5.1. Protocol de monitorizare pentru speciile de ciocănitori

Ciocănitoare pestriță mică (Dryobates minor)

Metodologia descrisă mai jos are ca scop evaluarea periodică a speciilor de ciocănitori caracteristice habitatelor forestiere din România. În urma implementării metodologiei se urmărește obținerea de date care să permită în timp detectarea tendințelor la nivelul populațiilor speciilor-țintă. Suplimentar, datele pot fi folosite (împreună cu alte date disponibile) și în alte scopuri, precum calcule populaționale, modelarea distribuției speciilor-țintă (realizarea modelelor de abundență și prezență/absență).

Metode de eșantionaj la nivel național

Unitatea de bază pentru evaluarea speciilor în cazul acestei metodologii este punctul (point monitoring).
Pentru accesibilitate, punctele sunt grupate minimum câte 5 în cadrul unui pătrat de 2x2 km. Excepție fac pătratele situate în zone dificile, în care, din cauza accesibilității, punctele pot fi distribuite pe căi de acces (astfel, unele pătrate pot avea un număr diferit de puncte). Amplasarea punctelor de observație trebuie să fie complet aleatorie, strict în habitate forestiere, cu respectarea criteriului ca distanța până la cea mai apropiată lizieră să fie mai mare de 200 de metri.

Metodologia de față este elaborată pentru implementare la nivel național (adaptările specifice pentru zone mai reduse ca suprafață sunt amintite în Capitolul 5.1.6. Alternative ale metodologiei pentru implementare în arii protejate sau alte evaluări locale).

Realizarea eșantionajului la nivel național pentru această metodologie a ținut cont de distribuția spațială a speciilor-țintă: ciocănitorile specifice habitatelor forestiere. Astfel, punctul de plecare pentru realizarea eșantionajului a fost distribuția habitatelor forestiere la nivel național.

În eșantionajul elaborat conform metodologiei, unitatea de bază este punctul.
În total au fost amplasate 1.075 de unități de eșantionaj (puncte).
Punctele sunt grupate pentru accesibilitate și eficientizarea colectării datelor în pătrate de 2x2 kilometri (bazate pe grilajul standard utilizat în cadrul mai multor scheme de monitorizare). În cadrul fiecărui pătrat sunt amplasate, de regulă, 5 puncte.
Excepțiile de la regulă sunt date de două cazuri distincte:
• anumite pătrate au fost efectuate la evaluarea națională anterioară, când au fost efectuate mai mult de 5 puncte/pătrat; la aceste pătrate s-a păstrat numărul de puncte;
• anumite pătrate au fost amplasate în zone montane cu acces foarte dificil; în acest caz, distribuirea spațială a punctelor a fost făcută ținându-se cont și de accesibilitate (căi de acces, curbe de nivel etc.). Astfel, în unele pătrate intră efectiv un număr mai mic de puncte (însă grupul de 5 puncte se păstrează).

În total, la nivel național, în grila de eșantionaj pentru această metodologie avem un număr de 213 pătrate (vezi
Figura 1). Pentru elaborarea eșantionajului s-a utilizat metoda aleatorie bazată pe stratificare (stratified random sampling). Această metodă presupune amplasarea aleatorie a unităților de eșantionaj, însă ponderat cu procentul diverselor tipuri de habitate (asigură acoperirea reprezentativă a diverselor tipuri de habitate). Această abordare are avantajul că datele obținute sunt reprezentative (acoperind habitatele-țintă), însă are și un dezavantaj – habitatele cu suprafață redusă (procentual reduse față de total) vor fi subreprezentate în eșantionaj. Acest aspect poate fi compensat prin amplasarea unor unități de eșantionaj suplimentare (detalierea acestui proces este dată mai jos).

Elaborarea eșantionajului a ținut cont de următoarele principii (atât la nivelul amplasării pătratelor, cât și la nivelul amplasării punctelor):
• reprezentativitate la nivel spațial și tipuri de habitate – conform acoperirii cu habitate-țintă, atât la nivelul regiunilor, cât și la nivelul tipurilor de habitate forestiere;
• reprezentativitate la nivelul rețelei Natura 2000, respectiv la nivelul Ariilor de Protecție Specială Avifaunistică – amplasarea unităților de eșantionaj a avut în vedere distribuția ariilor Natura 2000, pentru ca datele colectate să fie utilizabile și în cadrul analizelor specifice rețelei;
• principiul compensării – pentru habitatele cu reprezentativitate redusă, numărul de unități de eșantionaj a fost crescut, pentru a asigura cantitatea de date necesară diverselor analize.

