriş, pe plauri sau uneori pe solul unor insule lagunare cu vegetaţie dezvoltată, construind cuiburi masive. Sunt teritoriale în perioada de cuibărit şi prezintă frecvent un comportament agresiv faţă de alte exemplare, mai ales masculii. Ponta este formată din 5-8 ouă alb-fumurii, iar incubaţia durează 35-41 de zile, fiind asigurată de ambii părinți. Puii sunt nidifugi, urmând adulții pe apă imediat după eclozare. Devin independenţi după o perioadă lungă, de 120-150 de zile, timp în care stau în compania adulţilor. Puii au penajul cenușiu, devenind complet alb abia în al treilea an de viață.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor de construcție în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim pentru specie.
- Managementul adecvat al deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Luarea măsurilor în vederea evitării eutrofizării și sedimentării zonelor umede.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate; încurajarea producției organice.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Amplasarea de dispozitive pentru creşterea vizibilităţii liniilor de medie şi mare tensiune.
- Planificarea adecvată a instalării structurilor generatoare de energie (turbine eoliene), astfel încât să fie minimizat riscul de coliziune.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Lebădă de vară (Cygnus olor)