Ciocănitoare pestriță mică

Dryobates minor

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Ciocănitoarea pestriță mică este o specie rezidentă a regiunilor temperate, boreale și mediteraneene. Cuibărește în Eurasia, din Spania până în Kamchatka, în Asia fiind distribuită în special în regiunile temperate. Cele mai mari populații se găsesc în Franța, Germania, Polonia și Bielorusia.
În România specia nu are o răspândire continuă, iar arealul nu este destul de cunoscut.

POPULAȚIE

Populaţia europeană este cuprinsă între 491.000 și 1.050.000 de perechi cuibăritoare, reprezentând 45% din populația globală. Deşi în mai multe ţări populația este în declin din cauza pierderii habitatului, pe plan continental tendința este incertă.
În România cuibăresc între 25.596 și 80.739 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

În România cuibărește atât în zone de șes, cât și în zone colinare și de munte, unde găsește habitatele preferate reprezentate de păduri bătrâne de foioase sau mixte, cu un procent redus de conifere, care au multe uscături și lemn mort. Preferă pădurile naturale cu impact foarte redus al silviculturii, managementul silvic intensiv conducând la extincția locală a speciei. De asemenea, specia poate fi întâlnită cuibărind și în pădurile de galerie cu multe specii de esență moale, fiind comună și în pădurile sau plantațiile din Delta Dunării. Deși este în primul rând o specie forestieră, în ultimele decenii a ocupat multe alte habitate secundare, cum ar fi livezile bătrâne, parcurile și grădinile mari și alte habitate ușor antropizate.
Mănâncă aproape exclusiv hrană de origine animală pe tot parcursul anului. Strategia de căutare a hranei diferă în funcție de sezoane. Astfel, în cursul perioadei de cuibărit își procură hrana preponderent din frunzișul copacilor, de regulă de la înălțimi mari (peste 8 m). În perioada de iarnă își procură hrana din crengi putrezite, preferând însă și în acest caz crengile mai subțiri, de la înălțimi însemnate. Din punct de vedere ecologic, ocupă o poziție extremă față de celelalte specii de ciocănitoare, procurând hrana de pe crengi subțiri și din frunziș. În perioada de cuibărit, marea majoritate a hranei este reprezentată de larvele de lepidoptere, însă mănâncă și coleoptere, himenoptere, ortoptere, diptere etc. Hrana vegetală nu are importanţă mare în dieta acestei specii nici în timpul iernii.
Este o specie solitară și sedentară, care își apără teritoriul de cuibărit pe tot parcursul anului. Mărimea teritoriilor de cuibărit depinde de calitatea habitatului și poate varia între 10 ha și 100 ha, majoritatea variațiilor de densitate datorându-se caracteristicilor managementului forestier din zonele de cuibărit. Este monogamă, perechile se formează pe durată lungă, iar legăturile între sexe se păstrează și în afara perioadei de reproducere. În fiecare an perechea excavează o nouă scorbură pentru cuibărit (ocazional mai multe, cele nefolosite pentru cuibărit devenind scorburi de înnoptat). Formarea perechilor are loc la începutul perioadei de reproducere. Scorbura este de obicei situată la înălțimi mari și în crengi de diametru redus, însă ocazional poate să fie localizată la înălțimi joase în trunchiul copacilor. După alegerea locului scorburii, ambele sexe contribuie la excavarea acesteia. Depune o singură pontă anual, la începutul lunii mai, formată din 3-8 ouă. Ambele sexe clocesc timp de 14 zile, de regulă în timpul nopții clocind masculul. Ambii părinţi participă la îngrijirea puilor, dezvoltarea acestora durând aproximativ trei săptămâni. Ei devin independenţi la două săptămâni după părăsirea cuibului.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul defectuos al pădurii.
- Incendiile de pădure.
- Poluarea.
- Perturbarea cuazată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Interzicerea realizării noilor infrastructuri liniare care fragmentează habitatele de pădure.
- Interzicerea noilor activități de exploatare (cariere, mine) în păduri și în zonele de tampon și evaluarea necesității de limitare a activităților în derulare aprobate.
- Promovarea conectivității prin specii native de arbori; înlocuirea progresivă a speciilor de arbori exotici cu specii native.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciilor, pentru a evita perturbarea speciei în perioadele critice (reproducere).
- Conservarea a minimum 10 arbori nativi maturi, și/sau bătrâni, cu minimum 40 cm diametru per hectar.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în fondul forestier.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Ciocănitoare pestriță mică (Dryobates minor)