Figura 1. Harta cu distribuția eșantionajului

Repetabilitatea

Pentru monitorizare, este recomandabil ca repetarea întregului eșantionaj să se facă o dată la 3 ani (fiecare unitate de eșantionaj să fie evaluată de 2 ori în intervalul de 6 ani).
În cazul în care nu este posibilă repetarea în acest mod, este obligatoriu ca toate eșantioanele să fie evaluate cel puțin o dată în intervalul de 6 ani.

Perioada observațiilor în teren

Pentru fiecare locație este nevoie de 1 vizită/an (sezon); în plus, este recomandată o vizită preliminară în teren pentru familiarizarea cu zona și accesul la punctele de evaluare.

Perioada de efectuare a observațiilor de teren este decalată în funcție de altitudine (conform condițiilor climatice care influențează activitatea speciilor-țintă, dar și din motive de accesibilitate), astfel:

• 1 martie - 30 martie în zona de câmpie (pătrate situate în intervalul altitudinal 0-300 de metri);
• 10 martie - 10 aprilie în zona de dealuri și în zonele montane joase (pătrate situate în intervalul altitudinal 301-1.200 de metri);
• 1 aprilie - 30 aprilie în zonele montane înalte (peste 1.200 de metri).

Pe baza acestor intervale, fiecare unitate de eșantionaj va fi încadrată corespunzător și va fi efectuată ulterior strict în același interval.

Activitatea de monitorizare se va desfășura dimineața, în intervalul orar 6:00-12:00 și doar în condiții meteorologice favorabile (zile fără precipitații și fără vânt puternic, care împiedică auzirea vocalizei).
Nu este permisă depășirea acestui interval orar.

Prin această metodologie pot fi colectate date pentru următoarele specii-țintă:

• ciocănitoare pestriță mică (Dryobates minor);
• ciocănitoare de stejar (Leiopicus medius);
• ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major);
• ciocănitoare cu spate alb (Dendrocopos leucotos);
• ciocănitoare neagră (Dryocopus martius);
• ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus);
• ghionoaie sură (Picus canus);
• ghionoaie verde (Picus viridis).

Suplimentar, observatorii vor nota toate speciile de păsări observate în cadrul deplasării în teren, conform metodologiei descrise mai jos.

Ciocănitoare de stejar (Leiopicus medius), specie Natura 2000 care face obiectul monitorizării

Ciocănitoare pestriță mică, Ciocănitoare pestriță mare, Ciocănitoare de stejar, Ciocănitoare cu spate alb, Ciocănitoare neagră, Ciocănitoare de munte, Ghionoaie sură, Ghionoaie verde

Vizita preliminară este recomandată și va avea loc în ziua dinaintea efectuării observațiilor. Observatorul parcurge terenul și verifică accesibilitatea celor 5 puncte de monitorizare.
La prima vizită în teren, punctele pot fi mutate în caz de inaccesibilitate la o distanță de maximum 400 de metri față de poziția inițială, cu respectarea obligatorie a două condiții:
a) să fie în habitate forestiere (preferabil similare cu cele din poziția inițială);
b) să fie la o distanță de minimum 500 de metri de oricare dintre celelalte 4 puncte. Odată mutate și efectuate, punctele vor rămâne fixe pentru evaluările ulterioare.

Activitatea de monitorizare se va desfășura dimineața, în intervalul orar 6:00-12:00 și doar în condiții meteorologice favorabile (zile fără precipitații și fără vânt puternic, care împiedică auzirea vocalizei). Nu este permisă depășirea acestui interval orar.
Observatorul va petrece în fiecare punct aproximativ 20 de minute (timpul de liniștire plus durata vocalizei). În acest interval, folosind echipamentul standard, va rula vocaliza pregătită pentru această metodologie (pentru a chema speciile de ciocănitori). Aceasta este standardizată, astfel încât include atât intervale de vocaliză (voce, darabană), cât și intervale de liniște (pentru ascultare). Înregistrarea este pregătită astfel încât să includă toate speciile-țintă. Observatorul trebuie doar să pornească și să oprească înregistrarea la finalul vocalizelor.

Ajuns la punct, observatorul trebuie să aștepte un minut pentru pregătirea echipamentului și liniștire. Apoi pornește playback-ul, care rulează continuu, pentru circa 20 de minute. În acest timp, observatorul notează cu ajutorul aplicațiilor mobile sau în caietul de teren toate speciile de ciocănitori pe care le vede sau aude în locația de monitorizare. În cazul folosirii formularelor de teren, pentru fiecare punct se completează o pagină separată din carnetul de teren.

