Ciocănitoare de munte

Picoides tridactylus

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Ciocănitoarea de munte este o specie rezidentă a regiunii boreale, cu o răspândire foarte largă și continuă în Eurasia boreală, stabilind populații izolate în habitatele montane din zona temperată. Populația europeană este divizată, cu o răspândire largă în zonele boreale din Fenoscandia și cu populații izolate, dar puternice, în regiunile muntoase ale continentului.
În ţara noastră este o specie greu de observat și destul de puțin cunoscută, dar răspândită în pădurile de conifere din Carpaţi.

POPULAȚIE

Populaţia europeană este cuprinsă între 598.000 și 1.450.000 de perechi cuibăritoare. Un declin moderat a fost observat între 1970 și 2000, dar populația s-a menținut totuși stabilă. Populația din Europa reprezintă aproximativ 20% din populația mondială, tendința nefiind cunoscută.
În România cuibăresc între 4.070 și 23.684 de perechi, cu tendință necunoscută.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

În regiunile boreale cuibăreşte în taiga, de multe ori în zonele mlăştinoase ale acestor păduri. În regiunile temperate (la fel ca în România) este o specie montană, preferând pădurile bătrâne de conifere. Prezenţa și abundența speciei depind de cantitatea lemnului mort din habitate, deci sunt influențate semnificativ de practicile silvice. Preferă zonele de pădure cu pante abrupte. Pentru cuibărit alege porţiunile mai deschise de pădure, de exemplu cu căderi de copaci cauzate de vânt sau de avalanşe. Este o specie predominant solitară, teritorială pe tot parcursul anului. Dacă se simte ameninţată, îşi ridică penele creştetului şi scoate sunete de alarmă sau se ascunde în spatele copacilor. Este o specie sedentară.
Mănâncă predominant insecte, larvele şi adulţii coleopterelor xilofage. Consumă, de asemenea, insecte din muşchi şi licheni, furnici şi larvele lor din muşuroaie, omizi, muşte, viespi sau păianjeni. Se hrăneşte pe copacii morţi şi vii, în timpul iernii la înălţimi mai mici. De multe ori poate fi observată hrănindu-se cu seva copacilor. Urmele circulare ale ciocănirii pe trunchiul copacilor sunt caracteristice hrănirii la această specie.
Este monogamă, de multe ori perechile rămânând împreună şi în afara sezonului de reproducere. Teritoriile sunt marcate prin darabană, care se poate auzi mai ales dimineaţa devreme, uneori şi toamna. Se pare că în manifestările teritoriale masculii nu tolerează alți masculi, iar femelele alte femele, fiind însă indiferenți față de indivizi care aparțin celuilalt sex. Când un rival pătrunde în teritoriu, pasărea adoptă o postură ameninţătoare cu gâtul întins și cu ciocul ridicat, care este de multe ori acompaniată de legănatul capului. Femelele sunt atrase de darabană, care durează circa 1,3 secunde, având în acest timp un număr de 14-26 de lovituri. Comportamentul nupţial constă în zboruri alcătuite din goane aeriene, în legănatul capului, în „duete“ de darabană „cântate“ după apus de soare. Teritoriul de cuibărit pentru o pereche este de circa 70 ha de pădure de conifere. În fiecare an perechea lucrează împreună la excavarea unui cuib. Scorburile sunt realizate în special în copaci morți, la o înălțime care variază între 1 și 10 m. Intrarea în cuib este rotundă sau ovală și are un diametru de 4,5-5 cm, fiind amplasată în general spre sud. Cele 3-7 ouă albe sunt depuse în luna mai. Incubarea durează 14 zile şi este efectuată de ambele sexe. Puii sunt îngrijiţi în egală măsură de ambii părinţi timp de 22-25 de zile. În primele săptămâni cuibul este păzit riguros. După această perioadă, puii fiind deja mari ies din cuib și stau împreună pe o creangă în apropierea acestuia; în caz de pericol toţi se înghesuie în scorbură. Ei devin independenţi la vârsta de aproximativ 30 de zile, în tot acest timp rămânând în preajma părinților.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul pădurii.
- Incendiile de pădure.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Interzicerea realizării noilor infrastructuri liniare care fragmentează habitatele de pădure.
- Interzicerea noilor activități de exploatare (cariere, mine) în păduri și în zonele de tampon și evaluarea necesității de limitare a activităților în derulare aprobate.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciilor, pentru a evita perturbarea speciei în perioadele critice (reproducere).
- Conservarea a minimum 10 arbori nativi maturi și/sau bătrâni cu minimum 40 cm diametru/ha.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în fondul forestier.
- Prevenirea incendiilor în pădure și liziere.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus)