Pescăraș albastru

Alcedo atthis

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Pescărașul albastru are o răspândire largă, cuibărind în teritorii din palearcticul de vest până în Japonia, Sri Lanka, Indochina, Sulavesi și Insulele Solomon. În Europa se găsește aproape pretutindeni, la sud de latitudinea 60°N, cu excepția Scoției, părții sudice a Norvegiei, a câtorva regiuni din Rusia est-europeană și a Turciei. Populațiile-cheie cuibăresc în Rusia, Marea Britanie, Spania, Italia, Polonia și România. În timpul iernii, efectivele estice din Europa migrează în Europa de Sud și de Vest (la sud de Suedia și la vest de Rostock și Delta Dunării), populațiile cele mai mari aflându-se în acest timp în Irlanda, Marea Britanie, Franța, Spania și Italia.
În România este o specie rezidentă, fiind răspândită în toată țara.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare din Europa este cuprinsă între 97.500 și 167.000 de perechi, reprezentând 25% din populația globală și estimându-se un declin de 30-49% în decursul a trei generații (aproximativ 13 ani).
Populația cuibăritoare din România este cuprinsă între 5.000 și 10.000 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Specia cuibărește în palearcticul de vest atât la latitudini superioare, cât și medii, fiind răspândită în climate continentale și oceanice, în regiuni temperate, boreale și de stepă, oriunde găsește apă limpede neînghețată, de preferință stătătoare sau lent curgătoare, cu pești mici și suficiente locuri de pândă. În perioada de reproducere preferă apa dulce față de cea sărată sau salmastră. Habitatele preferate pentru cuibărit sunt reprezentate de pâraie, râuri mici și canale cu maluri abrupte și nisipoase în care își sapă cuibul.
Hrana principală a speciei sunt peștii mici de apă dulce, insectele acvatice și peștii marini. Mai rar consumă și crustacee, moluște, insecte terestre sau amfibieni. De obicei plonjează cu capul în jos pentru a prinde prada, lansându-se din locurile de pândă reprezentate de ramurile tufişurilor sau ale copacilor care atârnă deasupra apei. Poate fi observat atacând și după ce zboară pentru scurt timp pe loc deasupra apei.
Longevitatea maximă cunoscută în sălbăticie este de 21 de ani, însă doar un sfert dintre adulţi trăiesc mai mult de un sezon.
Este o specie monogamă şi teritorială, necesitând un aport de hrană zilnic echivalent cu 60% din greutatea sa, ceea ce implică controlul unui teritoriu de 1-3,5 km de-a lungul cursului apei. Ritualul nupţial este iniţiat de mascul, care urmăreşte femela și îi oferă hrană. Ambele sexe contribuie la construirea cuibului în malurile apelor, în galerii de aproximativ 1 m lungime. La capătul acestora este săpată o cameră mai largă și rotundă, în care femela depune ponta în lunile aprilie-mai. Cele 6-7 ouă sunt clocite pe rând de către ambii părinți. Dimensiunea unui ou este de 22 x 19 mm. Perioada de incubație este de 19-21 de zile, fiind asigurată de către ambele sexe în timpul zilei, pe timpul nopții clocind femela. Puii rămân în cuib 24-27 de zile şi, pe măsură ce cresc, vin la marginea tunelului pentru a fi hrăniţi. În condiții favorabile specia poate să aibă două și chiar trei ponte pe an.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Prevenirea dezvoltării construcțiilor în apropierea zonelor umede.
- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere.
- Controlarea lucrărilor de regularizare a râurilor.
- Evitarea tăierii arborilor și a stufărișurilor aflate pe marginea cursurilor de apă.
- Interzicerea exploatării și excavării loessului și nisipului din surpăturile din apropierea apelor.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zonele umede și în vecinătatea acestora.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Conservarea pădurilor și vegetației palustre de pe marginea râurilor, cu accent deosebit asupra conservării și restaurării lor în zonele ripariene protejate.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă; monitorizarea folosirii produselor agrochimice.
- Evitarea secării și a schimbării artificiale bruște a regimului de ape din zonele umede.
- Reducerea deranjului prin controlarea pescuitului sportiv în timpul cuibăritului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Pescăraș albastru (Alcedo atthis)