Monitorizarea în zone de șes:

Observatorul în punctul de monitorizare (pornind vocaliza de pe telefonul conectat prin Bluetooth la boxă)

Observarea prin binoclu a unui exemplar atras de vocaliză

Realizarea celor patru fotografii din punctul de monitorizare

Se introduce în aplicație o observație

Exemplar de ghionoaie sură (Picus canus) atras de vocaliză

Monitorizarea în zone montane:

Observarea prin binoclu

Exemplar de ciocănitoare cu spate alb (Dendrocopos leucotos) observat din punct

Se introduce în aplicație o observație

Aparatura utilizată (smartphone cu aplicația pentru notarea observațiilor, aplicație GPS și baterie care asigură o autonomie adecvată, binoclu, boxă)

Nivelul de pregătire al observatorilor

Fiind o metodă mai dificilă din punct de vedere fizic, este nevoie de observatori experimentați, cu o bună cunoaștere a speciilor de ciocănitori și experiență de teren substanțială. În special în zonele montane, din cauza terenului dificil, este nevoie de observatori cu o condiție fizică bună. În aceste zone se recomandă ca evaluarea de teren să se facă în echipe de câte două persoane (un ornitolog și un asistent).
Nivelul necesar de pregătire al specialiștilor este unul ridicat. Cunoașterea sunetelor emise de speciile de ciocănitori este obligatorie, deoarece identificarea speciilor se bazează în mod substanțial pe recunoaștere auditivă.
Având în vedere faptul că trebuie notate toate speciile de păsări observate, o bună recunoaștere a speciilor forestiere (vizual sau după cântec) este obligatorie.

Figura 2. Harta de detaliu privind amplasarea unităților de eșantionaj

Este recomandat ca, atunci când este posibil, în cazul implementării metodologiei pe suprafețe mai reduse, să se păstreze metodologia de bază, cu adaptările de eșantionaj recomandate mai jos. În cazul în care acest lucru nu este posibil, este preferabil ca adaptările metodologiei să fie făcute în așa fel încât alternativele utilizate să permită colectarea de date compatibile cu datele colectate prin metodologia națională. Dacă niciuna dintre alternativele de mai sus nu este fezabilă, pot fi implementate alte metodologii, detaliate mai jos.
Pentru implementarea metodologiei în anumite zone mai restrânse ca suprafață (SPA-uri sau alte arii protejate) sunt necesare câteva modificări pentru a asigura o mai bună acoperire a speciilor-țintă. Aceste modificări pot viza atât adaptarea eșantionajului (cu păstrarea în linii mari a metodologiei), cât și implementarea unor metodologii alternative, care pot furniza date mai exacte, însă sunt mai solicitante din punct de vedere al efortului uman. Indiferent de metodologia folosită, aceasta trebuie păstrată pentru evaluările ulterioare, pentru comparabilitatea datelor și obținerea de informații legate de tendințele populațiilor.
România, ca membru al Uniunii Europene, are obligația de a raporta o dată la 6 ani, pe lângă efectivele, respectiv tendințele populațiilor naționale ale tuturor speciilor de păsări, și efectivele, respectiv tendințele populațiilor speciilor listate în Anexa 1 a Directivei Păsări din Ariile de Protecție Specială Avifaunistică (SPA-uri). Cu toate că eșantionajul național acoperă parțial și SPA-urile, ar fi de preferat ca datele din schema națională să fie completate de monitorizarea realizată de administratorii siturilor, în cadrul implementării planului de management. Condiția utilizării acestora este compatibilitatea lor cu datele colectate prin schema națională. Din acest motiv este puternic recomandată utilizarea metodologiei naționale, adaptată nevoilor locale. Coordonatorul național al schemei poate oferi asistență în această direcție, de aceea este recomandată contactarea acestuia.
Menționăm că pot exista multe situații în care, din anumite motive (eficiență, dorința de a obține date de calitate superioară, mai exacte, date cu caractere diferite), este complet justificată aplicarea unei metode diferite, incompatibile cu schema națională. Vor fi prezentate mai jos câteva alternative, însă lista nu este exhaustivă.

