Ciocănitoare de stejar

Leiopicus medius

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Este o specie rezidentă a climatului temperat continental, care nu se extinde în regiuni boreale sau montane, găsindu-se în partea centrală şi de sud-est a continentului european. În afara Scandinaviei şi a Insulelor Britanice, cuibăreşte în fiecare ţară din Europa.
În România, cele mai semnificative populaţii cuibăritoare pot fi găsite în zonele colinare din podişul Transilvaniei, respectiv în gorunetele din Dobrogea, dar specia apare în majoritatea zonelor unde sunt prezente habitatele caracteristice.

POPULAȚIE

Mai mult de 95% din populaţia mondială cuibărește în Europa, fiind estimate între 301.000 și 678.000 de perechi, tendința fiind stabilă.
În România cuibăresc între 126.425 și 219.696 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Este o specie care se găsește în păduri cu exemplare mature de Quercinee, dar poate fi observată și în parcuri mai mari sau pe păşuni împădurite, acolo unde sunt prezente exemplare bătrâne de stejar sau gorun. Limitele altitudinale la care cuibăreşte specia sunt determinate de prezenţa habitatelor cu stejar sau gorun și sunt localizate în principal între 200 și 600 m; în Dobrogea şi Câmpia de Vest poate fi întâlnită și la altitudini mai mici. Prezenţa speciei este independentă de panta terenului, umiditate sau apropierea cursurilor de apă. Trăieşte şi în păduri mixte cu stejar, carpen, frasin, fag, chiar şi molid. Răspândirea speciei corespunde în general cu răspândirea carpenului (Carpinus betulus).
Consumă aproape exclusiv hrană de origine animală pe tot parcursul anului. Caută după hrană pe coajă, pe crengi şi pe suprafeţele frunzelor sau excavează în lemnul putred, moale. Din punct de vedere ecologic, ocupă o poziție intermediară între alte specii de ciocănitoare, procurând hrana atât de pe suprafața trunchiurilor arborilor, cât și din frunziș. Foloseşte „nicovale“ pentru deschiderea nucilor sau a conurilor. Mănâncă coleoptere, himenoptere (furnici), fluturi și omizi, ortoptere, muşte etc. Hrana vegetală are importanţă sporită în timpul iernii, când numărul insectelor este scăzut.
Este o specie solitară, care apără teritorii fixe tot timpul anului. Mărimea teritoriului variază între 3 și 25 ha, cu suprapuneri frecvente ale teritoriilor învecinate. Primăvara îşi delimitează teritoriul, acesta fiind apărat de ambii parteneri. Masculii îşi anunţă prezenţa şi revendică teritoriul prin chemări şi cântece. Darabana este mai puţin folosită comparativ cu alte specii, iar femelele nu bat deloc darabana. În postura ameninţătoare, capul este lăsat în jos şi ciocul întins înainte spre adversar. Au loc frecvent lupte și goniri în aer între adversari.
Este monogamă, iar perechile se formează anual, la sfârşitul iernii, pentru durata sezonului de reproducere. Masculul este cel care excavează locul pentru cuibărit, iar femela inspectează excavaţia făcută şi decide dacă o acceptă sau nu. Construiesc în fiecare an un nou cuib. După alegerea locului, ambele sexe contribuie la excavarea scorburii. Înălţimea cuibului variază între 5 şi 20 m, iar intrarea este rotundă, cu un diametru de 4-5 cm. La fel ca în cazul altor specii de ciocănitoare, femelele sunt cele care iniţiază copulaţia. Cele 4-7 ouă sunt depuse la sfârşitul lunii aprilie sau în luna mai. Ambele sexe clocesc timp de 11-14 zile și participă la îngrijirea puilor, dezvoltarea acestora durând aproximativ trei săptămâni. Puii devin independenţi la două săptămâni după părăsirea cuibului.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul defectuos al pădurii.
- Incendiile de pădure.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Interzicerea realizării noilor infrastructuri liniare care fragmentează habitatele de pădure.
- Interzicerea noilor activități de exploatare (cariere, mine) în păduri și în zonele de tampon și evaluarea necesității de limitare a activităților în derulare aprobate.
- Promovarea conectivității prin specii native de arbori; înlocuirea progresivă a speciilor de arbori exotici cu specii native.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciilor, pentru a evita perturbarea speciei în perioadele critice (reproducere).
- Conservarea a minimum 10 arbori nativi maturi, și/sau bătrâni, cu minimum 40 cm diametru per hectar.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în fondul forestier.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Ciocănitoare de stejar (Leiopicus medius)