Ciocănitoare cu spate alb

Dendrocopos leucotos

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Ciocănitoarea cu spate alb este o specie rezidentă a regiunilor temperate și boreale, cu o răspândire foarte largă în Eurasia. Populația din Europa reprezintă 35% din populația mondială, ea având o răspândire largă, cu efective semnificative în Europa Centrală. Lipseşte din vestul continentului. Populaţii mai mari sunt în România, Slovacia și Bielorusia.
În România, prezenţa ciocănitoarei cu spate alb este determinată de distribuţia habitatelor propice, astfel specia regăsindu-se în principal în regiunile submontane. Făgetele extrazonale pot atrage populaţii mici, ca de exemplu făgetele extrazonale din munţii Măcin.

POPULAȚIE

Populaţia europeană este cuprinsă între 232.000 și 586.000 de perechi cuibăritoare și reprezintă 35% din populația mondială, fiind stabilă.
În România cuibăresc între 16.633 și 55.564 de perechi. România deține pe departe cea mai mare populație cuibăritoare dintre statele membre ale Uniunii Europene.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

În România poate fi considerată o specie specializată pe pădurile de foioase din regiuni colinare şi muntoase. Preferă pădurile compuse din fag (Fagus sp.), mesteacăn (Betula sp.), paltin (Acer sp.), frasin (Fraxinus sp.), ulm (Ulmus sp.), plop (Populus sp.). Deseori este prezent în păduri mixte, uneori şi în păduri de conifere. De cele mai multe ori cuibăreşte pe versanţii sudici ai dealurilor și ai munţilor, dar şi în pădurile de galerie situate de-a lungul pâraielor dominate de specii de copaci cu esenţă moale. Astfel, specia poate fi întâlnită de la altitudini joase, începând cu 400 m, unde cuibăreşte în păduri de foioase, până în zonele montane, la 1.800 m, unde cuibăreşte în păduri bătrâne de fag sau de amestec.
Hrana este alcătuită mai ales din insecte, în principal din larvele care trăiesc în trunchiul copacilor. Mănâncă şi omizi, furnici, iar uneori se hrăneşte şi cu alune şi fructe de pădure. Când se simte ameninţată, adoptă o poziţie întinsă a corpului şi a capului, în general pe partea ascunsă a trunchiului.
Deşi majoritatea speciilor europene de ciocănitoare sunt puţin sociale, ciocănitoarea cu spate alb pare a fi cea mai solitară. Fiecare dintre cele două sexe este teritorial şi, în afara sezonului de cuibărit, îşi apără teritoriile de hrănire. În sezonul de reproducere este foarte teritorială, intruşii fiind alungaţi agresiv. Este o specie monogamă.
Femelele sunt atrase de darabana masculilor, care poate fi auzită începând cu luna martie. Perechea efectuează zboruri nupţiale care constau în goane aeriene, zboruri demonstrative, posturi nupţiale etc. În această perioadă ambele sexe sunt foarte zgomotoase. Masculul excavează câteva noi cavităţi în fiecare primăvară, însă cele mai multe rămân neterminate. Femela contribuie la finalizarea excavaţiei care este aleasă pentru cuibărit. Cuiburile mai vechi sunt folosite arareori. Deşi cavităţi pot fi realizate în trunchiuri vii sau moarte, toţi copacii folosiţi au lemnul din interior descompus. Cele mai multe cavităţi sunt prezente în arbori cu esenţă moale. Înălţimea la care este aşezat cuibul variază între 5 şi 32 m. În general, cuiburile acestei specii sunt localizate la o înălţime mai mare decât a oricărei alte specii europene de ciocănitoare. Teritoriul de cuibărit este cel mai mare dintre cele ale speciilor europene de ciocănitoare, de până la 3,5 km². Cele 3-5 ouă sunt incubate de ambele sexe, timp de 14-16 de zile, masculul clocind mai ales în timpul nopţii. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi, iar dezvoltarea lor durează 24-28 de zile. După ce părăsesc cuibul, puii nu mai sunt hrăniţi de părinţi. Adulții înnoptează în scorburi, în sezonul de reproducere împreună cu puii, sau într-o scorbură separată, excavată special pentru odihnă.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul defectuos al pădurii.
- Incendiile de pădure.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Interzicerea realizării noilor infrastructuri liniare care fragmentează habitatele de pădure.
- Interzicerea noilor activități de exploatare (cariere, mine) în păduri și în zonele de tampon și evaluarea necesității de limitare a activităților în derulare aprobate.
- Promovarea conectivității prin specii native de arbori; înlocuirea progresivă a speciilor de arbori exotici cu specii native.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciilor pentru a evita perturbarea speciei în perioadele critice (reproducere).
- Conservarea a minimum 10 arbori nativi maturi, și/sau bătrâni, cu minimum 40 cm diametru per hectar.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în fondul forestier.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Ciocănitoare cu spate alb (Dendrocopos leucotos)