A. Adaptarea eșantionajului

În cazul implementării metodologiei pe zone mai restrânse, amplasarea punctelor grupate câte 5 în pătrate de 2x2 km nu este foarte eficientă pentru acoperirea zonei. Prin urmare, alternativa este amplasarea aleatorie a punctelor fără grupare (pentru acoperirea mai bună a zonei), cu condiția ca distanța dintre puncte să fie de minimum 500 de metri. Pentru verificarea acoperirii suprafeței-țintă, se poate realiza un caroiaj de 1x1 km; dacă minimum 20% din acest caroiaj este acoperit cu puncte (are minimum un punct de evaluare), acoperirea poate fi considerată bună.
În cazul unor suprafețe în care accesul este foarte dificil, amplasarea punctelor se poate face și de-a lungul căilor de acces (potecilor) sau ale curbelor de nivel; trebuie evitate căile de acces în care deranjul este prezent (drumuri forestiere, drumuri publice etc.) și poate influența semnificativ datele colectate.

B. Adaptarea metodologiei naționale în vederea obținerii unor date mai exacte

Pentru o colectare mai eficientă a datelor la nivel local, metodologia poate fi adaptată pe mai multe nivele, în funcție de necesități. Există modalități prin care metoda națională poate fi modificată ușor, în așa fel încât să ofere date mai exacte, mai adecvate scopurilor definite, dar să fie păstrată și compatibilitatea cu datele colectate prin schema națională.

Evaluare mixtă. Poate fi combinată evaluarea fără vocaliză cu cea cu vocaliză. Observatorul petrece o durată de timp și notează speciile fără a rula vocaliza; apoi rulează vocaliza și colectează un nou set de date. Rularea vocalizei se face în conformitate cu metodologia descrisă mai jos (folosindu-se vocaliza utilizată la evaluarea națională), pentru ca datele să fie compatibile cu metodologia națională.
Datele se colectează și se centralizează separat, pentru a putea fi clar diferențiate și utilizate pentru scopul dorit.

Repetarea observațiilor. Metodologia națională presupune o singură ieșire în teren per sezon. Însă, pentru a obține date mai exacte, evaluarea poate fi repetată în decursul aceluiași sezon, fiecare punct de observare fiind evaluat de două sau mai multe ori. În acest caz, pentru a păstra compatibilitatea cu metodologia națională, una dintre vizite trebuie să fie obligatoriu în perioada conformă cu cea a metodologiei naționale (în funcție de altitudine, vezi Capitolul 5.1.3.1 Perioada și condițiile de monitorizare).

C. Alte metode, incompatibile cu metoda națională

Metoda cartării teritoriilor. Fiind o metodă extrem de solicitantă ca timp, se poate implementa doar pe zone foarte reduse ca suprafață. Are avantajul că oferă evaluări foarte precise asupra populațiilor speciilor-țintă. În cadrul acestei metodologii sunt desemnate suprafețe de eșantionaj (reduse ca dimensiune, pentru a putea fi acoperite în intervalul orar 6:00-12:00). Suprafața se parcurge complet, în trasee paralele, pentru a se nota detaliat pe harta de teren toate teritoriile speciilor-țintă. Pentru detalii privind metodologia, se poate consulta bibliografia dată.

Folosirea diferențiată a vocalizei. La nivel local, poate fi folosită doar vocaliza speciilor-țintă locale, în loc de vocaliza standard folosită la nivel național (care include toate speciile).

Evaluare fără vocaliză. În cazul în care se dorește utilizarea distanțelor de observare pentru analize de densitate (distance sampling), evaluarea poate fi făcută fără vocaliză; în acest caz, scade detecția speciilor-țintă, însă acest aspect poate fi compensat cu creșterea unităților de eșantionaj.

Se vor nota următoarele informații:

Date despre specii:
• specia de ciocănitoare observată sau auzită;
• sexul indivizilor observați (mascul, femelă);
• locația păsărilor observate (pe hartă, în aplicațiile mobile sau furnizând distanța la care au fost observate sau auzite prima dată, folosind distanțe din 10 în 10 metri, în cazul utilizării caietelor de teren);
• data și ora observației.

Date climatice (vezi Anexa 1):
• viteza vântului pe scara Beaufort;
• nebulozitatea (acoperirea cerului cu nori, în procente).

Exemplu de înregistrare a observațiilor cu o aplicație legată de baza de date Ornitodata:

Selectarea task-ului pentru monitorizarea ciocănitorilor.

Pagina prin care se deschide sesiunea de observații (prin alegerea pătratului).

Se selectează codul pătratului din listă.

Se selectează codul punctului din pătrat din listă și apoi specia; urmează
numărul de exemplare și sexul acestora, tipul de activitate al exemplarelor
(coduri de cuibărire), precum și condițiile meteo.

Se adaugă fotografiile și se salvează datele introduse.

Observații ale altor specii:
• pe lângă speciile-țintă, observatorul va nota toate speciile observate în deplasarea în pătrat, inclusiv în punctele de vocaliză (alte specii decât ciocănitori); este recomandată utilizarea aplicațiilor mobile (pentru a înregistra coordonatele) și, pe cât posibil, notarea tuturor indivizilor observați (în cazul speciilor comune cu prezență numeroasă, efectivele pot fi aproximate, iar notarea locației făcută doar periodic).

Date suplimentare opționale:
• compoziția pădurii, aproximare în procente, bazată doar pe speciile dominante generale (molid, fag și cvercinee (stejar, gorun etc.); restul speciilor se vor trece ca ”altele” (exemplu: o pădure dominată de fag cu gorun și alte specii se va nota: 60% Fag + 30% Cvercinee + 10% Alte);
• diametrele medii (pentru estimarea aproximativă a vârstei pădurii) în următoarele intervale: 0-20 cm (pădure foarte tânără), 20-40 cm (pădure tânără), 40-60 cm (pădure matură), peste 60 de cm (pădure bătrână).

Observator estimând diametrul unui arbore

Fotografii:
• la fiecare punct observatorul va face 4 fotografii (în direcția punctelor cardinale N-E-S-V) în care să se observe tipul de habitat. Fotografiile vor fi făcute cu distanță focală mică (pentru a încadra cât mai mult din peisaj) și cu rezoluție bună.

Traseu marcat cu ajutorul GPS-ului:
• folosirea GPS-ului cu funcția track pornită (ON) este obligatorie pe toată durata vizitei.
După fiecare vizită, track-ul se descarcă și se salvează cu o denumire care să conțină codul pătratului și data în format ZZLLAAAA (ex. CA0418_21042013).

Criterii minime de calitate a datelor despre speciile-țintă

Pentru ca datele colectate să poată fi folosite pentru îndeplinirea scopului metodologiei, acestea trebuie să conțină minimum următoarele informații:

• data și ora observației;
• coordonatele locației de eșantionaj (în cazul punctelor predefinite și codul punctului);
• numele observatorului;
• specia (sau indicarea lipsei speciilor-țintă, în cazul punctelor predefinite);
• numărul de exemplare;
• poziția observației (locația efectivă a păsării sau distanța de la locația de evaluare).

Suplimentar, pentru ca datele să fie conforme, acestea trebuie să îndeplinească și condițiile de realizare a observațiilor descrise în metodologie: intervalul orar de colectare a datelor, condițiile climatice recomandate etc.

După realizarea observațiilor de teren, observatorii vor trimite în cât mai scurt timp următoarele date către coordonatorul programului:

1. datele colectate în puncte despre speciile-țintă, cu toate informațiile climatice auxiliare – acestea sunt fie în format electronic (dacă au fost colectate cu ajutorul aplicațiilor mobile), fie în carnete de teren completate pentru fiecare locație (original și copie scanată/fotografiată);
2. date colectate despre toate speciile de păsări în pătratul de 2x2 km – acestea sunt fie în format electronic (dacă au fost colectate cu ajutorul aplicațiilor mobile), fie în formular de teren cu structură tabelară;
3. traseele înregistrate cu GPS-ul;
4. set de fotografii (4 fotografii pentru fiecare punct).

Coordonatorul trebuie să arhiveze și să păstreze toate datele colectate (atât cele legate de specii, cât și datele auxiliare, precum trasee și poze), pentru a fi accesibile în cazul necesității unor analize, precum cele care fac referire la situația națională a metodologiei.

Pentru implementarea în condiții optime a metodologiei, este nevoie de următoarele echipamente:

• binoclu;
• instrument de vocaliză (playback); este obligatoriu ca acest instrument (boxă) să fie standardizat pentru întreaga evaluare (același model să fie folosit de către toți evaluatorii); pentru evaluarea națională (și compatibilitatea cu aceasta) este recomandat modelul JBL Flip 5 sau echivalent (ca intensitate a sunetului);
• aplicație mobilă sau formulare de teren și hartă;
• aparat foto;
• ceas;
• GPS (aparat GPS dedicat sau smartphone);
• busolă (opțional);
• baterie externă pentru încărcarea telefoanelor mobile și cablu de încărcare (opțional, recomandat);
• îmbrăcăminte și încălțăminte potrivite (haine călduroase, bocanci impermeabili etc.).

Aparatura utilizată (smartphone cu fișierul pentru vocaliză și aplicație GPS, boxă, baterie externă cu cablu de conectare la smartphone, binoclu)

Anexa 1 - Formular de teren (necompletat)

Anexa 1 - Formular de teren (completat)